Autocratul belarus l-a întâmpinat pe prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif sosit în vizită oficială la Minsk pe 10 aprilie, despre care Alexandr Lukașenko a spus că este o piatră de hotar semnificativă în relațiile bilaterale.
Vizita, care a continuat pe 11 aprilie, a dus la mai multe acorduri care acoperă cooperarea militară, securitatea alimentară și comerțul.
Cel mai important, Lukașenko s-a oferit să accepte până la 150.000 de muncitori pakistanezi pentru a ajuta la reducerea deficitului de forță de muncă din Belarus.
Pentru Lukașenko, a cărui președinție este în continuare contestată de Occident după alegerile controversate din 2020 și a represiunii brutale ulterioare împotriva disidenței care i-a contestat legitimitatea, întâlnirea cu un lider străin are o valoare simbolică și strategică enormă.
Izolat diplomatic, ocolit de Uniunea Europeană și de Statele Unite și dependent din ce în ce mai mult de Moscova, Lukașenko are puține oportunități de a se prezenta ca un actor internațional legitim.
„Pakistanul are mulți oameni care doresc și sunt gata să lucreze în Belarus”, a spus Lukașenko în timpul unei conferințe de presă comune, subliniind că Belarusul va crea „condițiile necesare” pentru angajarea lor.
Cu peste 198.000 de locuri de muncă vacante în toată țara, regimul de la Minsk își propune să injecteze forță de muncă într-o economie sub presiune.
Mișcarea, totuși, dă semnale de alarmă în statele vecine ale Uniunii Europene.
Oferta de a importa zeci de mii de muncitori pakistanezi poate fi privită cu suspiciune în statele vecine membre NATO, Polonia, Letonia și Lituania.
Într-o criză la frontieră din 2021-2022, Belarusul a fost acuzat că i-a folosit pe migranți ca pioni într-un impas politic cu UE.
Belarusul a facilitat călătoriile migranților din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud ¨– inclusiv Pakistan – și i-a direcționat către frontierele externe ale UE, declanșând o criză umanitară și de securitate.
La acea vreme, mii de migranți au rămas blocați în pădurile aflate de-a lungul granițelor Belarusului cu Polonia, Letonia și Lituania, adesea fără hrană, adăpost sau protecție legală.
Autoritățile din Belarus au fost acuzate că au folosit migrația ca răzbunare pentru sancțiunile occidentale.
Polițiștii de frontieră polonezi, letoni și lituanieni au recurs la respingeri, ducând la zeci de morți, condamnări internaționale și o neîncredere durabilă în politicile de migrație ale Minskului.
În timpul vizitei, Belarusul și Pakistanul au semnat un acord de cooperare militară și o foaie de parcurs pentru legăturile de apărare și comerciale până în 2027, aprofundând legăturile dintre cele două țări, precum și alte pacte și memorandumuri economice.
Cu toate acestea, lipsește în mod semnificativ din lumina reflectoarelor orice înregistrare substanțială a volumului comerțului recent.
Ministerul de Externe din Belarus a raportat ultima dată comerțul bilateral anual cu Pakistanul pentru anul 2020, spunând că acesta variază de la 50 de milioane de dolari la 65 de milioane de dolari – foarte departe de promisiunea din 2015 de a crește comerțul dintre cele două țări la 1 miliard de dolari.
Pentru comparație, principalii parteneri comerciali ai Pakistanului în 2023 sunt: China, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Belarusul nu se află pe listă.
Pentru Lukașenko, însă, vizita lui Sharif poate fi un colac de salvare diplomatic și un moment de validare.
Pentru UE, readuce în memorie amintiri din 2021-2022. Poate fi un semn de avertizare că autocratul de la Minsk ar putea folosi din nou oamenii ca pârghie în conflictul său permanent cu Occidentul.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
