În acest moment, România are paisprezece parteneriate strategice. Ele au fost semnate cu țări europene UE și non-UE și țări de pe alte continente, spun datele oficiale ale Ministerului Afacerilor Externe. E vorba despre acorduri bilaterale, însoțite de foi de parcurs, care arată o relație privilegiată între statele semnatare ale declarațiilor de parteneriat.
Cel mai cunoscut parteneriat strategic și cu cea mai mare „greutate”, politică și simbolică - concretizat în aderarea la NATO, ulterior la Uniunea Europeană, dublate de prezența trupelor amerciane în România - este Parteneriatul strategic cu SUA, semnat în 1997, în timpul aministrației președintelui Emil Constantinescu.
Era momentul în care România își pregătea candidatura pentru a deveni parte din alianța nord-atlantică, candidatură care a fost însă refuzată la Summitul de la Madrid din 1998, când au fost admise majoritatea statelor ex-comuniste din Europa Centrală și de Est. România va fi primită în NATO în 2004, în vremea celui de-al doilea mandat al președintelui Ion Iliescu, iar invitația a fost transmisă în timpul Summit-ului de la Praga.
Revenind la acordurile bilaterale privilegiate, Bucureștiul are în acest moment, februarie 2025, parteneriate strategice cu majoritatea statelor vecine, în frunte cu Republica Moldova, apoi cu Ungaria și Bulgaria, precum și cu alte patru state UE - Franța, Spania, Italia și Polonia. Lor li se adaugă parteneriatul strategic cu Marea Britanie, stabilit în 2003, dar renegociat după Brexit și actualizat în 2023.
România a semnat parteneriate strategice și cu țări din regiunea Mării Negre, începând cu Georgia, țară cu aspirații europene și euroatlantice similare Ucrainei, dar și cu vecinul ei, Azerbaidjan.
Parteneriatul cu Turcia este însă cel mai semnificativ în regiune, țară cu care Bucureștiul și-a intensificat raporturile în ultimii ani, în special în domeniul economic, dar și militar, sub umbrela NATO.
România are, de asemenea, parteneriate strategice cu Japonia și Coreea de Sud, state care sunt piloni ai prezenței și influenței americane în Pacific și contrapondere la influența Republicii Populare Chineze.
Ce sunt și cum funcționează parteneriatele strategice
După cum o arată și denumirea completă a acestor acorduri - „Declarație privind parteneriatul strategic”, acestea sunt „declarații politice, negociate anterior, semnate și asumate de statele respective”, explică specialistul în securitate națională și afaceri strategice, Iulian Fota.
Parteneriatul strategic arată că „țara respectivă e importantă pentru mine și vreau să colaborez mai mult cu ea”, dar sunt totuși „documente cu o putere mai slabă decât un tratat”, adaugă fostul consilier prezidențial pentru securitate națională.
Mai exact, parteneriatele strategice nu oferă garanții de securitate, mai subliniază el. Dacă o țară este atacată, de exemplu, „parteneriatul strategic nu obligă statul partener să îi sară în ajutor, singurele garanții de securitate din acest punct de vedere, România le are prin tratatul NATO”, spune Iulia Fota.
Chiar și așa, parteneriatele strategice ale României arată interesul special pe care țara îl are, fie din perspectiva cooperării de securitate, fie ca întărire a schimburilor economice, spune analistul de politică externă Ștefan Popescu. De asemenea, ele arată și interesul strategic special al țărilor partenere față de România.
De exemplu, calitatea României de partener strategic al SUA este importantă, din perspectivă americană, întrucât are ieșire la Marea Neagră, „principala fereastră de influență a puterii ruse pe mapanond.” Asta în condițiile în care bazele militare ruse din Crimeea sunt conectate cu cele din Siria și de aici spre Africa de Nord, explică el. Totodată, proximitatea cu Orientul Mijlociu și Apropiat reprezintă un alt interes major al SUA, mai spune Ștefan Popescu.
„În practică, parteneriatele strategice sunt valorificate inegal. Cel cu SUA este așezat deasupra tuturor. Pe de altă parte, dacă există schimburi constante cu SUA, Franța, Italia, cu țările vecine, la nivel de întâlniri ale diplomaților, ale contactelor între direcțiile generale din ministere, cu alte state, precum cele din Asia, astfel de contacte sunt mult mai rare”, explică analistul.
Pe de altă parte, parteneriatele strategice sunt adaptate constant contextului internațional - tulbure în prezent - și intereselor particulare ale fiecărui stat, în special ale marilor puteri, mai spune Ștefan Popescu. „Și pentru marile puteri există o ierarhie a acestor parteneriate, în funcție de interesul lor”, explică el.
Faptul că președintele polonez Andrzej Duda a fost primit la o întâlnire de doar zece minute cu Donald Trump - reprezintă mai mult decât un detaliu, spune specialistul, și oferă un semnal cu privire la faptul că preocupările administrației SUA sunt centrate în prezent pe negocieri la scară mult mai mare, direct cu Federația Rusă și pe ceea ce va urma după încetarea foculului în Ucraina.
Parteneriatul strategic cu SUA în era Donald Trump
Parteneriatul strategic cu Statele Unite este unul din cele mai vechi parteneriate strategice din epoca post-comunistă, semnate de România.
A fost parafat în iulie 1997, după vizita la București a președintelui american de la acea vreme, Bill Clinton.
„Salut dorinţa fierbinte a României de a contribui mai mult la securitatea europeană şi de a întări continentul european. Şi eu doresc împlinirea acestui deziderat, în folosul Europei, americanilor şi românilor. Şi vă spun astăzi: continuaţi pe această direcție, iar România va reuşi să depăşească acest prag important”, declara la București în 1997 președintele democrat american Bill Clinton.
„Eu și președintele vostru am căzut de acord să elaborăm un Parteneriat strategic între națiunile noastre, un parteneriat important pentru America deoarece România este importantă pentru America în sine, dar și ca model în această regiune dificilă”, spunea atunci încurajator liderul de la Casa Albă.
Domeniile de interes ale Parteneriatului româno-american –economic, politic, educațional, promovarea democrației, combaterea corupției și reforma în apărare – au fost stabilite în același an.
Mii de soldați americani, în baze militare din România
După evenimentele din 11 septembrie 2001, România a sprijinit Coaliția condusă de SUA împotriva terorirsmului, în special în operațiuni din Afganistan și Irak, precum și în alte acțiuni specifice.
SUA au fost principalul susținător al intrării României în NATO, în 2004, punct de cotitură atât pentru securitatea națională, cât și pentru dezvoltarea României, urmată de aderarea la UE, în 2007.
În 2025, în mai multe baze militare din România, de importanță strategică pentru NATO, sunt staționate trupe americane, după ce în 2005 a fost semnat „acordul de acces” privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României.
În 2011 a fost semnat și acordul privind amplasarea scutului antirachetă al SUA, de la Deveselu, în județul Olt, care avea să fie inaugurat în 2016. Capacitatea tehnică a scutului a fost actualizată în două rânduri, în 2019 și 2023 - după declanșarea invaziei Rusiei în Ucraina. La baza aeriană de la Deveselu sunt aproximativ 250 de militari și civili americani.
Trupe americane sunt prezente și la bazele militare de la Mihail Kogălniceanu (în județul Constanța) - unde există planuri de dezvoltare a unui adevărat oraș militar, și la Câmpia-Turzii, unde sunt operaționale 16 avioane F-16, precum și o structură a armatei SUA dotată cu aeronave fără pilot MQ-9 Reaper.
În noiembrie 2024, Guvernul român și cel american au semnat contractul pentru achiziția a 32 de avioane de ultimă generație F-35, produse de Lockhead Martin, achiziție estimată la 6,5 miliarde de dolari.
„Este cel mai important contract semnat de către România după Revoluţie, în direcţia înzestrării Armatei României şi siguranţei apărării naţionale”, a spus premierul Marcel Ciolacu după eveniment.
De altfel, premierul român a declarat anterior că și-ar dori ca SUA să devină principalul partener comercial non-UE al României.
Schimburile comerciale (importuri și exporturi) între cele două țări s-au situat la 5,3 miliarde de euro în 2023, „mult însă sub potențial”, după cum declara ambasadorul român la Washington, Andrei Muraru, în 2024. El arăta că țări precum Polonia sau Ungaria au schimburi comerciale de cel puțin două ori mai mari.
Pe de altă parte, SUA sunt în Top 5 al investitorilor străini în România, fiind devansate de Germania, Austria, Franța și Italia.
Din punct de vedere social, parteneriatul România - SUA s-a concretizat în 2024 în includerea României, după mai mulți ani de așteptare și negocieri, în programul Visa Waiver. Acesta le va permite românilor să călătorească fără vize în SUA, începând cu 31 martie 2025, având nevoie doar de de o autorizare electronică în sistemul „Electronic System for Travel Authorization” - ESTA.
În ciuda istoricului de relații româno-americane foarte strânse, abordarea Administrației Trump, diferită de cea a Uniunii Europene - la care România a subscris până în prezent - în probleme-cheie, precum sprijinul acordat Ucrainei și condițiile de stabilire a păcii ridică semne de întrebare cu privire la poziționarea Bucureștiului în relațiile sale externe.
Pe de o parte, faptul că președintele Donald Trump accentuează mult mai mult raporturile directe, bilaterale cu fiecare țară, decât apartenența la tratate, uniuni sau organizații internaționale nu e neapărat o noutate, spune analistul Ștefan Popescu.
Din unele acorduri sau organizații, precum Acordul de la Paris sau Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHCR), SUA s-au retras deja, iar președintele american vehiculează chiar posibilitatea retragerii americane din NATO, dacă celelalte state membre nu își vor spori rapid contribuția financiară la 5% .
„Întotdeauna relațiile bilaterale au fost cele care au contat cel mai mult. SUA au, de exemplu, un parteneriat special cu Franța, dincolo de cel cu Marea Britanie, care intră într-un regim privilegiat”, explică el.
În privința României, parteneriatul strategic cu SUA a fost o linie directoare a politicii externe a Bucureștiului și are în continuare o importanță ridicată, subliniază specialistul. România găzduiește scutul antirachetă de la baza militară de la Deveselu, iar în alte baze militare NATO din țară sunt prezenți mii de militari și civili americani.
„Toată siguranța României este asigurată de Statele Unite în baza Parteneriatul strategic”, spunea, în aprilie 2024, fostul președinte Emil Constantinescu, la interviurile one2one de la Europa Liberă. „Baza de la Constanța, baza de la Deveselu, participările României în toate acțiunile NATO se fac în baza partenerului strategic, nu în baza NATO”.
În opinia lui Ștefan Popescu, autoritățile române ar trebui să stea în expectativă în acest moment și să urmărească rezultatul negocierilor SUA cu Federația Rusă, respectiv „natura înțelegerii, dacă se va ajunge la un rezultat.”
„Ideea este să nu ne aruncăm cu capul înainte, iar a-l umple de invective pe Donald Trump ( pentru că negociază direct cu Vladimir Putin n.n.) nu cred că este constructiv, pentru că riscăm să alimentăm un sentiment anti-american, iar asta nu cred că ne ajută.”
Profesorul și fostul diplomat Theodor Paleologu, președinte al Fundației Paleologu, departajează însă spiritul pro-american de mesajele promovate de liderul de la Casa Albă. Acesta se dovedește, în opinia sa, „contradictoriu și mai imprevizibil decât în primul mandat.”
Prin atitudinea binevoitoare față de Moscova și criticile aspre aduse partenerilor europeni, până la respinjerea prezenței lor la negocierile pentru oprirea războiului din Ucraina, Donald Trump ar pune sub semnul întrebării, potrivit fostului diplomat și ministru, nu doar raportul României cu SUA, ci al întregii Europe. „Soarta relației transatlantice este în dificultate”, spune el.
Theodor Paleologu remarcă faptul că oficialii români sunt prudenți, în timp ce alți lideri europeni se dovedesc mai vehemenți în fața reconsiderării de către SUA a raporturilor sale cu UE, respectiv cu Moscova.
„Cred un lucru: că e cazul acum să fim mai pro-americani ca niciodată. Dar nu trumpiști”, afirmă Paleologu, întrucât abordarea liderului de la Casa Albă nu ar fi, în opinia sa, una specific americană.
„Trebuie să fim alături de zecile, poate sutele de milioane de americani”, care se simt nereprezentați și chiar „rușinați” de președintele Trump, spune Theodor Paleologu.
„Cred că destinul relației transatlantice ține de societatea americană, care la un moment dat își va reveni și va realiza ce se întâmplă și că abandonarea sau măcar perspectiva abandonării Europei este complet neamericană”, adaugă fostul diplomat.
Theodor Paleologu mai spune că vizita președintelui francez Emmanuel Macron la Washington, luni, 24 februarie, a avut tocmai scopul de „a-l aduce pe președintele american cu picioarele pe pământ”, mai exact de a concilia relația SUA - Europa.
În opinia fostului consilier prezidențial de securitate națională Iulian Fota, România se află în fața a două scenarii „proaste”. Asta dacă se confirmă practic afirmațiile sau speculațiile cu privire la noua abordare administrației Trump - vizavi de condițiile parafării unui acord cu Rusia, care să includă încetarea focului în Ucraina, dar și posibila retragere de trupe americane din Europa, inclusiv din România și stabilirea unor sfere de influență pentru fiecare din marile puteri.
Dacă evenimentele se derulează în această direcție, prima variantă a României este „să strângă rândurile cu Uniunea Europeană, cum ar fi normal și ar trebui”, dar „ în momentul acela nu mai posibilitatea să ai o relație specială cu Statele Unite”.
În opinia fostului diplomat, relația României cu SUA nici nu mai este una atât de specială, având în vedere declarațiile recente, foarte critice la adresea țării – cu privire la anularea alegerilor prezidențiale, mai exact – făcute de vicepreședinte american JD Vance și de consilierul special al președintelui Trump pentru politică externă, Richard Grenell.
Celălalt scenariu posibil pentru România pleacă de la varianta că relația cu SUA „nu se va degrada atât de puternic, de rapid și atât de complicat”, dar „atunci există riscul ca pe noi să ne folosească (SUA, n.r.) pe post de «berbece» cu care «să spargă» ușa Uniunii Europene, adică să acționăm cumva din interior împotriva intereselor UE și în favoarea intereselor americane”, mai spune Iulian Fota.
Premierul Marcel Ciolacu a declarat recent că atât Parteneriatul strategic cu SUA, cât și apartența la UE sunt la fel de importante pentru România: „Nu trebuie să alegem între Uniunea Europeană și SUA. E o greșeală imensă de abordare”.
„Nu trebuie să alegem între UE și Statele Unite. E o greșeală imensă de abordare”Premierul Marcel Ciolacu
Și dacă totuși anumite situații concrete reclamă o alegere? Theodor Paleologu este de părere că România trebuie să își întărească, cu prioritate, cooperarea în sânul UE și că nu poate accepta să devină un instrument al politicii administrației Trump pentru slăbirea din interior a Uniunii Europene.
El mai crede că în anumite probleme - precum o presupusă intervenție a SUA pentru ridicarea restricțiilor de călătorie a fraților Tate, trimiși în judecată pentru trafic de persoane în România - sau criticile legate de anularea alegerilor prezidențiale, autoritățile române își pot permite să fie mai ferme.
„Nu putem accepta ca vremelnici oficiali americani să intervină în mersul Justiției de la noi, în apărarea unor proxeneți. Nu Washingtonul organizează alegerile în România, ci sunt girate de Curtea Constituțională, așa cum e ea”, afirmă Paleologu.
Asta mai ales că prin măsurile interne luate, „președintele Trump este în flagrantă contradicție cu Constituția SUA”, consideră el.
„Mă aștept la o rezistență din partea societății americane, din partea Justiției americane, din partea politicienilor americani”, explică fostul diplomat.
Parteneriatele strategice cu țările UE
Dincolo de calitatea de membru UE, alături de alte 26 de țări, România are relații speciale, la nivel de parteneriat strategic, cu patru dintre acestea: Franța, Italia, Spania și Polonia. Lor li se adaugă Marea Britanie, care a părăsit însă blocul comunitar.
Cu excepția Poloniei, celelalte patru state sunt locurile în care – alături de Germania – sunt cele mai mari comunități de români.
Mai nuanțat este raportul cu Germania, neparafat sub forma unui parteneriat strategic, fiind unul de cooperare intensă, economică și culturală.
Germania este al doilea investitor străin în România și principalul partener comercial (cu cel mai mare volum cumulat al importurilor și exporturilor) al României. În Germania locuiesc aproximativ 1,2 milioane de români, iar în România locuiește o minoritate germană istorică importantă.
Totuși, abia în 2023 - după întâlnirea la nivel înalt a premierului Marcel Ciolacu cu cancelarul Olaf Scholz - relațiile bilaterale au luat forma unui plan de acțiune - echivalentul german al parteneriatului strategic, detaliile nefiind încă finalizate.
Analistul Ștefan Popescu spune că parteneriatele strategice se traduc inclusiv într-o prezență mult mai extinsă a personalului diplomatic, a ambasadelor și oficiilor consulare țărilor partenere în celălalt stat.
Reprezentarea diplomatică extinsă nu este însă suficientă și oferă exemplul Parteneriatului strategic cu Franța.
Din punctul său de vedere, Parteneriatul a fost marcat de o mare deziluzie, prin neinvitarea României la prima rundă de discuții de urgență, convocate la Paris, pe 18 ianuarie 2025, pe tema procesului de negocieri de pace în Ucraina, inițiat de SUA, fără consultarea inițială a Uniunii Europene.
Abia peste două zile, președintele interimar Ilie Bolojan avea să fie invitat, la o rundă de discuții cu partenerii europeni, în capitala Franței.
„Chiar dacă Parisul este partener strategic al României, mai mult, avem o relație specială, tradițională și, în plus, Franța este națiune-cadru NATO, are trupe în România, este unul din principalii investitori în România și totuși nu a avut ca reflex invitarea României în primul grup de state de la Paris”, spune el.
E cu atât mai intrigat cu cât „s-a discutat despre o criză la Marea Baltică, or Ucraina e aici, nu la Marea Baltică”.
„Practic, Franța are cu România singura relație mai specială cu o țară la Marea Neagră și totuși nu am fost invitați”, ceea ce denotă „o valorificare incompletă a parteneriatului cu Franța.”
În opinia sa, în astfel de situații, foile de parcurs - care trasează obiectivele parteneriatelor strategice - fie sunt insuficiente, fie nu sunt urmate întocmai.
Parteneriatul cu Turcia, esențial pentru stabilitatea regiunii
Unul din cele mai dinamice parteneriate strategice ale României este cel cu Turcia, țară membră NATO și cea mai puternică prezență la Marea Neagră în rândul aliaților. Parteneriatul a fost parafat în 2011 și a fost revigorat puternic în ultimii ani.
În 2024, numeroși miniștri ai cabinetului Ciolacu, în frunte cu premierul, au fost într-o vizită la Ankara, fiind primiți de președintele Recep Tayyip Erdoğan.
Șeful statului turc a semnat ulterior un decret care oferă posibilitatea românilor de a călători fără pașaport – doar cu cartea de identitate – în Turcia, la fel ca în Uniunea Europeană.
Între cele două state au fost semnate mai multe acorduri de cooperare economică și socială și a fost convenită înființarea Consiliului de Cooperare Strategică la Nivel Înalt, echivalentul ședințelor comune de guvern.
Autoritățile române au transmis că Turcia este principalul partener economic non-UE al României, cu schimburi comerciale de 10 miliarde de euro, pe care își propun să le ducă la 15 miliarde de euro.
Marile companii din Turcia au devenit foarte active în România, în special în domeniul infrastructurii mari, cu lucrări realizate sau contractate pentru 200 de kilometri de autostrăzi, în valoare de aproximativ 3,5 miliarde de euro. Lor li se adaugă contracte pentru noile linii de metrou - din București (M6) și Cluj - de peste 2,3 miliarde de euro.
România și Turcia sunt totodată membre și ale unui coridor de mobilitate militară sub umbrela NATO, alături de Bulgaria.
Ștefan Popescu spune că parteneriatul româno-turc este unul cu o importanță specială, în condițiile anticipării încetării focului în Ucraina.
„Turcia este o țară la Marea Neagră, are capacitatea de a vorbi cu toate părțile”, subliniază el.
Turcia a jucat, de altfel, un rol de mediator în timpul războiului din Ucraina, mai exact a intermediat alături de ONU acordul de transport al cerealelor ucrainene. Pe de altă parte, și-a manifestat deschis susținerea pentru palestinienii din Gaza, în răspăr cu susținerea SUA față de Israel.
„Turcia este lăsată să joace în acest mod, întrucât are o funcție importantă, peste mare avem o putere cu o mulțime de capete nucleare operaționalizate (Federația Rusă, n.r.). Ca element de echilibrare la Marea Neagră, Turcia devine un partener și mai important.”
Pe de altă parte, și pentru Turcia România prezintă un interes strategic, „întrucât contribuim și noi să echilibrăm Rusia la Marea Neagră.”
Chiar dacă poate părea exotic, și parteneriatul strategic al României cu Azerbaidjanul are o importanță specială, susține analistul.
„Joacă un rol de echilibru, fie mai mic decât Turcia, față de Federația Rusă, și un rol esențial în securitatea energetică a regiunii în care ne aflăm.”
Odată ce se va ajunge la încetarea focului în Ucraina, existența parteneriatului ar putea accelera proiecte comune între România și Azerbaidjan, mai spune el.
Parteneriatele cu Japonia și Coreea de Sud
România are parteneriate strategice și cu două țări asiatice: Coreea de Sud, din 2008 și cu Japonia, din 2023.
Parteneriatul strategic cu Japonia a fost parafat după vizita fostului președinte Klaus Iohannis în Japonia, în martie 2023, fiind semnat din partea jap Fumio Kishida. Negocierile au început în 2020 și aveau la bază documente anterioare, din 2008 și 2013.
Principalele obiective ale parteneriatului sunt:
- dialog politico-securitar
- aspecte economice și de dezvoltare
- cultură, știință și tehnologie, cercetare și dezvoltare, inovare și contacte interumane.
Dezvoltarea celor trei componente este explicată în detaliu în Declarația privind parteneriatul strategic, potrivit Ministerului Afacerilor Externe Român.
„Parteneriatul Strategic dintre România și Japonia este fundamentat pe o largă comuniune de valori, precum democrația, respectul pentru drepturile omului și ordinea internațională bazată pe reguli, pe convergența intereselor în dosare regionale și globale și mai ales pe un portofoliu bogat de relații interumane apropiate, care constituie principalul liant al prieteniei și solidarității româno-nipone”, spun reprezentanții MAE.
De precizat că atât la nivel de state, cât și cu companii private din Japonia și Coreea de Sud, România are încheiate Memorandmuri cu privire la realizarea de investiții ample.
Spre exemplu, în noiembrie 2024, cu ocazia Forumului de Energie Româno-Japonez, autoritățile române și compania Itochu Corporation au semnat un Memorandum de înțelegere cu privire la hidrocentrala de mare putere de la Tarnița-Lăpuștești.
Specialiștii consultați de Europa Liberă spun că mai ales în contextul actual, autoritățile trebuie să își folosească creativitatea bazată pe o cât mai temeinică expertiză dacă își doresc să slujească cât mai bine interesele naționale.
Chiar dacă, în ciuda poziției sale strategice la Marea Neagră, România nu are atuurile Poloniei, pe care să le pună pe masa negocierilor în relațiile externe, „nu suntem condamnați să rămânem spectatori”, spune Iulian Fota.
„Dacă acționăm ca până acum, cu o abordare minimală, cu o birocrație indolentă, fără ambiții, comodă, cu un politic care renunță să-și exercite prelogativele principale, iar securitatea e principala obligație, vom fi spectatori, că nu avem ce juca”, subliniază el.
Cu o abordare creativă, curajoasă, cu accent pe rolul și modernizarea armatei, lucrurile pot sta altfel, consideră expertul.
Totodată, fără să reprezinte un troc, parteneriatele strategice pot și merită puse în valoare mai mult, sub forma unor proiecte comune, în domeniul economic și în special al noilor tehnologii, conchide, la rândul său, Ștefan Popescu.
Raporturile cu China și Rusia
Pe lângă parteneriatele strategice, România are relații diplomatice cu statut de „relații speciale”, cu alte două state: China - sub titulatura de relație specială și India - sub forma unui parteneriat extins.
Potrivit MAE, relațiile diplomatice au fost stabilite în primii ani ai comunismului (1949), la rang de ambasadă, România fiind considerată al doilea stat, după URSS, care a contribuit la industrializarea țării.
În post-comunism, relațiile româno-chineze au fost conturate sub forma unei declarații comune, semnată la nivelul președinților, în 2004, după vizita preşedintelui Hu Jintao în România în acel an.
Întâlniri la nivel înalt între cele două state au avut loc și după 2010, investițiile chinezești fiind privite ca oporunități pentru dezvoltarea mai multor sectoare economice din România, precum ebergia, turismul și agricultura.
În 2023, China a fost pe locul 5 în topul țărilor din care România importă bunuri, însă investițiile directe chinezești sunt privite cu scepticism la nivelul UE și în România, pe fondul apropierii de Rusia, dar și a ambiției președintelui Xi Jinping de a transforma China în principala putere globală, în competiție acerbă cu SUA.
Cu Federația Rusă România are în continuare relații diplomatice, la fel cum are cu alte 191 de state de pe mapanond. Cele două state au semnat un Tratat de cooperare, în 2003, raporturile la nivel înalt fiind intenese până în 2014, la începerea crizei ucrainene și anexarea de către Rusia a Crimeei, conform MAE.
România „nu recunoaște anexarea ilegală a Crimeei” și a orașului Sevastopol, iar după invazia la scară largă a Ucrainei a condamnat „agresiunea neprovocată și nejustificată” din partea Rusiei, solicitând retragerea trupelor. Bucureștiul „nu recunoaște nici anexarea ilegală de către Federația Rusă a regiunilor din estul Ucrainei (Luhansk, Donețk, Herson și Zaporojie) și a susținut aplicarea celor 14 pachete de sancțiune adoptate de Uniunea Europeană împotriva Federației Ruse.
În 2022, totalul schimburilor comerciale dintre România și Rusia a fost de 4,6 miliarde de dolari, din care 4,17 miliarde de dolari reprezentând importuri, în creștere față de 2021.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
