Linkuri accesibilitate

Cât de gălăgioase sunt orașele în care trăim. Despre poluarea fonică și când zgomotele din jur devin periculoase


Cât de gălăgioase sunt orașele în care trăim. Despre poluarea fonică și când zgomotele din jur devin periculoase
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:09:25 0:00

Dacă orașele ar încăpea într-un ateneu, am fi spectatorii celei mai complexe orchestre. Și am savura în mai multe acte o partitură intitulată „Sunetul orașului!” Un parc, dar și mașini, motociclete, claxoane, ambulanțe. 100 de milioane de europeni sunt expuși pe termen lung la zgomot nociv.

„Zgomotele care fac bine urechii, care liniștesc psihicul, care ne ajută să ne dezvoltăm armonios, care ne ajută să supraviețuim, să iubim viața sunt vocea umană și zgomotul sau sunetul naturii”, spune Dorin Sarafoleanu, profesor universitar doctor, membru al Academiei de Științe Medicale. Un „dirijor” de-o viață al aparatului auditiv.

Muzica orașului poartă alt nume – zgomot industrial! O orchestră simfonică disonantă, un sunet constant, periculos, care ne supune la numeroase suferințe. Deschidem catalogul muzical și „acordăm” sonometrul.

Trafic la ore de vârf, transport în comun, motociclete, claxoane, ambulanțe, pietoni. Și liniștea parcului. Un repertoriu atât de diferit.

Dar care este punctul de reper din acest repertoriu? Ce sunet „ia” dirijorul atunci când dă tonul?

„La 60 de decibeli este o voce conversațională. Nu jenează urechea, face bine. Este vocea conversațională care dă farmec comunicării. Urmează 70 de decibeli, care este zgomotul străzii. La 85 de decibeli este zgomotul pe care îl auziți în Gara de Nord. Când ajungem la 90 de decibeli, ajungem la limita patologicului în ceea ce privește sănătatea auzului. Este zgomotul periculos pentru auz”, explică Dorin Sarafoleanu.

Atât de periculos, încât dacă stăm opt ore într-un astfel de zgomot, celulele extrem de sensibile din interior urechii au nevoie de cel puțin 10-12 ore ca să își revină.

Ce trece de 120 de decibeli intră deja în altă categorie. 140 de decibeli – avionul cu reacție. 180 de decibeli – o bombă sau o petardă.

În Piața Victoriei din București, sunetul nu coboară în timpul zilei sub 81 de decibeli, iar în momentul în care picamerul își face treaba sonometru indică 90 de decibeli.

„Mi se rupe inima când văd acești muncitori care sunt obligați să lucreze cu picamerul ăla câteva ore pe zi și nu au căști sau protecția auditivă. Asta înseamnă că în maximum 6-8 luni de zile ei încep să aibă scăderi de auz și să ajungă la o hipoacuzie de percepție, așa cum spunem noi, localizată pe tonurile înalte”, spune profesorul Sarafoleanu.

Agenția Europeană pentru Mediu spune că 100 de milioane de europeni sunt expuși pe termen lung la un zgomot nociv. 22 de milioane care suferă de disconfort cronic ridicat, 6 milioane și jumătate care suferă de tulburări de somn, 48.000 de cazuri de cardiopatie ischiemică și 12.000 de decese. Anual.

„Apare o surditate brusc instalată care, de cele mai multe ori, se însoțește și cu o senzație de vertij care rămâne pentru foarte mulți ani și invalidează persoana respectivă. Din nefericire, acest tip de surditate brusc instalată rareori mai poate fi recuperată. Trebuie să te comporți cu ea ca în fața unui infarct sau AVC, trebuie să ajungi în cel mai scurt timp la spital”, avertizează Dorin Sarafoleanu.

XS
SM
MD
LG