Acestea sunt singurele angajamente financiare declarate în primele două zile ale summit-ului:
- Scoția a promis 5,7 milioane de dolari, peste cei 2,2 promiși anul trecut când a găzduit summit-ul la Glasgow;
- Irlanda a promis 10 milioane de euro;
- Austria a promis 50 de milioane de euro;
- Belgia va trimite 2,5 milioane de euro, ca parte dintr-un proiect de 25 de milioane de euro în cinci ani, către Mozambic. Țara sud-est africană este una dintre țările cele mai vulnerabile de pe continent în ceea ce privește schimbările climatice, fiind afectată de secete și inundații, precum și de fenomene meteorologice extreme precum cicloanele;
- Danemarca a promis 100 de milioane de coroane daneze (aproximativ 13,4 milioane de euro);
- Germania a promis 170 de milioane de euro. Cancelarul Olaf Scholz nu a specificat pe ce perioadă sau către ce proiecte se vor duce acești bani;
Președintele Franței Emmanuel Macron a susținut planul prezentat de premierul din Barbados care ar direcționa fonduri uriașe către eforturile de reconstrucție și reziliență în țările cele mai vulnerabile. Acesta a punctat faptul că războiul din Ucraina nu ar trebui să distragă atenția de la promisiunile de mediu.
„Nu ne vom sacrifica angajamentele față de mediu, în ciuda amenințărilor energetice din Rusia, așadar promisiunile fiecăror țări trebuie păstrate”, a precizat Macron.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a susținut și ea ideea unui fond de compensare a țărilor sărace pentru daunele provocate de schimbările climatice. Acești bani sunt esențiali pentru țările afectate de dezastre naturale.
De exemplu, în Pakistan inundațiile din acest an au provocat daune de peste 30 de miliarde de dolari, conform Băncii Mondiale. Ar fi nevoie de cel puțin alte 16 miliarde de dolari doar pentru reconstrucție.
Țările vestice, marii producători ai emisiilor de gaze de seră, discută de câteva decenii ideea unui fond de compensare pentru efectele poluării produse de ele. Cu toate acestea, până recent, discuțiile au rămas mai degrabă abstracte pe tema compensării pentru „pierderi și daune”, atât și pentru pregătirea și adaptarea în fața viitoarelor amenințări, scrie New York Times.
Promisiunile din anii trecuți, că se vor strânge 100 de miliarde de dolari pe an pentru combaterea schimbărilor climatice, au rămas nerespectate.
Un raport prezentat la reuniunea internațională arată că ar fi nevoie de două trilioane de dolari în fiecare an până în 2030 pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să facă față efectelor încălzirii globale.
Țările africane prezente la COP27 au rugat țările mai bogate să contribuie la acest fond, pentru că nu pot face față singure la schimbările vertiginoase ale condițiilor climatice. Dezastrele naturale sunt din ce în ce mai des întâlnite și din ce în ce mai extreme pe continentul african, mai ales secetele și inundațiile.
Președintele din Malawi a explicat situația ca fiind „o diferență clară în culpabilitate și capacitate” între țările în dezvoltare și cele dezvoltate.
Scenă globală, noi afaceri europene
În lipsa liderilor din SUA și China, reprezentanta Uniunii Europene Ursula von der Leyen a fost unul dintre cei mai importanți politicieni prezenți în primele zile ale summit-ului din Egipt. Von der Leyen a încheiat astfel cu ușurință mai multe acorduri de mediu cu țările în curs de dezvoltare:
- Parteneriate de conservare și împădurire cu Ghana, Namibia, Mongolia, Uganda și Guyana în valoare de 450 de milioane de euro. Acestea implică și noi acorduri de comerț al lemnului între cele cinci țări și UE.
- Acorduri de comerț în materiale brute și alte resurse energetice precum hidrogen regenerabil și baterii cu Namibia și Kazahstan.
Cu toate acestea, la Egipt accentul nu s-a pus doar pe resurse regenerabile. Von der Leyen încearcă să diversifice portofoliul energetic al Uniunii Europene, din moment ce războiul din Ucraina a creat penurii pe continent.
Politicienii din țara gazdă folosesc această ocazie pentru a prezenta Egiptul ca un nou centru energetic în Africa, de unde ar putea trimite gaz natural lichefiat către Europa. Chiar dacă ar trimite până la ultima picătură produsă fără să păstreze nimic pentru nevoile interne, cele două centre de prelucrare a gazului natural lichefiat ar putea trimite către Europa doar 11% din volumul pe care îl putea trimite Rusia.
Ținând cont că UE a etichetat gazul natural lichefiat drept „combustibil verde” în iunie și că von der Leyen a lăudat acordul de exporturi încheiat pe această temă acum câteva luni cu Israelul și Egiptul, jurnaliștii de la New York Times sugerează că UE va semna, cel mai probabil, un nou acord de aprovizionare cu gaz natural egiptean.
În același timp, la Bruxelles, europarlamentarii au căzut de acord cu reducerea cu 40% a emisiilor de carbon și metan până în 2030, comparativ cu nivelul din 2005. Noua lege privește industriile care nu fuseseră încă vizate pentru astfel de reduceri, anume transportul, agricultura, deșeurile și construcțiile. Aceste domenii provoacă 60% din emisiile de gaze de seră din UE.
