„Într-o formă impersonală şi vagă ni s-a prezentat afirmaţia că, potrivit reprezentantului Ministerului Afacerilor Externe (MAE), comunicarea ambasadei a fost prea creativă, emoţională şi greşită”, a declarat Kuzmin în interviul acordat agenției ruse de stat.
„Întrucât subiectul conversaţiei nu a fost clar definit, am putut doar ghici că discursul se referă la reacţia noastră la acţiunile europarlamentarilor români şi ale părţii române în general în timpul pregătirii şi adoptării recentei rezoluţii a Parlamentului European privind returnarea aurului românesc însuşit ilegal de Rusia în urmă cu mai bine de 100 de ani”, a spus Kuzmin, citat de News.ro.
„Acesta a fost cel mai vag demers pe care l-am întâlnit în timpul şederii mele în România”, a adăugat diplomatul rus. „La rândul meu, am spus că, dacă se dovedeşte că unele dintre faptele pe care le-am citat nu corespund realităţii, atunci suntem gata să publicăm o erată”, a spus Kuzmin.
„În conformitate cu litera şi spiritul Convenţiei de la Viena, o misiune diplomatică într-o ţară străină trebuie să comunice poziţia oficială a guvernului său statului de acreditare, conducerii şi opiniei publice”, a mai spus Kuzmin.
Din dispoziția ministrului afacerilor externe Luminița Odobescu, ambasadorul Federației Ruse la București, Valery Kuzmin, a fost convocat duminică dimineață la sediul Ministerului Afacerilor Externe în legătură cu o serie de declarații recente ale părții ruse, a anunțat MAE.
„Ambasadorului i-a fost transmisă nemulțumirea profundă a părții române cu privire la maniera deformată, trunchiată și neconformă în care sunt abordate, inclusiv în comunicarea publică a Ambasadei Federației Ruse, teme importante, cu relevanță bilaterală, care își au originea în trecutul istoric. S-a reamintit ambasadorului Federației Ruse necesitatea încadrării depline și permanente în practica diplomatică, inclusiv în ceea ce privește menținerea unei conduite responsabile în comunicarea publică”, arată ministerul român al Afacerilor Externe.
Convocarea lui Kuzmin la MAE a fost făcută după ce pe pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei au fost postate declarațiile purtătoarei de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, ca reacţie la rezoluţia Parlamentului European privind restituirea Tezaurului României sechestrat de Rusia.
România încearcă să pună pe umerii Rusiei „datoriile sale fantomă” vechi de un secol, ca să amelioreze starea dezastruoasă a economiei sale naţionale, a declarat Maria Zaharova, într-o postare pe rețeaua Telegram.
Mai mult, ea susține că datoriile României faţă de Rusia şi Uniunea Sovietică depăşesc, „potrivit calculelor experţilor”, de 20-25 de ori valoarea întregului tezaur românesc care a fost predat Rusiei spre păstrare în anii 1916-1917.
Potrivit Komsomolskaia Pravda, care o citează pe Maria Zaharova, în 1949, Moscova „i-a iertat României aproape toată datoria sa pentru distrugerile provocate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”, potrivit Agerpres.
Publicaţia rusă mai scrie că, în 2022, România a cerut Rusiei plata a 4 miliarde de euro în contul tezaurului său.
Și vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a reacționat la decizia UE de a cere Rusiei să restituie Tezaurul României. El a afirmat că solicitarea este o „obrăznicie” și că „românii nu sunt o națiune”, potrivit agenției de presă TASS.
Fostul președinte și premier rus susține că guvernul sovietic a naționalizat în 1918 tezaurul României pentru „comportamentul necorespunzător” al României și că ulterior România a refuzat să-și „plătească datoriile” către Uniunea Sovietică.
„România a acceptat acest lucru și apoi a primit de la noi renunțarea la reparațiile pentru perioada sa nazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ei bine, acum, din nou, apetitul s-a reînviat la diferiți idioți din Parlamentul European”, spune Medvedev.
Declarațiile celor doi oficiali de la Moscova pornesc de la teze sovietice clasice, puse în circulație în momente diferite, dar și de la inexactități și informații false.
Astfel, declarația lui Dimitri Medvedev cum că „România nu e o națiune” reprezintă însăși poziția Uniunii Sovietice din anii '20-'30 ai secolului trecut, când Kremlinul a refuzat nu numai să recunoască unirea Basarabiei cu România, ci și existența în sine a statului român.
Agenții NKVD, care au alcătuit inițial Partidul Comunist Român, își propuneau dezmembrarea României și răstunarea ordinii constituționale, fapt pentru care PCR a și fost interzis după Revoluția din decembrie 1989.
În schimb, afirmația că România nu și-a plătit datoriile de război din cauza participării Armatei Române la campania lui Hitler contra URSS până la Stalingrad este pur și simplu falsă.
Despăgubirile exorbitante stabilite prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 au fost plătite integral de România, după cum o arată inclusiv studii bazate pe cercetarea arhivelor de la Moscova în anii '90.
Pe de altă parte, Medvedev invocă decizii favorabile Moscovei luate de guvernele de la București impuse în anii '40 - '50 chiar de Moscova, în timp ce România era ocupată de trupele sovietice.
Acest gen de argumentații care să justificare raptul au fost vehiculate de propaganda sovietică în epoca lui Stalin.
Legislativul european a votat joi rezoluția referitoare la returnarea tezaurului național al României însușit ilegal de Rusia, inițiată de europarlamentarul român Eugen Tomac, semnată de toți europarlamentarii români și susținută de majoritatea membrilor Parlamentului European.
Transferul în Rusia al rezervelor românești de aur, în 1916 și 1917, împreună cu colecții substanțiale de obiecte culturale, artistice și de arhivă, a făcut obiectul unui acord oficial între Rusia și România și valabil din punct de vedere juridic până în prezent pentru a fi păstrate în siguranță în circumstanțe excepționale.
Acordul, care a fost încheiat în timpul primului război mondial, conține inclusiv garanții legale de returnare, ale cărui obligații stipulate au fost încălcate de Rusia.
Tezaurul național al României aflat în Rusia cuprinde 91,5 tone de aur fin aparținând rezervelor de aur ale Băncii Naționale a României.
Acesta are în componență colecții regale de bijuterii și monede rare cu valoare numismatică și culturală pe lângă valoarea aurului în sine, precum și obiecte culturale, religioase și de arhivă care fac parte din patrimoniul național al României.
„Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo și nesiguranța terenului pe care se calcă în acel vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale și vom avea deziluzii amarnice. Mult mai indicat ar fi să trimitem Tezaurul la Londra. […] Ce ar fi dacă am încredința Tezaurul nostru Băncilor din Christiania? […] Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteți în Rusia!”, îi spunea bancherul Mauriciu Blank premierului român Ionel Brătianu, în 1916.
Pe 2 decembrie 1916, Consiliul Băncii Naționale a României decidea ca Tezaurul să fie strămutat la Moscova, cu condiția ca guvernul să notifice oficial Banca în acest sens, după care guvernul rus să-și asume „paza și păstrarea lui”.
Variantele invocate de Mauriciu Blank, amintite mai sus, erau respinse din mai multe motive, remarcă istoricul Daniel Citirigă.
Pe de o parte, exista riscul atacării Tezaurului de către trupele germane în drumul spre Londra, iar pe de alta, au fost luate în calcul costurile mari ale asigurării unui astfel de transport sau riscul de a-i ofensa pe oficialii de la Petrograd (actualul Sankt Petersburg și capitala Imperiului Țarist de la acel moment), de la care România aștepta un important ajutor militar și logistic în război.
De altfel, reprezentantul Rusiei în România la acel moment a susținut că transferul Tezaurului ar fi avut menirea să strângă „legăturile de alianță”.
Pe 20 decembrie 1916, un prim transport care conținea Tezaurul Băncii Naționale și bijuteriile reginei Maria ajungea la Moscova.
Valoarea calculată a Tezaurului închis în 1.738 de casete, dintre care trei erau cu lingouri de aur fin, iar restul cu valută, era de 314.580.456,84 lei aur, iar cele două casete ale Reginei aveau o valoare de 7.000.000 lei aur. Este de la sine înțeles că o parte importantă dintre monedele aflate în Tezaur avea valoare numismatică, dar aceasta nu a fost luată în calcul la acel moment.
Cel de-al doilea transport are loc în condiții diferite. În vara lui 1917, Rusia era într-un haos total, țarul Nicolae II abdicase, guvernul de la Petrograd trecea dintr-o criză în alta, iar armata suferea și ea.
Pe de altă parte, ofensiva germană aducea în discuție o măsură extremă: mutarea guvernului și a Casei Regale române în Rusia, ceea ce, până la urmă nu s-a mai pus în practică, relatează istoricul.
Pe 3 august ajungea la Moscova cel de-al doilea tren care aducea Tezaurul Băncii Naționale din România, dar și depozitele Casei de Depuneri și Consemnațiuni, ale băncilor și instituțiilor publice și private, plus odoare mănăstirești, opere din colecții de artă publice și private, arhive și colecții ale Academiei Române.
Printre acestea, opere de Grigorescu, Aman, Andreescu, Petrașcu și mulți alții sau colecții de valoare rară, precum Cloșca cu puii de aur.
Printr-o intervenție de ultim moment, George Enescu reușea să trimită și el, într-o lădiță, toate manuscrisele lui de când era copil, când începuse să compună.
Nu întâmplător, Mihail Gr. Romașcanu, care a publicat un prim volum despre Tezaurul de la Moscova, în 1934, sublinia că „adevărata valoare a depozitului făcut în Rusia de CDC reprezenta o cifră mult mai mare”, având caracter inestimabil.
În termeni absoluți, cifra era 7,5 miliarde de lei pentru al doilea transport.
Finalul războiului aducea România în tabăra învingătoare, dar Rusia nu mai era nici aliată, nici imperială. Moscova devenea centrul mondial al comunismului, iar odată cu Revoluția bolșevică, Tezaurul era pus la adăpost de „oligarhia română”, spune istoricul Daniel Citirigă.
Din 22 februarie 2022, de când Rusia a invadat total Ucraina, până în septembrie 2023, MAE a anunțat șase convocări ale ambasadorului Federației Ruse.
Ele au vizat conducerea Ambasadei Rusiei – fie ambasadorul, fie însărcinatul cu afaceri, dacă ambasadorul nu e în țară.
Ambasadorul Rusiei la București - Valeri Kuzmin
Valeri Kuzmin are 70 de ani. În 1975, termina Facultatea de Jurnalistică Internaţională de la Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale de la Moscova, de pe lângă Ministerul de Externe din URSS.
A urmat cursurile de la Academia Diplomatică de pe lângă MAE rus (1998 şi 2016). Din 2003 este doctor în ştiinţe istorice.
Din 27 iulie 2007 până în 5 aprilie 2012, a fost ambasadorul Rusiei în Republica Moldova.
Apoi, a coordonat activitatea Ministerului de Externe de la Moscova pentru pregătirea şi desfăşurarea Olimpiadei de la Soci (2014) și a Campionatului Mondial de Fotbal FIFA, organizat în Rusia (2018).
Pe 7 iunie 2016 a fost numit Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România.
Este decorat cu Ordinul de Prietenie (2012) şi cu medalia „Pentru eroism în muncă” (1986). A primit titlul „Funcţionarul onorific al MAE rus”.
Ştie limbile engleză, arabă şi franceză, potrivit biografiei publicate pe pagina de internet a Ambasadei Rusiei la Bucureși.
Prima convocare a avut loc chiar pe 24 februarie 2022, imediat după invadarea Ucrainei. România condamna „în termenii cei mai fermi invazia și agresiunea militară neprovocată a Rusiei asupra Ucrainei și recunoașterea de către Rusia a așa-zisei independențe a regiunilor ucrainene separatiste Doneţk şi Lugansk”.
A doua convocare anunțată pe pagina de internet a MAE a fost cea din 12 mai, cu privire la un articol publicat pe pagina de internet a Ambasadei Rusiei. MAE descria drept inacceptabilă „folosirea repetată de către misiunea rusă a unui limbaj nepotrivit, ofensator și provocator la adresa României și a NATO”.
Răspunsul părții ruse a fost transmis pe situl ambasadei. Aceasta spunea că se asigurase „din nou că România nu a fost menționată în niciun fel” în articolul criticat.
În octombrie 2022, a treia convocare a ambasadorului Rusiei, Valery Kuzmin, la MAE nu a fost transmisă și printr-un comunicat publicat pe pagina de internet a Ministerului. Un comunicat a fost trimis direct redacțiilor, trei zile mai târziu. (6 octombrie, față de 3 octombrie - data întâlnirii).
În acel moment, convocarea exprima protestul față de „demersurile Federaţiei Ruse de anexare a regiunilor ucrainene Lugansk, Doneţk, Herson şi Zaporojie”, considerate ilegale de România, Uniunea Europeană și NATO.
Următoarea convocare a ambasadorului Rusiei în România, Valeri Kuzmin, – a patra anunțată de MAE după invadarea Ucrainei – a fost cea din 21 februarie 2023. Valeri Kuzmin era informat că Moscova trebuie să suspende activitatea Centrului Rus de Cultură și Știință din București.
Ultimele două convocări au fost cele din septembrie 2023, când, la interval de câteva zile, MAE a dorit să transmită Moscovei protestul față de violarea spațiului aerian al României.
Aceste convocări nu l-au vizat pe ambasadorul Kuzmin, ci pe însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Rusiei, Elena Kopnina. Valeri Kuzmin nu era în România.
Răspunsul Moscovei a venit prin intermediului purtătoarei de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, care a spus, într-o conferință de presă din 13 septembrie că acuzațiile legate de resturile de drone sunt „absurde”.
„Ei vor lua orice astfel de poziție pentru că este convenabil. Pentru că poți să nu fii responsabil pentru nimic, poți inventa ce vrei. Pentru a scrie și a împinge aceste povești inventate asupra altora. Pentru că toate acestea sunt un atac informațional anti-rus”, a spus Maria Zaharova, potrivit unui comunicat postat pe pagina de internet a Ambasadei Rusiei la București.
