Localnicii din orașul New York, din estul Ucrainei, descriu cum arată viața cu războiul la ușă.

Fabrica de fenol de aici avea un client important în Crimeea și când Rusia a anexat peninsula, economia New York-ului a fost lovită foarte tare. Acum, fabrica funcționează doar într-un ritm redus și găsirea unui loc de muncă a devenit cea mai mare problemă din oraș.

Eram foarte tânăr când a început conflictul, așa că nu-mi amintesc prea multe despre viața de dinainte. Este greu de imaginat că te poți obișnui să trăiești cu războiul, dar asta s-a întâmplat aici.

Cel mai înfricoșător moment a fost când lansatoarele au lovit strada mea. Am auzit zgomotul lansatoarelor, a sunat exact ca acest bombardament pe care îl puteți auzi acum. Apoi, aproximativ cinci secunde mai târziu, obuzele au început să explodeze în jur. Luminile pâlpâiau, totul tremura, iar mama și sora mea plângeau. Tatăl meu era la serviciu în acel moment. Obuzele din lansatoare au lovit casa bunicii mele și ferestrele au explodat și un vecin a fost ucis. Stătea afară, în grădină și a început să alerge spre casă, dar un obuz l-a zdrobit.

Plănuiesc să merg la Harkov pentru a face studii superioare, apoi vreau să mă întorc aici pentru a ajuta la dezvoltarea orașului. Iubesc această regiune și vreau să o fac mai bună. Știu că politica este o afacere murdară, dar acesta este unul dintre motivele pentru care vreau să mă implic, pentru a face diferența. Vor fi câțiva actori răi care vor încerca să mă oprească, dar sunt pregătit pentru asta.

În septembrie, separatiștii au atacat orașul cu o dronă. Stăteam acasă și am auzit un bâzâit pe cer. Nu am acordat prea multă atenție la început pentru că deseori zboară drone prin jur, dar era un sunet nou, foarte puternic. Mai târziu, o femeie-militar a venit la salonul de înfrumusețare unde lucram și ne-a spus că este un octocopter care a aruncat o bombă.

Un impact al războiului este că în sat sunt mult mai multe animale, deoarece vânătoarea cu arme este interzisă în regiune. În acest parc în care stăm se pot vedea iepuri și veverițe alergând de jur împrejur, iar în pădurile din apropierea satului se pot vedea chiar și căprioare. Accesul în unele dintre păduri este interzis din cauza capcanelor, dar în altele ești în siguranță.

Ocazional, separatiștii susținuți de Rusia folosesc dispozitive de bruiaj radio pentru a perturba comunicațiile militare ucrainene. De asemenea, bruiajul afectează telefoanele mobile ale oamenilor de aici, așa că, în unele zile, nu puteți trimite mesaje sau chiar să sunați, chiar dacă telefonul dvs. spune că aveți o conexiune completă.

În primele zile ale războiului, era foarte greu să te deplasezi. Studiam la Horlivka, care acum este deținută de separatiști. Când am luat autobuzul, erau puncte de control unde erau uneori băieți beți, fără cămașă, cu burtă uriașă. Dărâmau vehicule cu sucitoare vopsite ca un baston al poliției rutiere. A fost o perioadă foarte haotică.

Acum, unii oameni sunt nervoși în legătură cu discuțiile despre o invazie și se aprovizionează cu hrișcă, pâine și conserve de carne. Deocamdată, cred că acesta este doar (președintele rus Vladimir) Putin care joacă jocuri și încearcă să obțină concesii.

Cine ne va ataca? Nimeni nu are nevoie de Ucraina.

Fratele meu locuiește în Donețk și acum, din cauza războiului, nu ne putem vedea. Toată lumea părăsește acest oraș. Ce este de făcut pentru tineri? Cafenelele sunt toate închise. Aici era o cafenea, aici era alta, acum e totul închis. Obișnuiam să lucram într-o mină din apropiere, dar am fost rănit la locul de muncă și mi-am pierdut vederea la un ochi. Acum primesc o pensie de doar 3.000 de hryvnia (111 USD) pe lună. Ni s-a spus că vom primi 80 de hryvnia în plus. La ce bun asta? O bucată de pâine costă 23 de hryvnia!

Soldații staționați aici nu au voie să cumpere băutură, așa că uneori le strecoară localnicilor niște bani în plus pentru a le cumpăra.

În primele zile ale conflictului, am avut un apel îndeaproape când lucram în mină și eu și un tânăr muncitor ne plimbam afară să fumăm. Un obuz a lovit chiar lângă uşă şi sticlă a plouat. Dacă am fi plecat pentru acel fum cu câteva secunde mai devreme, asta ar fi fost. Știu de o bătrână de aici care era în grădina ei culegând niște ierburi pentru borș. Un obuz defect a intrat țipând, a lovit-o direct în cap și a ucis-o fără să explodeze.

Acest oraș se numea inițial New York, apoi și-au schimbat numele, acum l-au schimbat înapoi în New York și pentru ce? Nimic nu s-a schimbat, încă ne plimbăm, bem horincă. Ne-am gândit că poate (președintele SUA Joe) Biden ar putea ajuta, dar nimeni nu este interesat de noi.

Nota editorului: Multe dintre fotografiile din această poveste au fost realizate folosind o cameră FKD de format mare fabricată în URSS, în 1972. Camera oferă imaginilor un sentiment sporit de profunzime și, în unele cazuri, imperfecțiuni vizuale.

Traducere și adaptare: Oana Despa