Începem?
E o zi relativ bună. Ați reușit să vă cumpărați cele zece ouă la care aveți dreptul lunar, pe cartelă. Nu s-a spart niciunul în înghesuiala de la coadă. Parcă ar fi război, zău așa... Dar lasă, cine e deștept se descurcă. Cu cei zece litri de benzină păstrați de acum două săptămâni, ați mers duminică până la Călugăreni (aveți număr de înmatriculare care se termină cu număr par și s-a potrivit să circule exact mașinile cu număr par).
Acolo o cunoștință a tăiat (ilegal) un porc din propria ogradă. Așa că azi aveți ingrediente pentru friptură. Ați trecut și pe Cati. Avea crenvurști, dar probabil că îi congelase de cine știe când...
Chiar n-a fost o zi așa de rea. Ați fost la defilare cu toți colegii. A lipsit numai tovarășul Georgescu, are pile mari, secretarul de partid nu îl ia niciodată la întrebări. Ați avut de dus numai un steag roșu cu secera și ciocanul, nu a fost greu ca pancarta de anul trecut. În plus, ați reușit să vă întâlniți cu dna Filip de la policlinică, care v-a făcut în sfârșit rost de două folii de anticoncepționale.
Of... mai bine nu te gândești prea mult. V-ați apuca imediat de bucătăreală, dar ați așteptat prea mult în stație la tramvai; din cauza înghesuielii, l-ați luat abia pe al treilea. Așa că stați un pic în sufragerie, deschideți ziarul „Scânteia” - oficiosul Partidului Comunist Român, ca să căutați programul TV. Până ajungeți la el, citiți un text în această notă:
O nouă primăvară de lucru, de creație, s-a așternut peste țară. Cu clasa muncitoare pe puntea de comandă a istoriei contemporane, sub flamura Partidului, poeții comuniști cântau mărețele înfăptuiri.
Milioane de muncitori și agricultori ritmau pasul descătușat și își revărsau energiile nezăgăzuite de la un capăt la altul al patriei. Sufletul le era flămând de această sărbătoare, 1 Mai liber, în care să-și poată manifesta fără teamă gândul și bucuriile.
Chemate să mărșăluiască, coloanele scandau neîntrerupt numele partidului care - prin spiritul său revoluționar și luciditatea sa clarvăzătoare, prin politica sa științifică, izvorâtă din interesele fundamentale ale poporului – a urcat tot mai sus pe treptele încrederii maselor.
Se dovedise în ochii lor singura forță politică capabilă să asigure progresul neîntrerupt al României, bunăstarea poporului ei.
În vreme ce milioanele de muncitori și agricultori defilau pe străzile patriei, mii de penițe descătușau energiile creatoare. Fiecare 1 Mai era udat de râuri de poezii patriotice din care sorbeau cu nesaț atât bărbați cu piepturile oțelite, cât și tinerele vlăstare.
Vecinul de la trei și-a scos covoarele la bătătorul din fața blocului. El lucrează în schimburi. Mai bine, altfel l-ați auzi certându-se cu nevastă-sa tot timpul. Pereții ăștia sunt atât de subțiri... Când stăteați în casa din Uranus, nu se auzea nimic și mai aveați și boltă de viță în curte. Casa a fost demolată, laolaltă cu alte câteva mii. Aveați și cățel... sărmanul pe unde o fi.
Programul TV nu e în „Scânteia”, luați ziarul „Informația”...
Cu puțin înainte, banda telexului vibra: „Noroc bun!” – după care anunța că... mina Vulcan a extras suplimentar peste 15.500 tone de cărbune.
Cu acest rezultat, colectivul minei se menține în fruntea întrecerii socialiste” - spunea mai departe telexul și adăuga - „o singură brigadă a extras, peste prevederile de plan, cărbune care putea fi încărcat într-un tren cu 500 de vagoane.”
În săptămâna 21-27 aprilie, și industria brăileană își depășise angajamentele asumate pentru 1 Mai. S-au produs atunci suplimentar:
- 38.519 mii kWh energie electrică;
- 2.684 tone țiței extras;
- 3.049 tone laminate;
- 1.708 mp plăci aglomerate din lemn.
O săptămână densă, tipică acelui timp.
Productivitate orară maximă cu cheltuieli minime. Lansată cu trei ani înainte, această valoroasă inițiativă îi ajutase pe cimentiștii din Bicaz să realizeze o producție suplimentară de 80.000 tone ciment. Numai cu acest surplus se puteau construi 5.300 de apartamente.
Nici aici nu e programul TV. V-ați duce totuși până la bucătărie să puneți un pic de lapte fierbinte peste un ou crud să vă revină vocea un pic. Așa mult v-au zăpăcit la repetițiile pentru defilare cu poezia aia, încât aveți gâtul ca un cuib de ace. Ce om și poetul ăsta, Petre Dragu?! Oare el își dă seama cum se chinuie oamenii să-i recite poeziile?
O inimă ș-un gând, o Țară - conștiință, de Petre Dragu
Întii de Mai. În freamăt de flamuri tricolore
Pe veci îngemănate cu steagul purpuriu,
Se-arată țara ca un vrăjit tărâm de hore
Rotite după soare-ntr-al muncii cântec viu.
...O, gestul mâinii care, deprinsă cu mistria,
înscrie schelei ritmuri de navă pentru zbor.
Și brațul ce strunește mașinilor tăria,
Și degetele suple pe firul tors din sori,
Și dansul electronic pe clape și butoane,
Și rodnica rotire-a staturilor în lan,
Și pumnii — mari menghine pe marile volane,
Și umerii de piatră vibrând în subteran,
Și lupta cu timona pe-ntinderile-albastre,
Și-mbrâțișarea dintre secerător și snop!...
E Frumusețea - Viață, e Frumusețea - Scop.
Timp comunist! Rodire în vise șî-n pământuri.
În minereu de-adâncuri, în zbor de ciocârlie.
În codri și-n metale, în șesuri și-n avânturi,
În cifre și-n poeme, în Om și-n Omenie.
Întâi de Mai! Un cântec de muncă și frăție
Trimitem pretutindeni acelor ce muncesc.
Un cântec ce-ntărește puternica solie
Purtată omenirii, din plaiul românesc,
De fiul țării vrednic, cârmaciul ei viteaz
Ce nu cunoaște-odihnă spre-a păcii biruință...
Întii de Mai. Ce mândrâ se-arată țara azi:
O Inimă ș-un gînd - o Țară-conștiință!” (Petre Dragu - Scânteia – 1 mai 1975)
Prea multe poezii în ziare. Vă gândiți: propagandiștii ăștia par toți uniți în cuget și-n simțiri, cântă viitorul luminos sub glorioasa conducere a partidului. Oare și la blocul lor fug șobolanii să se ascundă când deschizi ușa scării?
Sub cerul florilor de mai, de Anghel Dumbrăveanu
„Exultă o lumină de verde crud în șesuri,
Livezile pe dealuri, în albe frenezii,
Anunță, cu mirosuri celeste, înțelesuri
De fructe-mbelșugate în toamnele târzii.
Pe râuri, spre izvoare, cu tulnice de dor,
Pădurile par vaste mulțimi legănătoare.
Cetăți industriale privesc în viitor
Cu oamenii acestui pământ mustind de soare.
Vom trece de la Argeș, cu gându-naripat,
Pe cursuri mari de stele, la Porțile de Fier,
Slăvind întinsul țării în care-au înnoptat
Bărbații ce-o visară sub un mai tânăr cer.
Pe drumuri lungi venirăm cu un cuvânt aprins
Să ne rostim destinul, și spațiul, și tăria:
Se-aude-n munții vremii cum urcă neînvins
Poporu-acestor plaiuri numite România”
- Anghel Dumbrăveanu (Scânteia 1 mai 1971)
Așa ați pleca din țara asta... ați făcut de trei ori cerere pentru pașaport, sora e în Germania, măritată cu un sas, dar dvs. nu v-au aprobat.
În timp ce... primul convertizor al oțelăriei nr. 2 de pe platforma Combinatului siderurgic din Galați intra în probe tehnologice și era elaborată, în cinstea zilei de 1 Mai, cea dintâi șarjă de oțel și în timp ce colectivul întreprinderii de autocamioane Brașov realiza cel de-al 375.000-lea autocamion, Mihai Beniuc își acorda și el strunele:
Sub steagul țării, de Mihai Beniuc
Tu, luminată zi de Mai întâi,
Fii pentru noi avânturi căpătâi,
Pe drumul tot mai falnicei istorii
Sub steagul țării noastre greu de glorii.
Mihai Beniuc - Scânteia, 1 mai 1973
„Vibrant omagiu” plătit împărătește
„Activul de partid cerea tovarășilor scriitori să îndeplinească planul anual dedicat marilor sărbători”, explică autorul Florin Iaru mecanismul prin care vibrau muzele comuniste.
Membru al Cenaclului de Luni, Florin Iaru a debutat în 1981 cu „Cântece de trecut strada”, urmat apoi de volumul colectiv „Aer cu diamante” (1982) și „La cea mai înaltă ficțiune” (1984).
„În primul rând publicau poeziile pentru bani. În 1955 sau 1956, Ion Horea a publicat trei poezii în «Scânteia». Salariul lunar al lui tata era de 400 de lei. Horea a primit 11.000 de lei, aproape 30 de salarii medii pentru trei poezii”, spune Iaru pentru Europa Liberă.
„Să fie bine-văzut de activul de partid, să obțină intrarea în Uniunea Scriitorilor, să facă parte din camarilă”, arată el motivele care acei scriitori accelerau vibrația comunist-patriotică.
În anii 80, avântul tovărășesc s-a mutat de pe clasa muncitoare spre „cel mai iubit fiu al partidului”, iar prețul poeziilor de 1 mai a scăzut la 3-400 de lei, adică cel mult un sfert de salariu mediu comunist.
„Nu se întâmpla nimic dacă refuzai să scrii poezii comuniste. Un sentiment de neliniște era. Refuzai, intrai pe lista de supraveghere a cenzurii, erau mai atenți la ce scrii. Apărea o condiționare și riscai întreaga carieră literară”, mai spune Iaru.
Cenzura i-a cerut, în 1985, să schimbe jumătate din poeziile propuse în volum: să le înlocuiască pe cele despre sex, moarte sau melancolie cu poezii dedicate mărețelor cuceriri ale partidului.
„Element dușmănos” mișcării comuniste, Iaru a refuzat. Nu a mai publicat nimic până în 1990. Mai mult, în timpul Revoluției din 1989, a protestat, arestat și închis la Jilava.
„Viitorul luminos” al comunismului ca „minciună asasină”
„Deși se pretindea un regim al muncitorilor, o dictatură a proletariatului, cum spunea propaganda, regimul comunist era profund cenzorial, inclusiv la adresa muncitorilor pe care nu a ezitat inclusiv să-i elimine fizic”, spune pentru Europa Liberă și scriitorul Radu Vancu, profesor la Facultatea de Litere din Sibiu.
Element dușmănos la rândul său, deși nu a trăit decât 11 ani în respectivul regim, caracterizează comunismul drept o „minciună asasină”.
„Poemele care sărbătoreau muncitorii erau profund mincinoase. Să ne amintim doar de noiembrie 1987, de Brașov: când muncitorii și-au cerut drepturile, au fost uciși, torturați, dați afară din slujbe”, spune scriitorul.
„Regimul comunist nu era favorabil libertății, în general. Revizitarea acestor poeme comuniste este importantă și utilă pentru că arată exact asta: distanța de la propaganda mincinoasă până la realitatea opresivă”, adaugă Vancu.
Fost recitator de poezie comunistă ca pionier, criticul literar și profesorul universitar Bogdan Crețu rememorează perioada respectivă, în care a apucat să petreacă 11 ani.
„Erau bine făcute prozodic încât să stârnească adrenalina în niște mucoși. Nu trebuie uitat tot scenariul, cu uniforma de pionier, de tip organizație paramilitară - te fura, când erai copil”, spune el.
Forurile propagandei comuniste din România au avut în vedere în primul rând păturile semianalfabete sau cu o educație precară, adolescenții și copiii lesne sugestionabili din clasele primare, femeile sindicaliste ori tinerii prelucrați în orele de educație politică, arată criticul literar Eugen Negrici în „Literatura română sub comunism” (Polirom, 2019).
„Un astfel de public influențabil posedă un fond de reacție primitiv – sentimental care îl face să recepteze, cu pasiune plebee, subliteratura acestor texte inepte”, explică Negrici.
Bogdan Crețu, profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Anterior și fost director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, adaugă:
„Genul acesta de acțiuni prind în continuare, avem o zonă de naționalism neadus la zi care tresare la cuvinte-cheie. Nu cred că ar prinde însă din nou acest tip de literatură, fiecare cu epoca respectivă”, concluzionează profesorul universitar.
Unde e, totuși, programul TV?
Am încercat să recompunem o filă glorioasă de 1 Mai așa cum își amintesc atât nostalgicii care au trăit, dar mai ales nostalgicii care nu au prins acele vremuri.
La crearea acestor rânduri am folosit diferite ediții din ziarul Partidului Comunist Român, „Scânteia”.
Cu mențiunea că, dacă nu s-ar fi „frânt” zborul României din comunism în decembrie 1989, am fi participat în continuare - alături de milioanele de oameni ai muncii - la defilări „în cinstea partidului iubit și întâiului fiu al țării”, în loc de petreceri câmpenești prin Bulgaria, Grecia sau Maldive.
Cadou de final, programul TV din 1 Mai 1989, ultimul sărbătorit în comunism. Pentru a depăși producția, omul de tip nou nu avea nevoie să se istovească la televizor. Primea câteva ore de emisiuni patriotice, să-l prindă odihnit marea întrecere socialistă.
Poate ziarul „România Liberă” are programul TV, totuși...
În lumina călăuzitoare a idealurilor socialismului, flacăra mereu vie în lupta pentru o societate nouă...
Stop joc! Vă treziți, e zi liberă azi, 1 mai 2024. Luați telecomanda, nu găsiți nimic pe plac pe cele 156 de programe din grila TV sau pe Netflix, HBO Max, Disney Plus, SkyShowtime și multe altele...
Aici, Europa Liberă :)
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
