Ioana Pârvulescu e un scriitor complet. A debutat cu poezie, a făcut eseistică la România Literară, a scris roman, a editat cărți și i-a învățat pe alții să le scrie. Am întâlnit-o la Festivalul de la Brno și am discutat despre sensul literaturii într-o lume care-și pierde adesea sensurile.
Critic și istoric literar, eseistă, poetă, pe scurt scriitoare, cum îi place să se considere, Ioana Pârvulescu este una dintre cele mai calde și prietenoase voci ale literaturii române de azi.
E o relație care se stabilește dacă tu o vrei, dacă tu o cauți, dacă ți-o asumi. Alții nu vor neapărat asta de la poezie și nu am nici o problemă cu ei, nu am nici o problemă cu căutările lor. Nici ale mele nu sunt totdeauna într-o zonă numaidecât spirituală.
Ana Blandiana, voce inconfundabilă a vieții civice și a poeziei, a fost invitată la Festivalul Lecturii de autor de la Brno pentru a citi din versurile sale și a vorbi cât de mult a influențat trecutul prezentul și ce trebuie să facă prezentul pentru a vindeca viitorul de totalitarism și dictatură.
Suferința a fost întotdeauna materia primă cea mai la îndemână a poeziei, ne-a spus Ana Blandiana.
În a șaptea zi a Festivalului Lecturii de autor de la Brno, publicul a făcut cunoștință cu scriitorul, antropologul, actorul Adrian Schiop. Un romancier al zonelor marginale ale societății, el a scris, printre altele, Soldații. Poveste din Ferentari, un „Maidan cu dragoste” homosexuală.
Încarcă mai mult
