Pe 8 decembrie 2024, în ziua programată a celui de-al doilea tur de vot pentru alegerile prezidențiale – când o parte din clasa politică în frunte cu prorusul Călin Georgescu își anunțase prezența la secțiile de votare, deși alegerile fuseseră anulate de Curtea Constituțională în integralitatea lor – o grupare de bărbați înarmați pleca din Mediaș spre București ca să dea jos puterea în funcție, conform procurorilor.

Aventura lor avea să fie oprită brusc în județul Prahova, după ce au fost prinși în trafic. Polițiștii primiseră un telefon prin care cineva le dădea date despre ce vor să facă bărbații.

În timp ce percheziționau mașinile, polițiștii au găsit un pistol neletal marca Umarex HDR 50, calibru 50, o petardă și mai multe arme albe (macete, săbii, pumnale), sume importante de bani (aproximativ 18.000 de dolari și 25.000 lei), laptopuri, medii de stocare și o dronă profesională, arată referatul prin care se cerea arestarea grupării, consultat de Europa Liberă.

Procurorii au deschis un dosar penal pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor, operațiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept și instigare publică.

Înainte de a pleca spre București în acea zi de decembrie, bărbații ar fi incitat urmăritorii online să protesteze în Capitală împotriva deciziei Curții Constituționale de anulare a alegerilor și promiteau, în schimb, recompense în bani, arată același document judiciar.

Din gruparea care a fost oprită în trafic făceau parte aproximativ 20 de persoane. Surse apropiate anchetei au furnizat, pentru Europa Liberă, lista cu cei vizați de ancheta de la Ploiești:

Vasile Leonard Dragoman, Hauptman Manfred Ioan, Bogdan Florin Lascu, Traian Lechințan, Ioan Lup, Dionisie Moldovan, Ovidiu Claudiu Mureșan, Dan Cristian Panța, Daniel Szanto, Constantin Timofti, Claudiu Marian Lăpădatu, Marius Samuel Apahidean, Matei Dărăbanț, Iulian Aniței și Mihail Alex Goloșiu.

Aceștia reprezintă nucleul dur al Grupării Potra, conform anchetatorilor. Toți aveau pregătire militară, iar unii au fost, după cum au fost identificați de jurnaliștii de investigații de la Captura, angajați ai Ministerului Apărării Naționale.

Doi dintre ei ies în evidență:

Constantin Timofti are 43 de ani. A intrat în Forțele pentru Operațiuni Speciale în 2003 și a mers de patru ori în Afganistan. În 2013, s-a angajat la Horațiu Potra ca să păzească minele din Sierra Leone pentru chinezii de la SD Steel Group, în calitate de „security superintendent”, notează Captura.

Florin Bogdan Lascu are 29 ani și este finul lui Mircea Băluș, zis Mircea Nebunul - liderul Clanului Sportivilor din București. Originar din Sibiu, Lascu a dobândit experiență militară în MApN, după care s-a transferat în „batalionul” privat al lui Potra sub îndrumarea căruia a lucrat în diferite puncte fierbinți de pe continentul african.

Ziua Z - alegerile prezidențiale anulate și mesajele alarmiste

În anchetă, procurorii au arătat cum s-ar fi construit întreaga grupare criminală care ar fi avut drept scop destabilizarea și subminarea statului de drept.

Pe 4 decembrie, cu două zile înainte de anularea alegerilor prezidențiale, Horațiu Potra se afla la peste 5.000 de kilometri distanță, în Congo.

La acel moment l-ar fi contactat pe liderul unei grupări interlope care i-ar fi comunicat lui Potra că „mâna dreaptă” a candidatului prorus Călin Georgescu ar dori să aibă o discuție cu el.

Potra ar fi plecat spre România și ar fi ajuns la București, unde s-ar fi cazat la un hotel. Aici ar fi avut rezervate mai multe camere, spune referatul procurorilor. În aceeași zi, l-ar fi sunat pe Eugen Sechila.

Un apropiat al lui Călin Georgescu care l-a însoțit la emisiuni online, Sechila a fost membru al Legiunii Străine, organizator de tabere paramilitare, membru în Asociația Puiu Gogu, acuzată de neolegionarism în mod repetat, entitate implicată în comemorarea anuală a liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu.

Potra i-ar fi spus lui Sechila că are un plan pe care i-l va transmite când se vor întâlni.

O zi mai târziu, Romeo Mihai Anechiței, bodyguard al lui Călin Georgescu, ar fi transmis mesaje text alarmiste unor angajați ai Ministerului de Interne în care susținea că membri ai clanurilor interlope ar fi primit arme de foc pentru o revoltă și că li s-ar fi garantat exonerarea de răspundere penală.

Cu o zi înainte de începerea turului doi al alegerilor anulate în România, pe 7 decembrie 2024, la o fermă de la Ciolpani în județul Ilfov are loc o întâlnire la care participă Călin Georgescu, Horațiu Potra, Eugen Ionuț Sechila, Alexandru Ștefan Vornicu (șoferul lui Georgescu) și Marin Burcea (bodyguardul fostului candidat).

Raționamentul Parchetului este că întâlnirea a avut o importanță deosebită pentru modul în care se vor derula, ulterior, evenimentele.

Ea a fost condusă de Călin Georgescu, care i-ar fi chemat pe participanți la întâlnire.

Politicianul prorus a negat inițial că ar fi fost la ferma de la Ciolpani, unde echipa sa de protecție și Eugen Sechila s-ar fi întâlnit cu Horațiu Potra. Cu altă ocazie, într-o emisiune TV, a recunoscut că s-a aflat acolo, dar a susținut că nu a participat la discuții.

Procurorii spun contrariul.

„Prin atitudinea sa dominantă, el a stabilit regulile interacțiunii, a impus tăcerea în fața personalului fermei și a dictat desfășurarea evenimentului, demonstrând o autoritate incontestabilă asupra celorlalți participanți” se mai arată în unul dintre referatele Parchetului care vizau gruparea Potra.

După întâlnirea de la Ciolpani, arată anchetatorii, Georgescu l-ar fi căutat pe Dan Ciprian Grăjdean, liderul organizației radical-naționaliste „Frăția Ortodoxă”, căruia i-ar fi spus că, în cursul zilei următoare, pe 8 decembrie, va transmite susținătorilor săi un îndemn concret de a acționa și a încheiat conversația telefonică cu formula „Viața sau Țara”.

A doua zi, în duminica în care ar fi trebuit să aibă loc acțiunile acestora, Horațiu Potra și grupul de 20 de bărbați nu-și găseau drumul într-o nouă orânduire politică, ci în ancheta de la procuratura din Ploiești.

Grupul coordonat de Horațiu Potra era pregătit „atât din punct de vedere tactic, cât și la nivel declarativ pentru generarea unor acțiuni violențe, cu scopul împiedicării exercitării puterii de stat de către autoritățile democratice, generând un risc iminent pentru securitatea naţională”, după cum mai notează procurorii în referat.

Pentru toți cei 21 de bărbați implicați în acțiunea din 8 decembrie procurorii au cerut arestarea preventivă. Dosarul este în cerectare la Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe numele lui Potra Horațiu, Potra Alexandru Cosmin, Potra Dorian - toți fugiți din țară - au rămas în vigoare mandatele de arestare, deși avocații lor au susținut în lipsă nevinovăția.

Armata și Ministerul de Interne - furnizori de forță de muncă mercenară pentru Potra

Horațiu Potra avea în spate o armată de circa 1.000 de oameni, arată dezvăluirile jurnalistice. Ultima lor misiune fusese în Congo, alături de milițiile locale, unde participau activ sau ajutau instrucția militarilor din țara africană.

Jurnalistul de război Adelin Petrișor a filmat la jumătatea lui 2024 armata pe care o coagulase Potra în Congo. A mers să discute cu el în Africa, intrigat de puterea de convingere a unui astfel de personaj.

El explică pentru Europa Liberă ce a vrut să afle de la Potra: „Făcusem reportaje în țară, inclusiv îl intervievasem pe Potra prin telefon, pentru că muriseră deja patru români acolo, vreo cinci fuseseră răniți. Era clar un subiect de urmărit”.

„Era un om care dusese într-un război uitat din Africa 1.000 de români - cam atât avea armata română când ducea militari în Afganistan, iar aici vorbim de o țară. Nici acum nu-mi explic cum de un singur om a putut să ducă atâția români acolo. Sunt foarte multe necunoscute”, spune Petrișor.

În Africa, a găsit mercenari bine instruiți, plătiți cu salarii lunare de 5-6.000 de euro. Sumele depășesc cu mult ceea ce oferă armata română militarilor profesionști.

În armata congoleză a lui Potra, jurnaliștii de la Captura.ro au identificat mai mulți mercenari care și-au început cariera în două ministere de forță: Apărare și Interne.

„Ne-am concentrat în special să identificăm contractori cu pregătire militară în ecosistemul lui Horatiu Potra. În această categorie intră foști angajați MApN, care au încasat frecvent bani de la mercenarul fugar după ce s-au retras din armată”, arată jurnaliștii de investigație.

Aproximativ 30 dintre cei identificați de Captura.ro au lucrat pentru Ministerul român al Apărării.

Nici Ministerul Afacerilor Interne nu a fost ocolit de Potra, scrie captura.ro, în încercarea de a recruta lupători pentru Congo. 16 foști polițiști și jandarmi apar pe lista contractorilor.

Jurnalistul de investigație Mihai Munteanu, cel care a publicat lista cu mercenarii instruiți în taberele Ministerului Apărării, spune că l-a cunoscut pe Potra în 2007, în Franța, când documenta mai multe subiecte de investigație.

„Atunci, la prima discuție cu el mi-a spus: «sunt peste 50.000 de rezidenți arabi neînregistrați oficial în Paris. Închipuie-ți că unul din cinci are un Kalașnikov și ca la un ordin ies toți pe străzi cu armele. Cine crezi ca îi poate opri?». Acum văd declarația asta cu alți ochi”, a declarat Munteanu pentru Europa Liberă.

În 2010, Potra era subiectul unei investigații penale a polițiștilor de la Crimă Organizată. Anchetatorii care au ajuns la locuința lui au fost întâmpinați de fostul membru al Legiunii Străine cu un revolver.

Întreaga casă era burdușită cu muniție de război interzisă prin lege. Potra a fost acuzat de trafic de droguri, însă ulterior a fost achitat de aceste acuzații.

Anchetatorii îl acuzau pe Potra că înființase o cultură de cannabis la ferma pe care o deținea în Mediaș, iar „locotenenții” săi vindeau drogurile. La judecată, Potra a susținut că plantația a fost făcută de un olandez căruia îi închiriase ferma, iar când a descoperit-o i-a dat foc. DIICOT susținea însă că Potra incendiase cultura de cannabis pentru a șterge urmele.

Într-un interviu pe care l-a acordat lui Mihai Munteanu în 2012, în legătură cu dosarul respectiv, Potra afirma că ar fi tras fără milă în polițiști, dar circumstanțele au fost de așa natură ca aceștia să scape.

Jurnalistul spune că subiectul anchetei sale era o spălare de bani pe care Potra ar fi făcut-o prin intermediul bisericii, bani care ar fi provenit dintr-o afacere cu arme a lui Sorin Beraru - un influent om de afaceri trimis în judecată pentru devalizarea CICO SA, dat în urmărire internațională încă din 2001.

13 ani mai târziu

Acum, Potra este prezentat, atât de anchetatori, cât și prin investigații de presă, ca omul din spatele campaniei electorale a lui Călin Georgescu, politicianul prorus descalificat de judecătorii Curții Constituționale să mai candideze la alegerile prezidențiale pentru suspiciuni de legături cu Rusia de natură să schimbe ordinea constituțională.

De asemenea, spun procurorii, Potra ar fi decontat operațiunile legate de campania electorală a lui Georgescu.

La perchezițiile de la locuința mercenarului au fost găsite arme de foc de mare putere, inclusiv mitraliere și un lansator de grenade. Interceptările obținute de procurori arată că bărbatul plănuia să le folosească la București, în contextul anulării alegerilor.

Potra a fugit din România, iar din 28 februarie 2025 are mandat de arestare în lipsă și este urmărit internațional pentru acţiuni contra ordinii constituţionale, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor și instigare publică.

El a reușit să plece după ce, pe 10 decembrie, a fost plasat sub control judiciar, ca urmare a faptului că judecătorii din Ploiești au respins cererea procurorilor de arestare preventivă.

O reprezentantă a Parchetului Curții de Apel Prahova declara atunci că „fapta există, dar nu a fost considerată atât de periculoasă” încât să impună arestul preventiv.

Recrutarea mercenarilor - câteva explicații

Ancheta internă declanșată de Ministerul Apărării a arătat că 466 de militari, majoritatea în rezervă, au lucrat pentru Potra între 2023 și 2025.

Șapte dintre ei erau încă ofițeri activi dar, pentru a pleca în Congo, cereau și primeau concediul legal de creștere a copilului. Este vorba despre doi ofițeri și cinci subofițeri.

Conform legii, un angajat poate sta în concediu de creșterea copilului pentru o perioadă de doi ani, timp în care primește o indemnizație de 85% din salariu.

Cu toate acestea, MApN susține că „acești militari au încălcat mai multe prevederi legale și normative, printre care: părăsirea teritoriului național fără aprobare, interzicerea îndeplinirii altor funcții în afara celor pe care sunt încadrați sau cele referitoare la plata îndemnizației lunare pentru creșterea copilului, care se acordă în situația în care solicitantul locuiește în România împreună cu copilul / copiii pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestora”.

La momentul încercării de revoltă armată, trei dintre militari erau încă în concediu de creștere a copilului, iar patru dintre ei se întorseseră în unități militare.

Situația este similară în Ministerul de Interne, unde opt jandarmi și trei polițiști au luptat în armata lui Potra.

Unul dintre angajații Ministerului de Interne care a plecat frecvent în zone fierbinți cu firme de pază și protecție, perioade în care și-a suspendat contractul de muncă, a povestit pentru Europa Liberă că exista un acord tacit al superiorilor pentru cei care plecau.

Bărbatul mai spune, sub protecția anonimatului, că șefii știau cu toții unde și de ce se duc în străinătate militarii, iar asta se întâmpla de ani buni.

Ministerul de Interne, prin vocea secretarului de stat Bogdan Despescu, a anunțat că a sesizat Parchetul Militar pentru a verifica dacă activitatea celor 11 cadre este de natura penală și, în funcție de constatări, vor fi sancționați.

Europa Liberă a solicitat MAI să precizeze și dacă există informații despre un acord tacit al șefilor înainte de plecarea militarilor angajați în zone de conflict, însă nu a primit până acum un răspuns.

„Puciul eșuat” - Grupul acuzat de trădare cu legături cu Rusia

Pe 5 martie, procurorii Direcției de Investigații a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism (DIICOT) rețineau alte șase persoane pentru trădare și constituire a unui grup infracțional organizat.

Gruparea care își propusese să preia puterea în România se numea „Comandamentul Vlad Țepeș” și era organizată pe o structură militară.

Printre altele, membrii grupării ar fi dorit să schimbe numele României în „Geția”.

Dintre cei șase reținuți, patru primeau mandate de arestare sau erau plasați sub control judiciar Adrian-Robertin Dinu, Marius Semeniuc, Raul-Mihail Lupu și Georgică-Cristian Atitiene.

Adrian-Robertin Dinu fondase, alături de mai mulți generali în rezervă, partidul Alianța Lege și Ordine (ALO).

Tot el a fost cel care, printr-o fundație din care făceau parte foști generali ai armatei române, a înscris la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) un însemn legionar folosit de un antisemit asumat pentru promovarea unei grupări cu numele „41 pentru România”, care avea drept scop tot crearea unui stat național alternativ.

Liderul grupării este Marian Motocu, un bărbat din Craiova cu manifestări antisemite, cercetat și reținut pentru propagandă antisemită.

„41 pentru România” este o mișcare naționalistă, după cum se prezintă chiar pe site-ul propriu, care are ca scop „mobilizarea segmentului social majoritar al românilor autentici din România și de peste graniță, în direcția unei acțiuni conjugate, de cotitură, care să se transforme într-o veritabilă mișcare de masă, un curent național credibil și convingător, care să redea românilor mândria, independența, demnitatea, tradițiile și cultura străveche a străbunilor noștri”.

Din 16 decembrie 2024, site-ul grupării nu mai poate fi accesat, dar variante ale lui pot fi găsite prin surse publice de arhivare.

Fundația care a înregistrat marca prin care mișcarea naționalistă ar fi trebuit să fie promovată în întreaga țară se numește Centrul româno-american. Conform datelor de la Ministerul Justiției, în asociație erau cooptați Marcela Ross, Adrian Robertin Dinu, Gheorghe Dinu, Constantin Degeratu și Constantin Bartolomeu Săvoiu.

Constantin Degeratu a fost general de armată român, fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, între 1997-2000. În 2005, el a fost consilier de stat la Departamentul Securității Naționale din Administrația Prezidențială, când președinte era Traian Băsescu.

Bartolomeu Constantin Săvoiu un general de brigadă în retragere al Armatei Române și înalt demnitar fracmason.

În 2017, el a devenit președintele partidului „Alianța Lege și Ordine” (ALO), de centru-dreapta, care declara oficial că milita „pentru apărarea identității naționale a României, pentru rădăcinile și moștenirea comună iudeo-creștină, pentru societatea occidentală”.

„ALO” este același partid pe care Dinu Robertino îl folosea pentru promovarea ideii de scindare a statului.

Europa Liberă a stat de vorbă, în decembrie, cu generalul Bartolomeu Săvoiu, cel care, oficial, apare în documentele fundației. El spune că nu știe nici cine este Marian Motocu, nici ce este mișcarea „41 pentru România” și nici de ce apare în documentele oficiale.

Generalul Săvoiu afirmă că, împreună cu Dinu, generalul Constantin Degeratu, Victor Atanasie Stănculescu (fost ministru al Apărării de după Revoluție), a fondat inițial, în anii 2010, Fundația Lege și Ordine care, șase ani mai târziu, devenea partid.

„M-a pus acolo (Fundația centrul româno-american) fără să știu eu. E foarte clar”, a precizat Săvoiu pentru Europa Liberă.

Generalul Săvoiu spune că nu s-ar alia niciodată cu persoane cu un discurs antievreiesc.

„Binecuvântarea Federației Ruse”

Avocatul Robertin Dinu – omul de legătură dintre Marian Motocu și Fundația centrul româno-american – apare frecvent în pozele care sunt publicate de la evenimentele Ambasadei Rusiei.

Cu două luni înainte de anularea alegerilor din 2024, pe 10 octombrie, Robertino Dinu îndemna oamenii să se opună alegerilor și să aleagă „singură variantă - soluția propusă de noi, recte statul major al comandamentului Vlad Țepeș” care „avea binecuvântarea Federației Ruse”.

Dinu vorbea în numele „statului major paralel”, adică al „Comandamentului Vlad Ţepeş”, condus de generalul în rezervă Radu Theodoru (101 ani), suspect de asemenea în dosarul DIICOT.

Theodoru a fost membru fondator al partidului România Mare, a scris articole de negare a Holocaustului și antisemite. Simbol al grupării care voia schimbarea statului de drept, generalul Theodoru a fost promovat ca unul care ar fi luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Despre el au apărut o serie de controverse publice, potrivit cărora, de fapt, în timpul conflagrației mondiale, ar fi avut un rol minor – de pază pe perioada a câteva zile. După, ar fi trecut în rezervă la 27 de ani și apoi ar fi scris cărți cu o puternică tentă naționalistă.

Marian Motocu a fost asociat cu Călin Georgescu, fostul candidat la funcția de președinte.

Interceptări telefonice pe care procurorii le au la dosar au relevat discuții între cei doi despre organizarea unor evenimente și strategii politice – Georgescu i-ar fi transmis lui Motocu că, „dacă lucrurile merg bine, va începe în ianuarie, că există un plan, o strategie cunoscută doar de el”, iar „Marian Motocu va avea locul lui în această acțiune”.

De asemenea, în telefonul lui Motocu au fost găsite încercări de a lua legătura cu un colonel rus de la ambasada de la București.

Generali în rezervă, promotori de mesaje proruse și susținători ai curentelor legionare

Sute de militari în retragere sau în rezervă semnau, în noiembrie 2023, un apel lansat pe 25 octombrie, de Ziua Armatei, de deputatul AUR Mircia Chelaru, general în rezervă, prin care cereau controlul „resurselor naturale”, refacerea patrimoniului național prin „confiscare”, precum și interzicerea unor drepturi pentru românii cu dublă cetățenie.

Mircia Chelaru a fost numit șef al Statului Major al Armatei pe 15 februarie 2000.

Din această poziție, pe 27 octombrie 2000, a susținut o conferință de presă în care a afirmat că Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) urmărește și protejează activitatea grupărilor mafiote din Dobrogea și Oltenia, contribuind astfel la „enclavizarea României”.

El mai susținea că există o ipotetică amenințare internă la adresa securității naționale prin care se urmărea desprinderea Dobrogei de România și care ar necesita o ripostă militară. Tot el sugera, în declarațiile sale, că „restructurarea Armatei de dragul intrării în NATO este o formă de reconstituire a unui control autoritar în România”.

Pe 31 octombrie 2000, Mircea Chelaru, înaintat între timp la statutul de general de corp de armată, își dă demisia din funcția de Șef de Stat Major.

Printre propunerile care se regăseau în apel existau unele care afectau drepturi fundamentale - civile sau comerciale, iar aplicarea lor era considerată discriminare pe criterii etnice, naționalizare sau confiscare:

• accesul la funcții alese ori numite numai pentru cei cu cetățenia română;
• refacerea controlului „Suveran” asupra resurselor subsolului, controlul statului;
• refacerea patrimoniului național inclusiv prin „justă și necesară confiscare”;
• descurajarea vânzării terenurilor agricole către străini;
• instituirea cotelor de import la toate bunurile care pot fi produse în țară;
• consolidarea fondului biologic sănătos al națiunii române.

Inițiativa este semnată de câteva sute de ofițeri în retragere sau rezervă, incluziv generali sau amirali. Printre semnatari se numărau Eugen Bădălan - condamnat la 4 ani cu suspendare pentru vânzare la prețuri supraevaluate a unor anvelope, Nicolae Fugulin - condamnat cu suspendare pentru decontări fictive, Constantin Năstase - condamnat la 2 ani, 2 luni și 20 de zile cu suspendare în dosarul „case pentru generali”.

Mircia Chelaru, ales, în 2020 și 2024, deputat pe listele Alianței pentru Unirea Românilor, a fost și el condamnat, în 2016, la trei ani cu suspendare pentru abuz în serviciu.

Documentul a fost semnat de 501 de cadre militare în rezervă și retragere, dintre care 41 de generali, 316 colonei, 39 de comandori de aviație și marină, 56 de locotent-colonei, 8 maiori, 10 căpitani, precum și 31 de maiștri militari și subofițeri.

Cadrele militare semnatare fac parte din: Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, Asociaţia Diplomaţilor Militari în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, Liga pentru Apărarea Drepturilor Pensionarilor Militari.Asociația Ofițerilor în Rezervă din România, Forumul Militarilor în Rezervă și Retragere.

Concluziile documentului prin care foștii militarii solicitau schimbarea regimului actual, așa cum au fost ele scrise:

• Schimbarea în totalitate mecanismul de formare a clasei politice, în care principiul reprezentativității pe criterii de valoare personală, înaltă calificare și merit public să stea la baza selecției și promovării candidaturilor!
• Impunerea obligativitatea ca reprezentarea românilor, în funcțiile alese și numite, îndeosebi cele care privesc securitatea națională, să se facă numai de către cetățenii români, cu unică cetățenie!
• Refacerea controlul Suveran asupra tuturor resurselor naturale care stau la baza progresului și civilizatiei moderne dar și a existenței biologice a Națiunii române, astfel: toate resursele energetice ale subsolului precum și cele vitale de suprafață; toate rezervele de valoare strategică complementare de aur, metale rare, metalele radioactive.
• Identificarea și recuperarea activelor economice care au fost înstrăinate prin fraudare dovedită, corupție și colaboraționism și să confiscați averile ilicite! Refaceți patrimoniul Națiunii prin dreaptă răscumpărare și justă și necesară confiscare.
• Refacerea sistemul bancar românesc pentru capitalizarea economiei autohtone și să treceți la o politică de prudență financiară și o corectă fiscalitate față de băncile străine.
• Instituirea cotelor de import la toate bunurile care pot fi produse în țară!
• Descurajarea orice vânzare către străini a terenurilor agricole!
• Susținerea Familiei Naturală formată între un bărbat și o femeie și să consolidați fondul biologic sănătos al Națiunii Române.
• Oprirea importul masiv al forței de muncă necalificată, precum și constituirea de comunități alogene inadaptabile la cultura, tradiția și spiritualitatea românilor!

Istoric: „Nu e vorba de o armată paralelă, ci de o realitate paralelă”

„Este mult spus armată paralelă”, afirmă istoricul Cosmin Popa, specialist în istoria perioadei comuniste și în spațiul ex-sovietic.

„Nu suntem într-un scenariu de tip America Latină, nu e vorba de lovituri de stat. Dar da, avem o problemă de fond. În România nu există un consens solid în jurul valorilor democratice și asta se vede și în armată”, adaugă el.

„O parte semnificativă a corpului militar în retragere – și, uneori, chiar și în activitate – nu este pe deplin fidelă valorilor constituționale. Când un fost ofițer spune că «politicienii trădează țara», că «UE ne-a colonizat», că «trebuie să salvăm țara din interior», acelea nu sunt simple opinii, sunt formule retorice care pot alimenta forme de radicalizare”, mai explică Popa.

Istoricul e de părere că foștii militari care apar în aceste grupuri sau în spațiul public cu discursuri radicale sunt oameni care simt că au fost nedreptățiți, că nu li s-a recunoscut contribuția sau că au fost marginalizați. El e de părere că toate ideile vehiculate în afara cadrului militar oficial își găsesc ecou în mulți dintre cei care poartă haina militară.

„Să nu fim naivi. Foștii militari nu trăiesc într-o bulă. Au legături firești cu cei activi, sunt prieteni, au fost camarazi, uneori membri ai aceleiași familii.”

„Dacă un fost ofițer promovează idei radicale, nu e exclus ca ele să găsească ecou și în rândul unor cadre active. Nu în mod organizat, nu cu scop de insurecție, dar prin contaminare ideologică. Iar statul trebuie să fie conștient de acest risc, să monitorizeze, dar mai ales să intervină acolo unde e cazul. Nu putem trata totul cu pasivitate, în ideea că «nu ni se poate întâmpla nouă»”, mai spune Popa.

Comandor în rezervă: Militarul rămâne militar și în concediu

„Este foarte grav că a existat la un moment dat o asemenea armată paralelă”, spune expertul militar în probleme externe, comandorul în rezervă Sandu Valentin Mateiu cu referire la armata de mercenari a lui Horațiu Potra care a luptat în Congo.

El subliniază că toate companiile care au dus forță de muncă nu erau un secret, precizând că „s-au făcut emisiuni TV în care acești militari erau prezentați în Congo”, iar întrebarea fundamentală este cum s-a putut să funcționeze aceste firme și cum au fost permis să angajeze militari români pentru astfel de misiuni.

„Un soldat nu este un simplu angajat la o firmă, el depune un jurământ față de statul respectiv. Militarul rămâne militar și în concediu.”

Mateiu atrage atenția asupra faptului că plecarea în astfel de misiuni sub pretextul concediilor medicale sau de creștere a copilului reprezintă o încălcare gravă a legii și a disciplinei militare:

„Nu poți să-ți iei concediu sub pretextul că îți crești copilul și să dispari într-o misiune în care poți ucide sau poți fi ucis. Este altceva decât o meserie obișnuită. Jurământul este de bază și rămâne în mintea unui militar. Constituția scrie negru pe alb: democrație, respectarea legilor țării. Și asta o face orice persoană care intră în serviciul statului român.”

Motivația acestor militari, explică Mateiu, este în primul rând financiară: „Au plecat pentru bani. Sunt convins că asta se leagă direct de nivelul de trai, nevoia de o locuință și alte nevoi firești, nu cine știe ce aventură.”

Impactul asupra credibilității Armatei Române este însă unul profund și dureros:

„Când ai militari care pleacă în concediu să lupte ca mercenari, apare exact elementul, poate cel mai grav după mine: cum privesc aliații și adversarii această situație?”.

„Este o practică veche, cunoscută și, într-o anumită măsură tolerată. Nu e ilegală, dar nici complet morală. Problema e că acești oameni, după ce participă la conflicte în care statul român nu e implicat, vin acasă cu un alt tip de experiență, uneori cu simpatii pentru grupări obscure. Una e să păzești o rafinărie, alta e să ajungi – conștient sau nu – într-o structură cu afilieri ideologice. Și, din păcate, România nu are încă o politică clară pentru a urmări ce se întâmplă cu acești oameni după ce se întorc.”

România, parte a unei convenții privind mercenariatul, dar neratificată

România este, teoretic, parte a Convenția Organizației Națiunilor Unite privind mercenarii.

Este un tratat al Organizației Națiunilor Unite din 2001 care interzice recrutarea, instruirea, utilizarea și finanțarea mercenarilor.

Convenția a fost ratificată de 46 de state, dar printre ele nu se numără și România, cu toate că a semnat convenția pe 17 decembrie 1990, adică în urmă cu mai bine de 35 de ani.

Are armata anticorpi?

„Trebuie să ne reamintim că loialitatea față de țară nu înseamnă loialitate față de un conducător, un partid sau o ideologie. Înseamnă loialitate față de valorile democratice, față de Constituție, față de drepturile și libertățile cetățenilor. Oricine trădează aceste valori, trădează România – indiferent câți ani a purtat uniforma”, mai spune istoricul Cosmin Popa.

El crede că Armata și societatea au suficiente resurse umane de a nu cădea în păcatul atacării democrației.

„Ca om care a trăit mai mult în democrație decât în dictatură”, jurnalistul Adelin Petrișor speră că serviciile din armată și cele secrete să aibă maturitatea de a detecta din timp asemenea derapaje.

„Dar am început să am dubii când am văzut cât de greu a reacționat SRI-ul după ce s-a întâmplat anul trecut la alegeri. Am fost șocat să aflu că primul CSAT s-a întrunit la patru zile după acel moment. Și, sincer, am văzut analize mai serioase pe subiect în presa din estul Europei decât în ce a comunicat CSAT-ul”, spune Petrișor.

Ziarist de investigație, Mihai Munteanu spune că nu sunt semne ca acești luptători profesionisti instruiți în poligoanele armatei ar răspunde în bloc la comenzile politice ale lui Potra sau că ar împărtăși ideile lui extremiste, chiar dacă Potra crede ca i-a fidelizat pe o parte dintre ei, suficient de mulți încât să-i instige la insurecție armată.

„Problema principală e că acești rezerviști ai armatei române au fost expuși unei întreprinderi finantață sistematic cu bani chinezești sau rusești. Și numai asta în sine reprezintă o problemă sistemică”, concluzionează Munteanu.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.