Dacă la extragerea loto de săptămâna trecută a ieșit cifra 3, care sunt șansele ca la extragerea din această săptămână să iasă tot 3? Mai mici, egale sau mai mari?
Aceasta este una dintre întrebările care le-a dat dificultăți unor elevi din România, într-o cercetare pentru a stabili care este nivelul lor de alfabetizare numerică (răspunsul îl găsiți la întrebarea 6).
Alfabetizarea numerică reprezintă felul în care o persoană se descurcă atunci când are de-a face cu matematica și cum o folosește în viața de zi cu zi.
Un raport elaborat de platforma de teste BRIO, în parteneriat cu Asociația pentru Valori în Educație, a fost publicat zilele trecute. Cercetarea a avut ca scop stabilirea nivelului alfabetizării numerice a elevilor din toate ciclurile educaționale, începând cu clasa I și terminând cu a XII-a.
Aproape 10.000 de elevi din 600 de școli și licee au luat parte la cercetare, iar testul arată că aproximativ 36% dintre elevi sunt afectați de acest fenomen, dintre care 16% prezintă dificultăți severe.
Europa Liberă a stat de vorbă cu prof. univ. dr. Dragoș Iliescu, coordonatorul raportului, specializat în măsurare psihologică și educațională, pentru a vedea de ce este importantă literația numerică.
Principalele idei ale interviului:
- Nivelul de alfabetizare numerică în rândul elevilor din clasele primare a crescut, față de ultimele date disponibile, de acum zeci de ani;
- Elevii se descurcă cel mai bine la raționament matematic, însă probleme există în zona de statistică și probabilități;
- Există mari discrepanțe de alfabetizare numerică între rural și urban, dar și între elevii cu un statut socio-economic scăzut vs. mai mare; acesta este și principalul factor care influențează nivelul de alfabetizare numerică.
- Alfabetizarea numerică are impact asupra educației, a șanselor de angajare, a veniturilor, a deciziilor financiare și chiar a sănătății.
1. Europa Liberă: Ce înseamnă mai exact alfabetizarea numerică?
Dragoș Iliescu: Ține de o capacitate a indivizilor de a utiliza, interpreta, comunica informații matematice în diferite contexte ale vieții cotidiene. OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, n.red.) accentuează puțin mai mult și zice că nu doar în viața cotidiană, ci și în contexte profesionale și sociale.
Deci, de principiu, te descurci în lumea în care trăiești, în lumea profesională, lumea socială, lumea în care ești înconjurat de prietenii tăi. Te descurci în relație cu chestiuni care țin de numere și matematică, în general.
2. Europa Liberă: În ce a constat testarea de la baza acestui raport?
Dragoș Iliescu: Am încercat să generăm un test coerent, care poate fi aplicat de la clasa I, până la clasa a XII-a, care să poată fi aplicat și în regim de screening, deci un test scurt și rapid, și regim comprehensiv, test lung, care durează două-trei ore și îți dă toate detaliile posibile, care să măsoare toate componentele care țin de alfabetizare numerică, care să poată fi folosit ușor de profesori, să poată să pună pe masă informație care să fie utilizabilă și la clasă, și de elevi, și de părinți, și de decidenți.
Testul pe care noi l-am generat nu e un test curricular. Cu alte cuvinte, noi nu urmăm programa. La fel sunt majoritatea acestor evaluări de numerație. Ele nu sunt evaluări de competențe matematice, pe programă. Cu alte cuvinte, noi măsurăm mai degrabă lucruri care, în general, sunt recunoscute ca fiind importante.
3. Europa Liberă: O concluzie a raportului este că nivelul de analfabetism numeric crește treptat, de la 25% în clasele primare, la 46% în liceu. Ce se întâmplă odată cu trecerea timpului și cu trecerea de la un ciclu la altul? De ce există aceste discrepanțe așa de mari?
Dragoș Iliescu: Fenomenul este contraintuitiv. Fiindcă te aștepți să fie mai degrabă invers. Cu cât stă un elev mai mult în școală, cu atât va fi mai bun la carte, nu? Adică te aștepți ca nivelul de analfabetism numeric să scadă, mai degrabă, odată cu clasa. În același timp, sunt două fenomene aici.
În primul rând, aș accentua faptul că noi nu măsurăm la elevi de clasa I același lucru pe care îl măsurăm la elevi de clasa XII-a. Așteptările pe care le ai de la un elev pentru a interacționa cu aceste chestiuni sunt mai mari la liceu, în general, decât sunt la clasa întâi.
Adică lucrurile pe care le numești ca fiind provocatoare, dar necesare pentru un elev de 6 ani, la clasa întâi, sunt lucruri absolut triviale pentru un elev de clasa a XII-a. Deci și așteptările pe care le avem cresc.
Asta înseamnă că elevii nu devin neapărat mai slabi, dar devin mai slabi în legătură cu așteptările pe care le avem de la ei. Așteptările pe care le avem sunt rezonabile, sunt fixate în curriculă, sunt fixate în practici internaționale pe care le urmărim cu toții, în testele PISA, în testele trimestriale.
Deci ăsta e un prim lucru. Evident că elevul de clasa a XII-a e mai bun decât elevul de clasa I. Dar procentul de elevi care sunt buni, raportat la ce așteptăm de la ei, e mai mare sau mai mic. Și ce ne arată datele este că e mai mic procentul de elevi care se descurcă în relație cu informație numerică.
Elevii nu devin neapărat mai slabi, dar devin mai slabi în legătură cu așteptările pe care le avem de la ei.prof. univ. dr. Dragoș Iliescu
Al doilea lucru pe care l-aș zice aici ține de faptul că această evoluție pe care o vedem acum este un lucru relativ nou, pentru că România nu a avut parte de multe astfel de studii. Dar în cadrul studiilor făcute în urmă cu 12-16 ani, când România a mai participat la astfel de proiecte, lucrurile nu arătau așa.
Era un dezastru generalizat. Lucrurile erau rele și la clasele primare, nu doar la liceu și la gimnaziu. Deci faptul că acum părem să vedem o evoluție s-ar putea să fie fals. Nu vedem o evoluție, ci vedem o însănătoșire, de fapt, a unei zone care până acum era lovită de holeră, de podagră, de o boală. Și astea sunt clasele primare.
Deci, mai degrabă, m-aș uita aici cu ochii optimiști. Datele cu care aș putea să compar, care vin de acum 15-20 de ani, comparația cu acele date ne arată că de fapt, la clasele primare, noi am crescut. Deci nu că suntem atât de mult mai rău la liceu, suntem atât de mult mai bine la clasele primare.
Și ăsta e un lucru bun. Și ăsta e un lucru care mă umple de optimism, pentru că e un prim semnal, după atâția ani în care nu am făcut decât să ne lamentăm, să privim cu groază orice fel de studiu care se uită la chestiuni legate de literație în educația din România, după atâția ani în care toate studiile comparative ne arătau că e rău, e din rău în mai rău, e și mai rău - ne comparăm competitiv doar cu Bulgaria - pentru prima dată, vedem o rază de lumină.
4. Europa Liberă: Ce s-a schimbat la clasele primare?
Dragoș Iliescu: Reformele care au început să fie făcut acum câțiva ani în România. Parcă, parcă încep să dea roade. Fiindcă îmbunătățirea de la clasele primare nu poate fi justificată altfel decât prin perspectiva a cel puțin două reforme importante, prin care clasele primare au trecut și restul școlii n-au trecut.
Reforma curriculară, care a avut loc acum mai bine de zece ani. Și de cel puțin șase-șapte ani e nevoie ca o reformă curriculară să prindă contur și să provoace efecte. Ăsta e un prim lucru pe care l-aș zice.
În al doilea rând, anul suplimentar de școală - clasa zero, clasa pregătitoare. Una e una e să stai patru ani ani în școală, alta e să stai cinci ani în școală. Și acel an suplimentar e imposibil să nu lase urme. Și asta vedem acum. Vedem aceste urme.
5. Europa Liberă: Acest test pe care l-ați efectuat a avut un eșantion de aproape 10.000 de participanți, selectați din 600 de școli. Au fost testate cinci domenii: algebră, statistică, geometrie, măsurare, proprietăți ale numerelor. Unde se descurcă cel mai bine elevii?
Dragoș Iliescu: Proprietăți ale numerelor - ăsta e domeniul în care stăm, aparent, cel mai bine.
Ține de raționament matematic, pe care îl faci folosind numere, operații cu numere, raționament proporțional, estimări, simțul numelor în general, un fel de intuiție a numerelor. Aici părem să ne descurcăm relativ bine.
Chestiuni legate de măsurare, calcule, sisteme de măsurare, calcul atributelor fizice - părem din nou să ne descurcăm.
6. Europa Liberă: Dar cel mai rău?
Dragoș Iliescu: Unde ne descurcăm teribil de rău este statistică și probabilități. Acum, în România, se predă foarte puțin și foarte vag, se predă rar și puțin partea de statistică și probabilități, pentru că, de regulă, nu este parte din programa de Evaluare Națională și Bacalaureat, și atunci pe nimeni nu interesează atât de mult.
Este un alt exemplu pentru „teaching to the test”, pentru faptul că, de multe ori, atât elevii, cât și părinții, și mai ales profesorii, sunt interesați mai degrabă de a obține o notă bună și de avea rezultate, decât de a preda cu adevărat ce trebuie predat. Și atunci, și în programă, la o anumită clasă, nu se pune accent pe respectiva componentă, că nu va fi nevoie de ea la Bacalaureat sau la Evaluarea Națională. Și asta, evident, că are consecințe.
Este motivul pentru care, deși se predă atât de puțină statistică la noi, avem un domeniu întreg care vorbește de statistică și raționament probabilistic. De ce? Pentru că, ce vrem să spunem la final, este dacă elevii din România pot fi funcționali în relație cu lumea înconjurătoare. Iar raționamentul probabilistic, raționamentul statistic, e mai natural probabil deciziilor pe care noi le luăm și raționamentului pe care noi, în general, îl facem în lumea înconjurătoare, decât mare parte din aritmetică, aș zice.
Dacă te uiți acum afară și vezi că e mohorât, și ieri a plouat, îți vei lua sau nu-ți vei lua umbrelă? Ăsta e un fenomen probabilistic.
Să vă dau un exemplu de problemă, de întrebare trivială, aș zice eu, dar care, în mod sistematic, e rezolvată greșit, inclusiv de elevi la clasa a XII-a.
Ea spune așa: dacă săptămâna trecută, la extragerea loto a ieșit numărul trei, la extragerea din această săptămână, probabilitatea să iasă din nou numărul trei e mai mică, mai mare sau egală cu probabilitatea pe care a avut-o săptămâna trecută?
Și probabilitate este, evident, egală. Și totuși, cea mai mare parte din participanții la testare, elevi din clasa a XII-a, unii dintre ei, spun că probabilitatea e mai mică.
Prin reinserarea în urnă, probabilitatea va fi identică. Astfel de lucruri ne însoțesc în toată viața noastră și nu reușim să operăm prea bine cu ele.
7. Europa Liberă: Elevii din rural și cei cu un statut socio-economic mai scăzut înregistrează un procent de analfabetism numeric aproape de două ori mai mare decât cei din urban. Există o corelație între cele două categorii de elevi și ce ne arată acest procent?
Dragoș Iliescu: Poate cifra e importantă, pentru că vedem cât de mare e inegalitatea, dar acest lucru nu e neapărat de mirare. Date asemănătoare au fost prezentate și în alte contexte, vedem ce ele se confirmă și în studiul nostru… Disparitatea, în funcție de statut socio-economic și de mediu de rezidență, e extrem de mare în România, dar sunt foarte mari inegalități.
Acum, statutul socio-economic și mediul de rezidență, în mare parte, se și suprapun. Vedem că există o foarte mare covarianță între statutul socio-economic scăzut și rezidența în mediul rural. Ele merg mână. Nu toată lumea care are un statut socio-economic scăzut locuiește în rural și nu toată lumea care locuiește în rural are un statut socio-economic scăzut, dar de regulă ele merg mână în mână.
Aceste două fenomene pe care noi le surprindem au aceeași sursă. Această disparitate e o consecință a efectului pervaziv pe care sărăcia îl are în România. Despre asta vorbim aici.
Nu ai cum să o spui altfel, nu ai cum să o decodifici altfel. De ce? Când există sărăcie, există acces limitat la resurse pentru elevi, și asta poate să semne resurse fizice: nu ai telefon mobil, nu ai tabletă, nu ai computer. Nu ai computer, nu ai acces la internet - nu ai acces la știința modernă.
Nu ai alte tipuri de resurse - o parte semnificativă din performanța superioară educațională în România e susținută mai puțin de școală și mai mult de părinți. Știm asta. Meditații și alte lucruri extracurriculare pe care părinții cu bani le pot oferi și părinții fără bani nu le pot oferi.
Alte tipuri de provocări intelectuale, care vin la pachet nu neapărat cu venitul superior al familiei, dar cu felul în care trăiește, totuși, o familie cu venit superior: expunerea la alte culturi, călătoriile, mai multe cărți în casă, acces la programe media mai elevate ș.a.m.d.. Deci, toate lucrurile astea vin la pachet și sunt o consecință a sărăciei.
8. Europa Liberă: Ce factori influențează cel mai tare alfabetizarea numerică?
Dragoș Iliescu: Două lucruri sunt neașteptate: că dacă noi adunăm efectul pe care le au asupra alfabetizării numerice statutul socio-economic și mediul de proveniență, dacă adunăm aceste două zone care sunt ambele demografice, vorbim de 40% din efect.
Deci 40% din efect vine din statutul socio-economic și mediu de proveniență, rural-urban.
Sunt astea lucruri pe Ministerul Educației să le poată atinge? Foarte circumstanțial și foarte greu. Poate Ministerul Educației în mod direct să influențeze dotarea școlii, climatul la clasă, calitatea dascălilor. Dar cât de mulți bani au părinții copilului la ei acasă?
E nevoie să contribui din mult mai multe registre, decât doar din domeniul educației, pentru a rezolva educația. (...) Sărăcia în România nu o rezolvă Ministerul Educației.
Și asta îmi spune că, pentru a rezolva aceste două cauze ale problemei, e nevoie de mult mai mult decât doar de o intervenție a Ministerului Educației. De aia majoritatea țărilor care au reușit să aibă reforme eficiente, la nivel sistemic, în educație, au avut un plan de țară, un proiect de țară, unde e nevoie să contribui din mult mai multe registre, decât doar din domeniul educației, pentru a rezolva educația.
Și ca să mai dau un exemplu, a doua cea mai influentă sursă a alfabetizării sau lipsei de alfabetizare numerică este autoeficacitatea matematică, care e un construct psihologic. Este construcția subiectivă pe care elevul o are despre sine privind propria performanță în relația cu matematica. Nu există nicio intervenție educațională care să poată construi autoeficacitatea. Ai nevoie de intervenții psihoeducaționale sau psihologice aici. Această zonă influențează cam cu 30%.
În mod interesant, meditațiile influențează cu doar 4%. Meditațiile ajută la note, dar nu par să ajute teribil de bine la alfabetizarea numerică. Calitatea dascălului influențează cu 13%.
Astfel, poate doar vreo 20-30% din cauzele reale ale acestor fenomene sunt în mâna celor de la Ministerul Educației. În rest, avem o responsabilitate cu toții. Sărăcia în România nu o rezolvă Ministerul Educației.
9. Europa Liberă: Cum pot să-i afecteze pe termen lung lipsa acestor competențe numerice pe elevi și cum pot să-i ajute în viață?
Dragoș Iliescu: Avem o groază de studii care ne arată că e unul din cei mai puternici predictori ale unor consecințe foarte importante în viață. O parte dintre ele sunt individuale. Cu alte cuvinte, pe mine, ca individ mă va durea pe viitor dacă nu voi construi această competență.
Are un impact direct asupra educației și performanțelor academice, deci un predictor major al succesului academic. Are impact semnificativ asupra notelor, performanțelor academice, asupra probabilității de a urma o facultate și de a parcurge studiile pe mai departe.
Are un impact indirect, dar foarte puternic, asupra angajabilității și veniturilor. Elevii care termină școala cu o alfabetizare numerică mai mare, tinerii adulți care au o alfabetizare numerică mai mare sunt mai angajabili - și sunt angajabili în mai multe domenii decât cei care au competența asta mai puțin dezvoltată.
Veniturile pe care le obții în aceste domenii, în care brusc devii angajabil, sunt de regulă mai mari și semnificativ mai mari decât veniturile din domeniile în care rămâi angajabil, că unde va rămâi angajabil și când nu ai această caracteristică.
Ca să dau un exemplu, ai o alfabetizare numerică bună și te descurci bine cum matematica - probabil că vei fi mai atras către cariere STEM (știintă, tehnologie, inginerie, mate), probabil că vei fi mai bun în zona asta și, de regulă, ocupațiile din acel domeniu sunt mai bine plătite.
Dincolo de angajabilitate și venit, are impact foarte mare asupra deciziilor financiare; este unul dintre cei mai buni predictori ai deciziilor financiare corecte. Alfabetizarea numerică prezice bine cât de bine îți gestionezi finanțele personale, incluzând economisirea, investițiile, administrarea datoriilor ș.a.m.d.
Impact asupra sănătății - nu-ți vine să crezi, dar alfabetizarea numerică influențează capacitatea noastră de a înțelege informații medicale, de a interpreta probabilități legate de riscuri pentru sănătate, de a lua decizii informate cu privire la tratamente și stil de viață.
În cele din urmă, are influențe asupra participării civice și luării deciziilor politice. Multe din deciziile pe care le luăm, când mergem la vot, ar trebui să fie bazate pe o bună înțelegere a datelor statistice, care sunt utilizate în discursuri politice.
10. Europa Liberă: La final, având în vedere discuția din spațiul public privind planurile-cadru pentru licee, v-aș întreba cine ar trebui să studieze matematica și când ar trebui să se oprească studiul ei, pentru a nu se ajunge la procente ridicate de analfabetism numeric?
Dragoș Iliescu: Mie mi-ar plăcea ca elevii români, copii români, adulți români să nu se oprească niciodată din a învăța orice - matematică, limbi străine, orice. Unul dintre pilonii Uniunii Europene ăsta este: învățarea pe termen lung, învățăm pe parcursul întregii vieți. Ar fi grozav să fie așa.
În același timp, mi-e foarte clar că nu poți să-i obligi pe oameni să învețe ceea ce nu vor să învețe. Alfabetizarea nu se face în liceu, alfabetizarea nu se face în clasa a XI-a sau a XII-a. Că de aici vine alfabetizarea.
E ca și cum aș zice că «sunt elevi care nu pot să scrie corect în română; deci haideți să facem până în clasa a XII-a șase ore pe săptămână de scris corect în română». E rezonabil așa ceva? Nu. Sau poate că pot să fac efort ceva mai devreme, că asta înseamnă alfabetizare, la clasele primare, poate la gimnaziu.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
