Politica externă occidentală trece în această perioadă prin schimbări care vor influența și România, membră a Uniunii Europene și a Alianței Nord Atlantice (NATO), indiferent dacă țara va fi condusă după alegerile prezidențiale din mai de un președinte prooccidental sau nu.
Președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump, care își va începe al doilea mandat luni, 20 ianuarie, a avertizat Uniunea Europeană și pe aliații europeni din NATO (majoritatea) că era favorurilor strategice americane se va încheia după ce va prelua noua administrație.
Pe de o parte, Trump ar putea seta noi reguli comerciale inclusiv în relația cu Uniunea Europeană, adică și cu România.
Pe de altă parte, Donald Trump a cerut deja aliaților europeni din NATO să aloce apărării câte 5% din produsul său intern brut (PIB), punând în discuție chiar rămânerea SUA în NATO.
SUA sunt principalul finanțator al blocului militar defensiv, la care România a aderat în 2004.
Pentru România, procentul ar echivala cu aproximativ cu 17 miliarde de euro, dublu față de 2024.
La pregătirea noii realități mondiale, în care nu se știe cum va evolua războiul din Ucraina (care a ajuns deja la aproximativ 650 de kilometri de Odesa), România participă acum cu resurse politice de avarie, adică cu strictul necesar.
Președinte Klaus Iohannis, al cărui mandat a fost prelungit de Curtea Constituțională odată cu anularea alegrilor prezidențiale, de pe 6 decembrie 2024, și-a redus activitatea publică diplomatică la minimum.
Neștiind că va rămâne în funcție după 21 decembrie 2024 (când s-a încheiat cel de-al doilea mandat), Klaus Iohannis nu a avut de ce să-și pregătească noi întâlniri și, oricum, a rămas fără o parte dintre consilieri – unii numiți între timp pe alte posturi publice.
Pe 18 și 19 decembrie, președintele Klaus Iohannis a fost la Bruxelles, la summitul UE-Balcanii de Vest și la Consiliul European.
Până acum, în primele trei săptămâni ale lui 2025, nu a avut nicio ieșire publică.
Este însă probabil ca președintele să meargă la următorul Consiliu European, cel de pe 3 februarie.
Dacă nu va demisiona din funcție (poate face asta legal, oricând după 4 februarie, în termenul constitutional în care România poate fi condusă de un președinte interimar, adică în cele trei luni de dinainte de alegeri), Klaus Iohannis va rămâne la Cotroceni, așa cum el însuși a declarat pe 6 decembrie 2024, „până când va fi ales un nou Președinte al României”.
Adică, cel puțin până în ultima parte a lunii mai, în următoarele patru luni.
Guvernul a stabilit că alegerile prezidențiale vor avea loc pe 4 mai. Un foarte posibil tur II va avea loc pe 18 mai.
Sunt luni în care politica internațională va suferi multe schimbări și în care liderii europeni se întâlnesc constant pentru a adopta noi poziții și decizii.
Prin absența președintelui, oricare ar fi el, de la asemenea evenimente, „România pierde poziții de influență, roluri posibile, participări”, spune pentru Europa Liberă, Valentin Naumescu, profesor universitar de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Ce fac liderii europeni în această perioadă
În așteptarea prezentării oficiale a noilor linii de politică externă ale SUA de către președintele Donald Trump, liderii europeni cei mai activi acționează în două direcții.
Pe de o parte, își reafirmă sprijinul de neclintit pentru Ucraina.
Pe 12 decembrie, miniștrii de Externe ai Franței, Germaniei, Italiei, Poloniei, Spaniei și Regatului Unit, precum și Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Kaja Kallas, s-au întâlnit la Londra cu omologul ucrainean.
Imediat după reuniune, liderii europeni au promis în scris că vor „intensifica ajutorul militar, economic și financiar acordat Ucrainei, inclusiv prin mobilizarea de fonduri europene suplimentare”.
Șefii diplomațiilor polonă, franceză, germană, italiană, britanică și spaniolă au promis: „Rămânem angajați să sprijinim repararea, recuperarea și reconstrucția Ucrainei, în coordonare cu partenerii internaționali.”
Următoarea Conferință privind Reconstrucția Ucrainei va avea loc în iulie, la Roma. La precedenta conferință, din 2024, România a fost reprezentată de o delegație condusă de ministra de Externe a României de atunci, Luminița Odobescu.
O săptămână mai târziu după reuniunea de la Londra, pe 19 decembrie 2024, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a invitat la reședința sa de la Bruxelles aproximativ 20 de lideri europeni și americani, printre care președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen și președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.
Președintele României, Klaus Iohannis, nu a fost invitat, ceea ce l-a determinat să-și exprime iritarea public:
„Nu cunosc cine a convocat statele, respectiv pe alții nu i-a convocat, mi se pare un pic neobișnuit pentru că noi, în NATO, lucrăm în consens, nici pe grupulețe, nici pe bisericuțe. Dar vom ști despre ce s-a discutat și la momentul oportun vom avea o poziție oficială. Nu cred că este o soluție grozavă să se discute aceste spețe complicate pe grupulețe”, a spus a doua zi Klaus Iohannis.
Într-adevăr, diplomații și militarii români de la cel mai înalt nivel au fost informați de unii participanți ce s-a discutat la cina oferită de șeful NATO.
Potrivit unor surse diplomatice care au dorit să rămână anonime, una dintre teme a fost posibilitatea trimiterii de trupe ale unor țări aliate în Ucraina, alta – ce alte ajutoare mai pot fi adunate pentru țara atacată de Rusia.
Pe de altă parte, în contextul reașezării politicii externe, deja unii dintre liderii europeni încearcă să stabilească primele întâlniri cu Donald Trump, iar primele anunțuri au venit deja. Neoficial, deocamdată.
De exemplu, potrivit Politico, miniștrii de Externe ai Poloniei, Franței și Germaniei lucrează în aceste zile pentru o deplasare în bloc la Washington.
Două surse ale publicației precizează că din delegație ar putea face parte inclusiv Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă a Uniunii, ministra de Externe a Uniunii, Kaja Kallas.
„Liderii UE și-au exprimat dorința de a colabora cu administrația Trump, dar au pe agendă și o poziție împotriva unor schimbări precum tarifele comerciale sau amenințarea (n.r. președintelui Donald Trump) de a anexa Groenlanda, un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei, care este membru NATO, la fel ca SUA”, mai scriu jurnaliștii de la Politico.
Joi, 16 ianuarie, premierul Marii Britanii, Keir Starmer, a fost în Ucraina, unde a semnat cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, un acord de parteneriat pe 100 de ani.
Acordul stabilește cum vor coopera cele două țări în nenumărate domenii, inclusiv militar.
Documentul prevede consolidarea cooperării militare pentru a spori securitatea în Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Azov și pentru a descuraja agresiunea Rusiei. Securitatea la Marea Neagră vizează în primul rând Ucraina, dar și România.
Cu numai o zi înainte, pe 15 ianuarie, președintele Volodimir Zelenski a fost în Polonia, unde într-un interviu acordat presei locale a menționat inclusiv România:
„Cred că Occidentul nu înțelege un lucru simplu. Țările nordice înțeleg asta, Polonia, România, Țările Baltice, pentru că suntem foarte aproape unul de celălalt, suntem vecini, istoric. Dar restul nu vrea să recunoască un adevăr, că rușii nu se vor opri (n.r. vor merge mai departe cu atacurile).”
Tot săptămâna trecută, pe 14 ianuarie, cele opt state baltice – Finlanda, Danemarca, Suedia, Germania, Polonia, Lituania, Estonia și Letonia – au anunțat o misiune de monitorizare marină intensă după incidente precum tăierea cablului de telecomunicații dintre Finlanda și Estonia și a două cabluri din apele teritoriale suedeze.
Ce face România în acest timp
În ultimele săptămâni, noua coaliție de guvernare formată din Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Național Liberal (PNL), Uniunea Democrată a Maghiarilor (UDMR) și Grupul Minorităților a găsit cu greu un candidat pentru Președinție, iar alesul este fostul lider liberal Crin Antonescu.
Președintele USDR, Kelemen Hunor, a declarat joi, 16 ianuarie, la postul tv B1, că, în aceste zile, Crin Antonescu își construiește echipa de campanie.
Liderul UDMR a completat despre această candidatură: „Marcel Ciolacu a fost cel care a cerut ca numele lui Crin Antonescu să fie trecut în protocolul coaliției, dar orice acord poate fi rupt, că niciun acord nu e Sfânta Scriptură”, dar „nu dorește nimeni din conducerea Coaliției așa ceva”.
Dacă reprezentantul Coaliției de guvernare va rămâne candidat și va trece de turul I, Antonescu ar putea să îl confrunte la alegerile prezidențiale din mai 2025 pe Călin Georgescu, cel care a a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale de pe 24 noiembrie 2024, înainte ca scrutinul să fie anulat.
Despre candidatul pro-rus, adept al teoriilor conspiraționiste, un alt candidat la Președinție, primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, a spus că ar fi primul clasat într-o eventuală cursă electorală, potrivit unui sondaj comandat de el.
În această situație, nici românii, dar nici partenerii externi nu pot anticipa cu cine și cum vor discuta după 20 mai din partea României.
Așa că sunt rezervați.
Până atunci, diplomații și experții civili și militari ai României, aflați în diferite posturi, fie la Ministerul de Externe, fie la Armată, fie la NATO încearcă să suplinească lipsa unei reprezentări la cel mai înalt nivel.
Au mers și merg la reuniuni la care sunt obligați să meargă conform fișei postului, se achită de misiuni, iar diplomații au convorbiri telefonice și întâlniri cu omologii lor.
De exemplu, ministrul român de Externe, Emil Hurezeanu, a discutat în primele zile ale anului cu omologii săi moldovean, ucrainean, francez, italian și german și l-a primit la București pe adjunctul secretarului de stat pentru Afaceri Europene și Eurasiatice al Departamentului de Stat al SUA, James O’Brien.
Diplomatul american, aflat la final de mandat, a discutat la București și cu ministrul român al Apărării, Angel Tîlvăr, inclusiv despre „importanța prezenței militare americane în România pentru stabilitatea regională”, potrivit ambasadei SUA.
Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a scris în postări publicate la începutul anului în curs, pe Facebook, după ce a participat la reuniunea Grupului de contact pentru Ucraina și la reuniunea Comitetului Militar al NATO (în cursul acestei săptămâni), că „Armata României va continua să contribuie la sprijinul multidimensional oferit statului vecin (n.r. Ucrainei).”
Șeful militar al Armatei a repetat că „pacea în Europa depinde de unitatea noastră. Ucraina nu este singură, iar determinarea noastră pentru apărarea valorilor libertății, democrației și a dreptului internațional rămâne fermă."
Europa Liberă a discutat în ultimele zile cu mai mulți oficiali care sunt la curent cu acțiunile de politică externă ale României.
„Este, într-adevăr, un moment strategic important la care România putea fi prezentă dacă evoluția internă era alta. Da, ar fi fost bine dacă toate lucrurile erau în ordine în România”, spune una dintre surse, care a cerut să rămână anonimă.
Un alt oficial european explică pentru Europa Liberă că la reuniunile la care România nu a fost invitată în ultimele săptămâni s-a discutat despre sprijin militar și financiar pentru Ucraina.
„Cum să angajeze țara actualul președinte al României, aflat pe final de mandat sau în prelungiri, la ajutor pentru Ucraina, dacă nu știe ce va face următorul președinte?”, se întreabă retoric oficialul.
Primul mare test pe care viitorul președinte al României îl va da în politică externa va fi summitul NATO.
Șeful statului, ales în luna mai, va avea puțin timp să se pregătească, pentru că următorul summit NATO va avea loc în luna iunie, la Haga, în Olanda.
La polul opus în ceea ce privește implicarea în politica externă mare din jumătatea de est a Europei se află Polonia, care este principalul hub de sprijin militar pentru Ucraina, completează una dintre surse.
Iar ministrul Apărării din Polonia a și spus că o alocare de 5% din PIB pentru acest domeniu, așa cum a cerut Donald Trump, ar fi legitimă în condițiile în care mai toți liderii mari militari din NATO avertizează că războiul din Ucraina s-ar putea extinde în Europa.
Ce pierde România în săptămânile în care lipsește de la reașezarea lumii
Profesorul de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Valentin Naumescu, spune pentru Europa Liberă că România pierde în aceste săptămâni poziții pe care le va recupera greu.
Profesorul se referă la rolul pe care România l-ar fi putut juca în decizii care se referă, printre altele, la eventuale garanții de securitate pentru Ucraina și reconstrucția țării vecine, invadate de Rusia acum aproape trei ani.
„Pierdem poziții de influență, pierdem roluri, posibile participări, chestiuni de pondere, de relevanță, până la urmă, a statului român în ordinea politică europeană și occidentală”, completează Valentin Naumescu.
El avertizează că „ar fi bine să depășim cât mai repede acest moment care reprezintă o mare încercare pentru credibilitatea statului român.”
„Sigur că nu spune nimeni în față, explicit, că România, în acest moment, riscă să nu mai fie un partener credibil și poate ne evită și din acest motiv”, completează fostul diplomat.
Întrebat dacă o eventuală demisie a lui Klaus Iohannis ar ajuta sau nu politica externă a României, profesorul Valentin Naumescu a răspuns:
„Nu putem fi foarte siguri dacă prezența unui președinte interimar ar da mai multă forță, mai multă legitimitate sau credibilitate pe plan internațional. Toți factorii relevanți în politica mondială se vor gândi că deține o funcție temporară – câteva luni – și nu este viitorul președinte, așa încât nu are neapărat aceeași legitimitate.”
Mai tranșantă în ceea ce privește politica externă a României este Mihaela Gherghișan, corespondent Radio France Internationale la Bruxelles:
„România, nici măcar acum, în al 12-lea ceas, în care se află la granița unui conflict foarte supărător pentru toată lumea, n-a reușit să se impună. Am înțeles că așa a fost contextul istoric, așa este așezarea geografică, întotdeauna a fost ba cu unii, ba cu alții, și, de fapt, niciodată clar, cu nimeni”, susține jurnalista.
Ea explică: „România nu prea a avut curajul să-și impună voința, pentru că i se părea că dacă vorbește în plus, nu o mai ia nimeni în Schengen, de exemplu”.
Jurnalista Mihaela Gherghișan, care scrie despre subiecte de politică europeană de peste 20 de ani, spune că de la Bruxelles România este văzută ca „fata cea bună”.
„O spun cu multă sinceritate și cu un pic de tristețe. În momentul în care România a deținut președinția Uniunii Europene, în 2019, s-a observat nu doar că avea oameni extrem de profesioniști și de muncitori, nu doar că oamenii ăia își cunoșteau dosarele, dar a închis în mai puțin de trei luni jumătate 100 de dosare (n.r. de politici europene), din care unele foarte sensibile. Între ianuarie și Paști, România închisese inclusiv dosare pe care Austria n-a fost în stare să le închidă înaintea ei. Cu toate astea, România nu s-a vândut ca atare, n-a folosit acest capital de încredere și de imagine, dar a făcut întotdeauna astfel încât să fie bine cu toată lumea” – descrie Mihaela Gherghișan o parte din imaginea României la Bruxelles.
Ea adaugă că poate n-ar fi rău că liderii români să urmeze exemplul Poloniei, care ar negocia astfel: „Vrei să-ți dau, vino și cere!”.
„Singura dată că România a negociat ceva cu adevărat a fost sub Emil Constantinescu când a spus: Deschid spațiul aerian pentru bombardarea Iugoslaviei, dar mă bagi în NATO. Și a mers”, conchide jurnalista Mihaela Gherghișan, pentru Europa Liberă.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
