Doi foști comandanți militari americani de rang înalt au declarat că scutul aerian al Europei nu este pregătit să facă față dimensiunii unei potențiale amenințări din partea Rusiei. Comentariile lor vin pe fondul intențiilor europene de reînarmare, consemnate într-un program convenit luna trecută. În acest plan, investițiile în apărarea aeriană sunt o prioritate.
„Vedeți ce s-a întâmplat în marile orașe din Ucraina. Acest lucru s-ar întâmpla și în unele dintre marile orașe ale Europei”, spune Philip Breedlove, fost comandant suprem al forțelor NATO din Europa.
„Dacă stai acolo și crezi că ești sub o bulă magică, ca în programele TV, nu este cel mai bun loc în care să te afli”, a adăugat el.
Bombardamentele zilnice ale Rusiei asupra Ucrainei au ilustrat în mod clar importanța apărării aeriene.
Potrivit unei analize din februarie a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington, Rusia a lansat zilnic, în medie, peste 24 de rachete și drone asupra Ucrainei de la începutul invaziei pe scară largă declanșată în 2022.
În total, au fost lansate peste 25.000 de rachete și drone.
Rezultatul? Au fost întreruperi majore de curent, infrastructură distrusă și victime civile în masă. Rusia a folosit o varietate de rachete, de la bombe-planor până la rachete de croazieră.
Pentru fiecare dintre aceste atacuri, există forme diferite de apărare.
Mike Dwan, comandantul Forței Operative 64 a Marinei SUA, spune pentru RFE/RL că „câmpurile de foc suprapuse” ale NATO oferă o acoperire completă.
Dwan are baza în Flota a 6-a din Napoli, Italia, dar a vorbit cu reporterul RFE/RL la instalația americană de rachete antibalistice din Redzikowo, pe coasta baltică a Poloniei.
Comandamentul său reunește această bază, una similară la Deveselu, în România, și o flotilă de distrugătoare americane care operează din Spania.
Aceste forțe folosesc un sistem numit Aegis, destinat să doboare rachetele balistice.
„Facem acest lucru în atmosfera superioară, la peste 100 de kilometri. Toate acele interceptări se întâmplă în spațiu”, spune Dwan.
Sistemul a fost folosit cu succes de două ori anul trecut împotriva rachetelor balistice iraniene cu rază medie de acțiune care vizau Israelul.
„Am pus în aplicare capacitatea, lanțul operațional de atac, care seamănă foarte mult cu ceea ce avem aici pentru cazul unei amenințări la adresa NATO”, adaugă el.
Sistemul se bazează pe o rețea de senzori, dar aceasta, spune Breedlove, este și slăbiciunea sa.
„A existat un sentiment fals pentru o vreme că avem Deveselu, avem Polonia, avem aceste două capabilități frumos oferite de americani. Dar, știți, aceste filme în care vezi aceste centre de comandă și fiecare rachetă trasă nimerește ținta sunt ficțiune”, a spus el.
Probabilitatea de distrugere
Într-un domeniu plin de jargoane, Breedlove a făcut referire la POK - un termen care se referă la „probabilitatea de ucidere” (Probability Of Kill).
Probabilitatea de distrugere este un termen de specialitate militar. Se referă la probabilitatea ca un sistem de arme să distrugă sau să neutralizeze cu succes o țintă atunci când este folosit.
Această probabilitate ar varia de la 95% în zonele cu densitate mare de senzori, la numai 30% în alte zone. Europa trebuie „să îndesească rețeaua”, spune Breedlove.
El nu a putut fi convins să spună unde trebuie făcut acest lucru.
„Țările știu cu siguranță unde se află. Le-am adus în centrele de simulare a rachetelor și le-am arătat cum funcționează”.
La Redzikowo, există trei lansatoare, fiecare cu opt rachete. Ar putea fi copleșită capacitatea sa?
„Ar putea foarte bine să fie copleșită”, spune Dwan, care adaugă: „Aici, în Polonia, avem răspunsurile noastre planificate în prealabil pentru acoperirea prioritară - la fel și în România, la fel și în cazul sistemelor noastre de distrugătoare pe mare.”
„Există întotdeauna un joc de-a șoarecele și pisica care ține de câte rachete tragem și câte ținte suntem capabili să doborâm.”
Însă, Dwan subliniază importanța descurajării. Dacă Aegis nu este capabil să intercepteze o rachetă, ar trebui ca un alt nivel de apărare, cum ar fi o baterie Patriot, să se ocupe de ea.
„Apărarea stratificată” ar însemna că „orice potențial adversar trebuie să se gândească nu doar de două ori, ci poate de trei sau patru ori” înainte de a ataca, spune comandantul.
Amenințarea dronelor rusești
Philip Breedlove afirmă că o altă vulnerabilitate esențială a NATO este apărarea împotriva dronelor, un domeniu în care Rusia are acum mai multă experiență.
„Avem acest număr periculos de drone care atacă [Ucraina], iar apărarea aeriană a SUA, cu atât mai puțin a Europei, nu e pregătită pentru acest tip de război”, a spune fostul comandant suprem al Forţelor Aliate din Europa (SACEUR).
„Inamicul este acum pe steroizi”, adaugă Breedlove.
Ben Hodges, fostul șef al armatei SUA în Europa, a avut o evaluare similară într-un interviu de luna trecută pentru RFE/RL.
„Nu am avut niciodată suficientă apărare aeriană pentru a acoperi totul... Prioritizezi ceea ce trebuie protejat”, a spus el. „Nu există un scut total.”
Hodges a spus că planificatorii militari ai NATO vor lua informațiile „unei zile tipice” de atacuri rusești în Ucraina și „le vor aplica la cazurile porturilor Bremerhaven sau Gdansk sau Klaipeda din Lituania, de exemplu, și se vor întreba dacă avem suficientă apărare aeriană și antirachetă. Nu sunt sigur că avem.”
Germania a condus Inițiativa europeană Sky Shield (ESSI) în 2022, după începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.
Reunind 24 de țări europene, inițiativa își propune să permită achizițiile comune de sisteme de apărare aeriană și antirachetă și să îmbunătățească interoperabilitatea.
Dar unele țări, cum ar fi Franța, Spania și Italia, nu s-au alăturat. Franța a criticat inițiativa pentru că include sisteme și componente non-europene, cum ar fi sistemele Patriot.
Puterea aeriană
Ben Hodges spune că avioanele de luptă NATO compensează unele dintre slăbiciunile Europei.
„Forțele noastre aeriene sunt o parte esențială a chestiunii. Cred că puterea aeriană în creștere pe care o avem, în special cu sprijinul Finlandei și Suediei, ne oferă capabilități - pe care ucrainenii nu le au în prezent - pentru a contracara atacurile rusești aeriene și cu rachete.”
Hodges a adăugat că puterea aeriană a fost, de asemenea, o contribuție cheie a SUA la apărarea aeriană.
Dar eforturile Europei de a-și îmbunătăți apărarea vin pe fondul incertitudinii legate de angajamentul SUA față de securitatea continentului. Deci, cum s-ar descurca Europa fără un rol al SUA?
„Cea mai mare pierdere ar fi Forțele Aeriene ale SUA, avertizarea timpurie, informațiile și, apoi, contribuția SUA la comandamentul aerian al NATO de la Ramstein”, a spus el.
Sistemul Aegis, comandat de Mike Dwan este, de asemenea, în mod clar o capacitate cheie.
Inițiativa europeană Sky Shield prevede utilizarea sistemelor Arrow-3 care pot intercepta și rachete balistice. Dar acest lucru va dura timp. În plus, nici acestea nu sunt produse în Europa, fiind dezvoltate de Israel și Statele Unite.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
