Președintele Klaus Iohannis a venit și a plecat de la Palatul Cotroceni pe un val de furie. Primul, cel din 2014, i-a vizat pe Victor Ponta și Uniunea Social Liberală (USL), al doilea s-a revărsat asupra lui și a celor zece ani de mandat.
Există o ironie ascunsă în acest ciclu: Klaus Iohannis a înfruntat USL, construcția gândită de Victor Ponta (PSD) și Crin Antonescu (PNL), ajungând președinte, dar pleacă lăsând moștenire la putere exact aceeași combinație PSD-PNL care îl are drept candidat la prezidențialele din primăvără pe fostul ei artizan, Crin Antonescu.
Un candidat pus să înfrunte un alt val, cel izolaționist, extremist și antisistem, care, spune pentru Europa Liberă analistul Ovidiu Voicu, este una dintre consecințele directe ale acestui construct politic care a guvernat România în ultimii trei ani și pe care președintele Iohannis l-a susținut.
„Fundamentul acensiunii suveranismului este o nemulțumire concretă și reală față de proasta guvernare și are legătură cu opțiunile pe care le-a făcut președintele: refacerea USL și modul în care s-a raportat la funcție”, ne spune analistul politic Ovidiu Voicu.
Un guvern slab, așa cum se vede tot mai clar zilele acestea, când la București se află delegația Fondului Monetar Internațional care analizează soluțiile pentru reducerea deficitului bugetar de aproape 9% din PIB.
Sub aceeași guvernare a fost anulat primul tur al alegerilor prezidențiale fără explicații suficiente și credibile, făcând astfel să crească numărul susținătorilor lui Călin Georgescu și tensiunea într-o societate și așa divizată.
Klaus Iohannis a fost obligat să-și dea demisia exact pe fondul acestor tensiuni și a demersului partidelor suveraniste, susținute de Uniunea Salvați România (USR), de a-l suspenda din funcție.
Demers care avea toate șansele să reușească, pentru că nici PSD și PNL nu-l mai doreau la Cotroceni în acest mandat prelungit de Curtea Constituțională (CCR) sub presiunea anulării alegerilor, așa cum au declarat diverși reprezentanți ai partidelor.
Nu puțini erau cei care considerau că Iohannis a devenit o „piatră de moară” în perspectiva alegerilor care se apropie cu pași repezi. În urmă cu mai puțin de o lună, un sondaj IRES arăta că președintele Iohannis era cotat cu doar 8% încredere.
Klaus Iohannis a făcut greșeli, unele care au ținut de o eronată evaluare a situației politice, altele de comoditate sau de „ghinion”, cum ar spune însuși șeful statului. Un ghinion pe care și l-a făcut cu mâna lui, în special în ultimii ani, prin stilul detașat de treburile cetății cu care și-a exercitat puterea.
Lucrurile bune pe care le-a făcut Klaus Iohannis sunt depășite de cele rele.Ovidiu Voicu, analist politic
În final, ruperea de electorat a fost aproape completă. Puțini sunt cei care îl regretă astăzi, spune pentru Europa Liberă analistul politic Ovidiu Voicu.
„Atunci când tragem linie și vedem care e moștenirea lui Iohannis, îl vedem pe Călin Georgescu la aproape 40%, vedem acest val suveranist, vedem disperare, ură, frustrare în societate”.
De la geaca roșie la masă cu „ciuma roșie”
În 2017, când președintele Klaus Iohannis s-a dus la ședința guvernului patronat de Liviu Dragnea a văzut în încăpere „doi elefanți”: ordonanța de grațiere și cea de modificare a codurilor penale (OUG 13).
Nu s-a speriat, și-a pus geaca roșie de schi și s-a dus în Piața Universității. A fost aplaudat, a strâns mâini, a stat spontan de vorbă cu „poporul” și a promis că „va trimite PSD în istorie”.
„O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept, or așa ceva nu se poate admite”, spunea atunci Klaus Iohannis.
În fond, lupta anticorupție fusese tema cu care Klaus Iohannis reușise să câștige prezidențialele în fața unui PSD care, în loc să-și dezlipească eticheta de „ciuma roșie”, datând din vremea lui Adrian Năstase, și-a lipit-o și mai bine pe frunte în perioada Liviu Dragnea.
Klaus Iohannis a mai promis și că va apăra justiția, dar după un an o revoca din funcție pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, la presiunea PSD. Curajul l-a părăsit, pentru că nu a avut niciun cuvânt de mulțumire pentru activitatea acesteia și și-a trimis purtătoarea de cuvânt să anunțe vestea.
Klaus Iohannis era probabil supărat pe Kovesi pentru că aceasta refuzase să demisioneze așa cum i-a cerut. Iar când președintele se supără nu-i de bine, așa cum publicul știa deja din 2015, când și-a aruncat paltonul pe capota mașinii. Un gest care a rămas emblematic pentru stilul președintelui.
Vremurile nu au ținut însă cu Klaus Iohannis, a trebui să conviețuiască în timpul primului mandat cu PSD și să numească premieri de la acest partid, cu excepția antractului de un an al cabinetului Dacian Cioloș, venit după tragedia de la Colectiv.
Șase premieri PSD în mandatele lui Iohannis
Klaus Iohannis este președintele de dreapta care a numit cei mai mulți premieri de la PSD: Victor Ponta, Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Viorica Dăncilă și de două ori pe Marcel Ciolacu.
Supărarea pe „Pe-Se-De”, cum îl numea cu năduf în 2020 președintele, i-a trecut în mod neașteptat în cel de-al doilea mandat.
Coaliția de centru-dreapta PNL-USR-UDMR, care reușise să formeze o majoritate, s-a rupt. USR, mai nerodat în politică, ridica glasul împotriva unor practici neortodoxe de administrare a banului public și când era cazul, și când nu era. Coalițiile, ca orice mariaje din interes, au regulile lor nescrise în protocoale.
Refacerea alianței PSD-PNL, în fapt o reîntoarcere la vechiul USL, a fost încurajată, susținută și lăudată de președinte.
A fost lucru cel mai rău pe care l-a făcut Klaus Iohannis, spune pentru Europa Liberă analistul politic Ovidiu Voicu.
Deceniul lui Iohannis dincolo de disputele de suprafața a fost între reformă și antireformă.Ovidiu Voicu, analist politic
„Lucrul cel mai rău pe care l-a făcut a fost momentul 2021, readucerea PSD la guvernare în detrimentul unei alianțe reformiste”.
Personaj cu un trecut și studii controversate – epopeea diplomei de bacalaureat a rămas emblematică pentru profilul acestuia – Marcel Ciolacu și guvernul pe care l-a condus nu au reușit să facă niciuna dintre reformele la care se angajase.
Președintele a acceptat guvernarea fără un cuvânt de critică sau de reproș până în ultimul moment.
PNL, partid la butoniera președintelui
În dreptul președintelui figurează două cifre – 14,28% și 8,78%. Sunt scorurile obținute de Partidul Național Liberal (PNL) și de candidatul acestuia, Nicolae Ciucă, la alegerile de anul trecut.
Sunt unele dintre cele mai mici scoruri obținute de partid și prăbușirea se datorează nu doar modului în care PNL a gestionat crizele ultimilor cinci ani –pandemia de COVID și războiul din Ucraina – ci și problemelor interne pe care le-a traversat. Dar mai ales leadershipului.
Klaus Iohannis a avut un cuvânt greu de spus în alegerile pe care partidul le-a făcut, începând cu Alina Gorghiu, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă. Toți au fost oamenii președintelui. Excepția, Ludovic Orban, a părăsit partidul.
Profesorul și analistul politic Raluca Alexandrescu spune pentru Europa Liberă că președintele Iohannis a transformat PNL într-un partid de casă, care s-a îndepărtat de propriul electorat.
„Chestiunea intervenționismului în partidul liberal e coerentă cu profilul de monarh care vrea să-și administreze așa cum dorește un partid pe care l-a transformat în partid de casă. Iohannis a populat PNL cu persoane extrem de obediente, iar partidul s-a prăbușit și s-a îndepărtat de propriul electorat”, susține Raluca Alexandrescu.
Obediența de care vorbește Raluca Alexandrescu a devenit clară în precampania de anul trecut, când PNL, cu Nicolae Ciucă pe post de lance, a vrut să modifice legea electorală în așa fel încât președintele Iohannis să poată candida ca independent pe listele partidului.
Toate acestea, dar și plasarea PNL la remorca PSD, o trădare a așteptărilor celor care l-au votat pe Iohannis, au avut rezultat scorul modest din alegeri, lucru admis de noua conducere a partidului. Nu și de președintele Iohannis.
Stilul Iohannis
Cea mai mare problemă a președintelui Klaus Iohannis a fost stilul în care și-a exercitat funcția, în special în cel de-al doilea mandat.
Președintele pur și simplu a întrerupt aproape complet comunicarea cu electoratul. Nu a socotit necesar să iasă public, să explice anumite politici, situații sau decizii, mai ales într-un context complicat de războiul de la granița României.
E vorba de atitudine, de felul în care a înțeles să se raporteze la funcția prezidențială, pe care fie nu a folosit-o, „fie a folosit-o prea mult în interes personal. Asta a dus la scăderea puternică a încrederii cetățenilor în stat și instituții”, după cum explică analistul politic Ovidiu Voicu.
În patru ani de mandat, președintele Iohannis nu a organizat nici o conferință de presă, iar majoritatea declarațiilor erau date în deplasare.
Tăcerile îndelungate, în special în momente de frământare socială sau de criză politică, i-au adus critici nu doar din partea politicienilor și a analiștilor, dar și din partea publicului larg.
De pildă, președintele Iohannis nu a luat atitudine față de ascensiunea populismului, suveranismului și extremismului, nu contracarat mesajele și declarațiile, unele antisemite, venite din zona aceasta. Când a făcut-o, a fost prea târziu.
„Fundamentul acensiunii suveranismului este o nemulțumire concretă și reală față de proasta guvernare și are legătură cu opțiunile pe care le-a făcut președintele: refacerea USL și modul în care s-a raportat la funcție”, spune pentru Europa Liberă analistul Ovidiu Voicu.
O altă problemă care a deranjat, tot din registrul comunicării, este legată de faptul că nu a considerat necesar să dea socoteală pentru cheltuielile administrației prezidențiale.
Deplasările în străinătate, uneori fără miză diplomatică, cum a fost, de pildă, cea din Africa, din 2023, când șeful statului s-a relaxat la safari și s-a delectat cu mâncăruri tradiționale, au devenit subiect de campanii împotriva sa.
Președintele a refuzat să spună cât au costat aceste turnee și zborurile cu avioanele private.
Președintele s-a comportat ca un monarh balcanic, spune pentru Europa Liberă profesorul Raluca Alexandrescu.
„Mandatul prezidențial se definește printr-un soi de reprezentare de tip monarhic într-o variantă balcanică. Cred că într-un fel aceasta a fost concepția pe care președintele Iohannis a avut-o de la bun început despre ceea ce reprezintă în fapt, într-un fel mai adânc, mandatul de președinte”, ne declară Raluca Alexandrescu.
Deși atacat public pe tema proastei comunicări și a stilului în care înțelege să-și exercite mandatul, președintele Iohannis nu a vrut sau nu a putut să schimbe ceva.
Chiar și în contextul tensionat al anulării alegerilor, președintele nu a considerat necesar să iasă mai des în public.
Așa cum a arătat Europa liberă, din data de 6 decembrie 2024 – când anunța decizia CCR de anulare a alegerilor, rămânerea în funcție și refuzul de a demisiona – și până la anunțul demisiei, de pe 10 februarie, președintele Klaus Iohannis s-a adresat jurnaliștilor o singură dată.
Marea reușită: România ferm pe drumul occidental
Spre deosebire de Victor Ponta și Liviu Dragnea, președintele Iohannis a menținut direcția occidentală a României, lucru dovedit în războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
După ezitările de început, atât tonul, cât și susținerea efectivă a Ucrainei au devenit mai ferme și nu lasă loc îndoielilor. Însuși președintele Zelenski a mulțumit României inclusiv pentru sprijinul militar acordat.
„Faptul că România a rămas ferm și stabil orientată pro-Vest este foarte important, mai ales în contextul în care mai multe țări din Uniunea Europeană devin iliberale sau pro-Rusia. Acesta este cel mai important lucru pe care le-a făcut în cele două mandate”, spune pentru Europa Liberă analistul politic Ovidiu Voicu.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
