În conferința de la sediul NATO din Bruxelles, Mark Rutte a evitat cele mai dificile întrebări atunci când s-a confruntat cu presa pentru prima dată în rolul său actual, la fel cum a făcut predecesorul său, Jens Stoltenberg, în deceniul său la conducerea alianței.
Nu este de mirare că Rutte este considerat omul perfect pentru această funcție, după o perioadă record de 14 ani în calitate de premier al Țărilor de Jos, conducând patru guverne de coaliție cu numeroase partide politice.
Consensul și compromisul vor fi cuvintele sale de ordine, ceea ce ar putea însemna că problemele dificile nu vor fi întotdeauna abordate frontal. Poate liniștitor pentru cei 32 de aliați din cadrul clubului, mai puțin pentru cei din afara acestuia.
Rutte a lăudat Ucraina, curajul și creativitatea trupelor sale și a folosit toate replicile bine repetate conform cărora Ucraina trebuie să se impună ca națiune suverană și independentă; în plus, costul susținerii Kievului de acum este mai mic decât dacă Occidentul i-ar permite președintelui rus Vladimir Putin să facă ce vrea în război.
Într-unul dintre momentele cele mai emoționante ale primei sale zile, Rutte și-a amintit de una dintre cele mai dificile zile ale sale în calitate de premier olandez, cel al doborârii de către separatiștii susținuți de Rusia a zborului MH-17 al Malaysian Airlines deasupra estului Ucrainei în 2014, în care au murit aproape 200 dintre compatrioții săi.
Rutte a declarat că a înțeles atunci că doborârea a însemnat că „conflictul nu este limitat la linia frontului”.
Dar, în ceea ce privește discuția despre aderarea la NATO, pe fondul speranțelor Kievului că ar putea primi în curând o invitație, el a fost mai puțin sigur.
Rutte a vorbit despre aducerea Ucrainei „tot mai aproape de NATO”, dar, indiferent ce presupune acest lucru în practică, nu pare a fi vorba despre o aderare în curând.
Presat de jurnaliști, a afirmat că acum cel mai important lucru este efortul de război - nu discutarea potențialelor căi de aderare.
Rutte și cererea Ucrainei de a lovi adânc în Rusia
Și a continuat astfel. Atunci când a fost întrebat dacă Ucraina câștigă războiul, Rutte a spus pur și simplu că „nu este ușor pe câmpul de luptă”, recunoscând că forțele rusești au făcut unele „câștiguri limitate”. Dar a subliniat că a fost costisitor, cu 1.000 de soldați ruși sau răniți în fiecare zi.
În ceea ce privește sabotajul nuclear al Rusiei, el a minimalizat retorica Kremlinului: „Nu vedem nicio amenințare iminentă de utilizare a armelor nucleare”, a spus el.
Și, în cele din urmă, în ceea ce privește problema fierbinte - dacă Ucrainei ar trebui să i se permită să folosească arme occidentale pentru a lovi adânc în interiorul Rusiei - Rutte a ocolit întrebarea în mod elegant.
În acest sens, el a răspuns că „înțelege cererea Ucrainei”, că Kievul duce un război de autoapărare și că, în conformitate cu dreptul internațional, acest lucru înseamnă că ai voie să ripostezi, dar că, în cele din urmă, depinde de „fiecare aliat să își stabilească sprijinul pentru Ucraina”.
Asta înseamnă în primul rând Statele Unite.
Transatlantist dintodeauna și știind foarte bine că alegerile din SUA sunt la doar o lună distanță, el a fost foarte prudent aici: „Ucraina nu ar exista astăzi ca țară fără sprijinul Statelor Unite”.
Apoi a continuat spunând că îi respectă pe ambii candidați la președinția Statelor Unite și că are sentimentul că ambele părți ale diviziunii politice din America înțeleg că o influență mai mare a Rusiei în Europa este o amenințare directă și pentru Washington.
În contextul în care potențiala revenire a fostului președinte american Donald Trump a provocat temeri în Europa că acesta ar putea să nu fie prea angajat față de alianță, Rutte a părut sincer atunci când a spus că nu este îngrijorat.
Fiind cunoscut pentru faptul că a avut o relație de lucru decentă cu candidatul republican, el l-a lăudat pe Trump pentru că a avut dreptate atât în ceea ce privește necesitatea de a crește cheltuielile pentru apărare, cât și de a se concentra mai mult asupra Chinei.
Cu privire la Beijing, Rutte l-a numit acum un „favorizator” al războiului Rusiei și a îndemnat China să ia în considerare ce ar însemna sprijinul acordat Moscovei pentru poziția sa pe care o are în lume.
Cel puțin Ucraina - și, prin extensie, Rusia și China - s-a aflat pe ordinea de zi.
Atunci când a fost întrebat despre războiul în curs de desfășurare din Liban, el a menționat doar că „urmărim îndeaproape ceea ce se întâmplă”, dar a adăugat că NATO „nu are niciun rol specific acolo”.
Aspirantele la statutul de membru NATO, precum Bosnia-Herțegovina și Georgia, sau națiunile vulnerabile, precum Kosovo sau Moldova, nu au primit nici măcar o mențiune pe parcursul primei zile a lui Rutte. Acest lucru ar putea, într-un fel, să dea tonul pentru următorii patru ani.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
