Acesta este motivul pentru care, la summitul NATO de la Vilnius, Ucraina nu va fi invitată să se alăture alianței nord-atlantice. O decizie previzibilă.
Așa că Ucraina rămâne în anticamera NATO, unde stă din 2008, atunci când și-a exprimat oficial aspirațiile de aderare la Alianța Nord-Atlantică, la summitul de la București.
Atunci, șefii NATO au declarat că Ucraina și Georgia „vor deveni” membre, fără a oferi și o foaie de parcurs clară cu privire la traseul pe care cele două țări îl vor avea de urmat.
Trecuseră doar câțiva ani de la invazia catastrofală a Irakului, cu relațiile transatlantice încă tensionate, moment în care Statele Unite au făcut presiuni pentru includerea Kievului și a Tbilisiului pe lista noilor membri din Europa de Est, în timp ce țările vest-europene erau destul de reticente.
Miniștrii apărării din țările NATO s-au reunit la Bruxelles săptămâna aceasta pentru a discuta despre cum să consolideze sprijinul pentru Ucraina, angajată momentan în contraofensiva împotriva forțelor rusești, dar pusă într-o temporară pauză operațională.
Summitul din această săptămână este unul pregătitor pentru cel de la Vilnius, din 11-12 iulie, unde liderii NATO își vor anunța angajamentele pe termen mai lung față de Ucraina, invadată total de Rusia pe 24 februarie 2022.
Pe de altă parte, deși secretarul general al NATO a negociat în discuții separate cu șefii de stat ai țărilor membre ca Ucraina să fie degrevată de reformele presupuse de Planul pentru Aderare pentru a se putea alătura alianței măcar după încheierea războiului cu Rusia, SUA se opun oricărei relaxări a criteriilor de aderare.
„Trebuie să îndeplinească același standard, deci nu le vom ușura procesul”, a spus sentențios președintele american Joe Biden.
Odată cu invazia totală a Rusiei în Ucraina lucrurile au devenit și mai complicate, pentru că nimeni nu poate încă anticipa finalul războiului, iar, pe de altă parte, așa cum a spus-o deja liderul SUA, concesiile asupra criteriilor de aderare sunt excluse.
Însă, din faptul că înarmează Ucraina „atât de puternic și cheltuind miliarde, zeci de miliarde, rezultă clar că administrația Biden dorește să slăbească Rusia cât de mult se poate, să o țină la un nivel de putere militară cât mai scăzut, consumându-i resursele militare”, a explicat pentru Europa Liberă Șerban Cioculescu, lector la Facultatea de Științe Politice a Universității București, expert în studii de securitate și relații internaționale.
Pericolul nuclear
„Trebuie să îndeplinească același standard, deci nu le vom ușura procesul” - Joe Biden
Invazia rusească a temporizat și mai mult lucrurile, iar prelungirea aderării fără niciun termen, fără niciun calendar de urmat nu ar face decât să sporească și mai mult spectrul terorii rusești în Ucraina, împotriva căruia singurul antidot se dovedește a fi doar calitatea de stat membru NATO.
O admitere în plin război este, însă, din start exclusă atâta vreme cât admiterea Ucrainei ca membru NATO ar presupune de la sine intrarea Alianței în război direct cu Rusia.
Dacă Ucraina ar fi inclusă în Alianță, ar trebui să participe activ la război alături de trupele ucrainene în temeiul articolului 5, care consideră că un atac asupra unui stat membru este un atac asupra tuturor membrilor și ar obliga fiecare stat membru să-și îndrepte armele împotriva agresorului.
Reticența de a include Ucraina în grupul țărilor NATO se datorează în special temerilor că președintele rus Vladimir Putin ar folosi aderarea Ucrainei la NATO ca justificare pentru a escalada într-un atac nuclear.
Președintele Joe Biden a declarat luni că amenințarea președintelui rus, Vladimir Putin, că va folosi arme nucleare tactice este „reală”.
Declarația a fost făcută de șeful Casei Albe la câteva zile după ce a denunțat desfășurarea de către Rusia a unor astfel de arme în Belarus.
Sâmbătă, Biden a numit „absolut iresponsabil” anunțul lui Putin că Rusia a desfășurat primele sale arme nucleare tactice în Belarus.
„Când am fost aici acum vreo doi ani, spunând că îmi fac griji că râul Colorado se usucă, toată lumea s-a uitat la mine de parcă aș fi nebun”, a spus Biden unui grup de donatori din California, luni. „S-au uitat la mine ca atunci când am spus că îmi fac griji că Putin folosește arme nucleare tactice. Este real", a spus Biden.
Săptămâna trecută, președintele belarus Alexander Lukașenko a declarat că țara sa a început să primească arme nucleare tactice rusești, dintre care unele a spus că sunt de trei ori mai puternice decât bombele atomice pe care SUA le-au aruncat asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki în 1945.
Desfășurarea de astfel de focoase în afara Rusiei este prima mișcare a Kremlinului de acest gen de la căderea Uniunii Sovietice. Sunt arme nucleare cu rază mai scurtă, mai puțin puternice, dar care pot fi folosite oricând pe câmpul de luptă.
Chiar dacă nu vor să dea crezare narațiunii Kremlinului, există temeri evidente ale marilor puteri membre NATO privind pericolul nuclear rusesc.
Majoritatea țărilor membre NATO sunt aproape în consens privind aderarea Ucrainei la alianță cu drepturi depline.
Tot așa cum există critici la adresa statelor mari pentru că refuză să promită fie și măcar o foaie de parcurs pentru Ucraina, care să stabilească de pe acum cum se va alătura Alianței după încheierea războiului. De un calendar nici nu mai poate fi vorba.
Nimic în afară de includerea deplină a Ucrainei în NATO nu îl va descuraja pe Putin.Ambasadorul Estoniei la NATO, Juri Luik.
Ucraina a cerut aderarea rapidă la NATO în septembrie anul trecut, după ce Rusia a anexat patru teritorii ucrainene, unele nici măcar ocupate complet, după ce a organizat un simulacru de referendum în aceste teritorii.
Susținerea aderării Ucrainei la NATO prezintă avantaje tactice din punct de vedere diplomatic.
„Ar putea reprezenta o presiune suplimentară pe Rusia, pentru a o descuraja să continue războiul în momentul în care s-ar ajunge la o stabilizare a liniei frontului dar și de a convinge establishmentul de la Kiev să accepte la un moment dat ideea unei soluții politice a conflictului”, spune analistul Ștefan Popescu, doctor în Istoria Relaţiilor Internaţionale Contemporane.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a cerut atunci garanții că admiterea țării sale în NATO va avea loc imediat ce conflictul se va încheia. Acela a fost contextul în care s-a vorbit despre garanții de securitate pentru a atenua temerile Ucrainei, iar formula finală a acestor garanții ar trebui să ajungă la Vilnius după reuniunea din această săptămână.
Dezacorduri. Studiu de caz: SUA și Germania
Ca de obicei, există dezacorduri în alianță și cu privire la acest subiect.
În timp ce SUA și Germania își centrează discursul și preocupările asupra prezentului, al războiului în curs, mai degrabă decât asupra unui potențial atac pe care Rusia l-ar putea comite în viitor, statele din Europa Centrală și de Est susțin realizarea unui plan coerent de includere a Ucrainei în NATO.
Sunt aceleași țări - cărora li se alătură acum mai vocal cele din nord - care rămân susținătoare înfocate și ale extinderii europene. Pentru țările apropiate geografic de Rusia cea cu mentalitate imperială securitatea este un argument suficient de puternic pentru a dori și susține extinderea. Și a NATO și a UE.
În ceea ce privește aderarea la Alianța Nord-Atlantică, ele propun garanții de securitate obligatorii în schimbul asigurărilor de sprijin militar care nu l-ar depăși cu mult pe cel oferit în prezent.
Cel mai fervent susținător al acestei ultime variante este ambasadorul permanent al Estoniei la NATO, Juri Luik.
El a spus, citat de Foreign Policy, că nimic altceva nu-l va descuraja mai bine pe Putin decât certitudinea includerii depline a Ucrainei în NATO.
„Nimic în afară de includerea deplină a Ucrainei în NATO nu îl va descuraja pe Putin”, a adăugat Luik.
Iar cel mai mare oponent al furnizării unei foi de parcurs pentru admiterea Ucrainei sunt Statele Unite. „SUA încă mai cred că oferind Ucrainei o foaie de parcurs ar putea provoca Rusia”, a declarat fostul adjunct al ministrului ucrainean al Apărării, Alina Frolova.
„Perspectivele pot fi un parteneriat extins care să însemne modernizarea forțelor armate ucrainene, antrenarea și dotarea lor de către țările NATO. Aderarea la NATO a Ucrainei presupune o soluție politică, iar aceasta trebuie să fie fructul unei înțelegeri cu toate părțile aflate în conflict. Este dureros dar trebuie să privim realitatea”, este de părere Ștefan Popescu.
Cu toate acestea, Ucraina este sprijinită masiv de Statele Unite ale Americii, de țările UE și NATO din Europa, de Canada. „Efortul militar ucrainean este asigurat material și logistic de acest Occident global, fără de care Ucraina n-ar fi rezistat până acum”, spune Șerban Cioculescu.
În aceste condiții, bineînțeles că Rusia consideră Ucraina ca fiind un aliat de facto (de fapt) al NATO, spune expertul. Chiar dacă nu și de jure (de drept).
Pe de altă parte, declarațiile marilor puteri pot fi înțelese și prin raportare la contextul intern și pot avea legătură și cu faptul că, de exemplu, anul viitor în SUA vor avea loc alegeri prezidențiale, atrage atenția expertul.
„Republicanii nu sunt foarte fericiți, o bună parte dintre ei, cu sumele foarte mari alocate de administrația Biden pentru sprijinirea Ucrainei”, în contextul preocupării pentru provocarea chineză. „Există posibilitatea ca China să atace Taiwanul. America are un commitment (angajament - n.r.) militar față de Taiwan, chiar dacă oficial nu-l recunoaște ca stat. Aceea este zona, să zicem, în care se așteaptă provocări foarte importante”, spune Cioculescu.
Pe de altă parte, arată acesta, SUA nu ar fi interesate de o implozie a Rusiei, fie și din cauza efectelor sale necontrolabile.
„America se teme de o implozie a Rusiei. America se teme de un război civil urmat de implozie, pentru că sunt foarte multe necunoscute. Este o țară de 140 de milioane de locuitori, cu un teritoriu imens. E cea mai mare țară din lume, care se întinde pe două continente, ajunge până la Pacific, are arme nucleare.
Ar fi foarte multe necunoscute, foarte multe elemente de risc maxim în cazul unei fragmentări a Rusiei sau unui război sângeros pentru putere. Și, atunci, e un joc delicat. Marjele de manevră nu sunt mari. Pe de o parte, americanii și-ar dori ca Rusia să piardă, să dea înapoi Ucrainei teritoriile furate, dar nici nu doresc să o vadă făcând implozie”, explică profesorul Cioculescu.
În ce-i privește pe nemți, coaliția de guvernare este scindată la nivel politic între verzii pro-ucraineni și anti-ruși, care au dat-o pe Annalena Baerbock, ministru de Externe, și social-democrații care își doresc să reia relațiile economice cu Rusia și să le normalizeze după ce Kremlinul va ajunge la o formă de pace cu Ucraina, explică expertul.
În aceste condiții, este de înțeles de ce „Germania nu-și dorește să își dea girul unei acțiuni care ar nărui cvasitotal relațiile cu Rusia și care ar nemulțumi o parte din opinia publică internă”, afirmă Șerban Cioculescu referindu-se în special la nemții din fosta Republică Democrată Germană (RDG), despre care spune că, de fapt, nici nu consideră Rusia un adversar.
„Pur și simplu consideră că s-a ajuns într-o situație nefericită. Sondajele de opinie din Germania arată că societatea e destul de divizată”, spune Cioculescu.
Chiar dacă Germania a adoptat recent o strategie de securitate în care Rusia este numită factor de risc major la nivel oficial, politicienii germani trebuie să țină cont de interesele oamenilor de afaceri și de opinia publică, conchide expertul.
