Bine ați venit la Wider Europe, buletinul informativ al RFE/RL care se concentrează asupra principalelor probleme privind Uniunea Europeană, NATO și alte instituții și relațiile lor cu Balcanii de Vest și vecinătatea estică a Europei.
Săptămâna aceasta sunt importante două aspecte: misiunea Uniunii Europene de instruire a soldaților ucraineni și principalele concluzii ale audierii noului comisar pentru extindere al UE.
Briefing #1: Misiunea de instruire a UE în Ucraina va continua, dar fără soldați pe teren
Ce trebuie să știți: Pe 6 noiembrie, când ambasadorii Uniunii Europene au aflat că Donald Trump va reveni la Casa Albă, începând din 20 ianuarie 2025, au luat decizia puțin mediatizată, mai degrabă simbolică, de a prelungi cu doi ani Misiunea de asistență militară a Uniunii Europene în sprijinul Ucrainei: EUMAM Ucraina.
Misiunea a fost aprobată pentru prima dată de statele membre ale blocului comunitar în toamna anului 2022. Potrivit unei note cheie de la acea vreme, ea a fost înființată „cu obiectivul strategic de a contribui la consolidarea capacității militare a forțelor armate ucrainene pentru a sprijini Ucraina în lupta sa împotriva războiului de agresiune al Rusiei”.
La sfârșitul lunii noiembrie a aceluiași an, EUMAM Ucraina primea primii soldați ucraineni pentru instruire pe teritoriul UE. Iar până la sfârșitul acestui an, aproape 75.000 de ucraineni vor fi fost instruiți de țările UE. Având în vedere că planul inițial era de a antrena cam 15.000 de soldați, se poate spune fără teama de a greși că misiunea a dat rezultate.
Cu o nouă președinție Trump la orizont, sunt temeri la Bruxelles că UE va trebui să ducă o parte mai mare din povara sprijinului financiar și militar pentru Ucraina.
Finanțarea occidentală în valoare de 50 de miliarde de dolari, care acoperă întregul an 2025, a fost convenită de G7 la sfârșitul lunii octombrie. Prin comparație, EUMAM Ucraina a costat doar 362 de milioane de euro (388 de milioane de dolari) pe parcursul anului trecut.
Europenii ar putea fi nevoiți să apeleze din ce în ce mai mult tocmai la acest tip de inițiative, considerate eficiente din punct de vedere al costurilor de către diplomați.
Prin urmare, se preconizează că bugetul anual pentru EUMAM Ucraina va crește la 408 milioane de euro în următorii doi ani și va fi finanțat prin Fondul european pentru pace (EPF), un „vehicul” în afara bugetului UE în care statele membre ale UE plătesc o cotă în funcție de venitul lor național brut.
Context profund: Începând de anul trecut, Ungaria a blocat mai multe tranșe din banii EPF care mergeau către statele membre ale UE. (Ideea este ca aceste state membre să trimită arme Ucrainei și apoi să primească compensații prin intermediul EPF).
EUMAM Ucraina a primit, totuși, undă verde de la Budapesta, chiar dacă discuția nu a fost complet lipsită de fricțiuni. Ba chiar a existat ideea ca blocul să extindă misiunea pentru a include instruirea de către UE a soldaților ucraineni în interiorul Ucrainei.
Ungaria s-a opus însă prin veto și nu a fost singură: multe alte state membre se opun categoric oricăror „bocanci UE pe teren” - un lucru pentru care Franța, dimpotrivă, a făcut presiuni.
Cei care sunt în favoarea amplificării misiunii au susținut că nu este vorba de personal militar care să fie trimis în Ucraina, ci mai degrabă de administratori, de funcționari care supraveghează exercițiile de antrenament.
În cele din urmă, a fost luată recent decizia de a prelungi misiunea, dar fără un mandat extins și doar cu un buget ușor majorat. În plus, la începutul anului 2025 va avea loc o evaluare strategică a EUMAM Ucraina pentru a se vedea dacă sunt necesare lucruri noi.
Și mai în profunzime:
- În acordul final privind EUMAM Ucraina, văzut de Europa Liberă, există o propoziție interesantă: „schimbul necesar de informații clasificate ar trebui să fie autorizat între EUMAM Ucraina și NATO Security Assistance and Training for Ukraine (NSATU)”. NSATU este în esență echivalentul NATO al EUMAM Ucraina, cu un sediu de 700 de persoane care se va deschide în Germania în această toamnă. Este un mic progres politic faptul că cele două organizații cu sediul la Bruxelles vor coopera efectiv, în sfârșit, într-o chestiune așa de importantă;
- Dualitatea aceasta duce la întrebări inevitabile la Bruxelles: De ce organizează atât NATO, cât și UE misiuni de antrenament pentru soldații ucraineni? Nu ar fi mai eficient dacă o singură organizație occidentală ar face acest lucru pentru a evita duplicarea? Răspunsul oficialilor NATO și UE este, de obicei, că toate eforturile - combinate sau nu - sunt bune pentru Kiev - și este bine că UE este angajată în măsuri cruciale de securitate, mai ales dacă o nouă administrație americană va retrage sprijinul pentru instrucția în cadrul NATO, în viitor.
- Dincolo de toate acestea, EUMAM Ucraina este doar o picătură în ocean. Un oficial ucrainean de rang înalt, care nu a fost autorizat să vorbească oficial, a declarat recent pentru RFE/RL că EUMAM Ucraina „acoperă doar o fracțiune din nevoile noastre”. Și, deși oferă o instrucție solidă și actualizată, în domenii precum deminarea și războiul cibernetic, nu oferă Ucrainei ceea ce își dorește cel mai mult: artilerie grea (împreună cu permisiunea de a o utiliza în interiorul teritoriului rus) și muniție.
- Un oficial al UE, care de asemenea a vorbit sub protecția anonimatului, a spus-o și mai tranșant: „Este bine că lucrurile astea utile se fac, dar nu sunt cele de care Kievul are cea mai disperată nevoie acum. Este o soluție tipic europeană - haideți să facem ceva, orice, pe care apoi să îl putem comunica ca pe o victorie majoră”.
- Și, deși nu există nici o problemă cu banii în anul care vine, finanțarea ar putea deveni o problemă în viitor. Serviciul de Acțiune Externă al UE a propus ca EPF să fie completat prin „contribuții voluntare”, în loc ca membrii UE să plătească o cotă obligatorie bazată pe venitul național brut. În timp ce această metodă ar eluda potențialele veto-uri viitoare, prin lipsirea țărilor neplătitoare de ocazia de a bloca decizii, unele state membre se tem că o schemă voluntară ar permite unor țări să eschiveze de la plată, cu totul.
- În acest context, avocații blocului analizează în prezent tratatele UE pentru a verifica dacă bugetul comun al Uniunii, care se ridică în prezent la peste un trilion de euro, poate fi utilizat și pentru cheltuielile de apărare. În mod tradițional, acesta nu a fost cazul, dar, având în vedere războiul în curs din Ucraina, situația s-ar putea schimba în anii următori.
Briefing #2: Ce am putea aștepta de la noul comisar european pentru extindere
Ce trebuie să știți: Marta Kos, viitorul comisar european pentru extindere, a primit avizul favorabil din partea Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, la Bruxelles, pe 7 noiembrie. Slovena, fostă jurnalistă, femeie de afaceri și diplomat, ar putea acum să depună jurământul împreună cu restul noii Comisii Europene înainte de sfârșitul acestui an.
În timpul audierii sale de trei ore, Kos a repetat punctele de vedere ale multora dintre predecesorii săi: extinderea UE este „un maraton, nu un sprint”; procesul de aderare a noilor membri este „bazat pe merit, fără scurtături”; și extinderea oferă „o oportunitate istorică de a obține pace, libertate și prosperitate pe întregul continent”.
Cu toate acestea, Kos a adăugat că UE trebuie să se reformeze înainte de a primi noi țări și că va milita pentru dublarea sprijinului financiar pentru societatea civilă și mass-media în țările vulnerabile din vecinătatea UE.
Context profund: Lucrul la care trebuie să fim cel mai atenți atunci când un viitor comisar european pentru extindere este interogat este dacă persoana respectivă menționează vreun calendar cu privire la momentul în care clubul s-ar putea extinde.
Având în vedere că mandatul său se va încheia în 2029, ar putea ea să „supravegheze” prima sau primele noi aderări la UE de la aderarea Croației în 2013?
Kos nu s-a aventurat să menționeze nici o dată, spunând doar că „astăzi, pentru prima dată după zece ani, există o șansă reală să aducem una sau două țări la sfârșitul procesului de negociere”.
Ea a subliniat apoi - fără să judece - obiectivele ambițioase ale Muntenegrului, care dorește să își încheie negocierile cu Bruxellesul la sfârșitul anului 2026 și ale Albaniei, în 2027. Ea a mai spus că președintele sârb Alexandar Vucici a subliniat recent că este dispus să facă totul pentru a alinia legislația țării sale cu cea a UE.
Interesant ar putea fi și că nu a menționat deloc Macedonia de Nord. Kos a fost întrebată în mod repetat de europarlamentarii bulgari despre controversa din Macedonia de Nord, privind modificarea Constituției pentru a menționa bulgarii ca popor fondator, lucru pe care Skopje a refuzat în mod repetat să îl facă și care a încetinit procesul de aderare a țării.
În mod previzibil, Kos s-a declarat de partea Sofiei, indicând că interesele statelor membre ale UE „sunt desigur pe primul loc” și că blocul „nu poate importa chestiuni bilaterale”. Macedonia de Nord pare să se afle acum mai departe în coada de așteptare în comparație cu Albania, Muntenegru și chiar Serbia.
Sumarizând:
- Deci, ce se întâmplă cu Ucraina din perspectiva UE? Nimic concret în afară de faptul că Kos a afirmat în remarcile sale introductive că „negocierile de extindere sunt steaua călăuzitoare europeană pentru această națiune curajoasă”, adăugând că același lucru este valabil și pentru Moldova. Ea a confirmat, de asemenea, că Ucraina va fi probabil prima sa destinație în calitate de comisar pentru extindere și că, deși UE a început deja procesul de reconstrucție, vor fi necesare și investiții din partea sectorului privat în continuare.
- A existat o mare omisiune. Deși a menționat atât Ucraina, cât și Moldova în cuvântarea sa, împreună cu Balcanii de Vest, Turcia și chiar posibilitatea de a „promova pacea cu Armenia și Azerbaidjan”, ea a omis complet Georgia.
- De fapt, când a fost întrebată de un parlamentar ce părere are despre republica din Caucazul de Sud, ea a spus că are un mesaj pentru poporul georgian: „Nu vă pierdeți speranța”.
- Kos a declarat că ar fi pregătită să reia procesul de extindere cu Georgia, dar numai după ce guvernul condus de Visul Georgian, un partid care în ultimii ani este tot mai autoritar, va abroga „legea privind agenții străini” și „legea anti-LGBT”, adoptate recent.
- Nu s-a suflat o vorbă despre alegeri noi în Georgia și au existat indicii că Bruxellesul este încă dispus să colaboreze cu partidul de guvernământ Visul Georgian. Opoziția pro-UE din Georgia nu va fi probabil încântată de această abordare, cam excesiv de pragmatică pentru gustul ei.
- Dincolo de tema clasică a extinderii, Kos a sugerat că intenționează să joace un rol mai important în dialogul facilitat de UE între Serbia și Kosovo, pe care noul șef al politicii externe a UE, Kaja Kallas, îl va supraveghea și care ar putea fi abordat diferit de această dată.
- În rest, slovena a reușit să ocolească unele dintre întrebările mai „încărcate” politic. Când a fost presată cu privire la eșecul Serbiei de a se alinia la sancțiunile UE împotriva Rusiei, ea a părut contradictorie, spunând mai întâi că aceasta nu a fost o condiție în timpul procesului de extindere, dar apoi admițând că este necesară o aliniere de 100% înainte de a deveni membru.
- Kos a evitat, de asemenea, mai multe întrebări privind posibilele sancțiuni împotriva Serbiei în urma atacului de la Banjska din septembrie 2023, când zeci de bărbați înarmați de etnie sârbă au atacat o unitate de poliție din nordul Kosovo. În mod similar, ea nu a răspuns dacă măsurile restrictive ale blocului privind Kosovo - în vigoare de anul trecut din cauza tensiunilor din partea de nord a țării cu majoritate sârbă - ar trebui ridicate și nici nu a oferit detalii cu privire la modul în care ar aborda tendințele separatiste ale lui Milorad Dodik, liderul entității Republika Srpska din Bosnia-Herțegovina.
Privind în perspectivă
Pe 13 noiembrie, Tribunalul, una dintre instanțele care alcătuiesc Curtea de Justiție a Uniunii Europene, va judeca un caz curios. Serviciul Poliției de Frontieră a Ucrainei a solicitat judecătorilor să anuleze o decizie din 2023 a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) de a refuza să înregistreze celebra expresie „Navă de război rusească, du-te naibii!” ca marcă în UE.
Expresia a devenit celebră în primele etape ale invaziei ruse la scară largă a Ucrainei în 2022.
Serviciul ucrainean al poliției de frontieră a încercat inițial să înregistreze sloganul, deoarece acesta era folosit pe haine și alte produse, însă cererea a fost respinsă de instanță pe motiv că era un „slogan politic lipsit de caracter distinctiv pentru bunurile și serviciile în cauză”. Să vedem ce se va întâmpla de data aceasta.
Rikard Jozwiak este Editor pe probleme europene al Europei Libere. El poate fi contactat pe Twitter @RikardJozwiak sau pe e-mail la jozwiakr@rferl.org.
Articol publicat inițial pe rferl.org și tradus de Europa Liberă Moldova.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
