Crimele de la Caracal au fost dublate și vor fi urmate de mizeria morală a celor ce au scăpat, cu funcție cu tot, spre binefacerile vieții civlizate. Ministere și departamente, divizii regionale și locale - adică acele forme de organizare menite să se opună dezagregării și devălmășiei – se arată, rînd pe rînd, incapabile să dea siguranță și structură vieții comune. Totul e greu și năclăios, scuzabil și uitabil.
În momente de criză și mare nevoie, instituțiile și agenții lor iau forma prostiei și indolenței. Poliția, serviciile de urgență, toate uniformele și ștamplilele sînt, deasemenea, viețuitoare de Cracal.
Munca de administrație e alimentată de legea locului și nu are nimic din energia și inteligența presupuse de prezența statului. Pînă la urmă, în momente de criză și mare nevoie, instituțiile și agenții lor iau forma prostiei și indolenței. Poliția, serviciile de urgență, toate uniformele și ștamplilele sînt, deasemenea, viețuitoare de Cracal. Dealtfel, după datul locului, situațiile de criză și mare nevoie nici nu există. Ele apar pentru a întrerupe letargia și aranjamentele locale și, dacă nu au șansa unei campanii de presă insistente, se sting între atîtea nedreptăți neștiute. Mai sus, acolo unde puterea centrală ar trebui să dea vigoare instituțiilor și să elimine puterea întîmplării, obiceiurile se repetă.
Compromisul, nepăsarea și prostia reiau la nivel înalt amestecul care îngrașă prăpădul din Caracal. Nimeni nu încearcă, măcar, să își mai ascundă proastele obiceiuri și, în consecință, vom observa fără probleme același dans primitiv și nerușinat. Miniștrii din capul locului impostori sînt propuși de guvernul PSD (reacționar) și acceptați de Președintele Iohannis (progresist) fără urmă de interes pentru consecințe. Lipsa de jenă ajută enorm și politicienii noștri de toate culorile sînt profesioniști în materie.
Sistemul pe care toată lumea îl acuză fără să îl priceapă e o colecție de prostie și aroganță care certifică degradarea colectivă. Altfel spus, am pierdut partida și am renunțat la civilizația modernă pentru a-i amîna efectele prin imitația cea mai rudimentară.
Ministrul de Interne, Ministrul de Externe, Șeful Poliției, mai marii peste județe sînt - garantat - oameni care nu se pricep la nimic dar au bani și relații pe care le vor transforma în bani și relații. Merge și așa, cu observația că acest proces e o crimă nonviolentă, extinsă, paralizantă și nesancționabilă. În cele din urmă, Caracal, dar și atîtea alte cazuri de incompetență grotescă a autorităților, ne spun că sistemul e cicular și nu aparține vreunui partid. Sistemul pe care toată lumea îl acuză fără să îl priceapă e o colecție de prostie și aroganță care certifică degradarea colectivă. Altfel spus, am pierdut partida și am renunțat la civilizația modernă pentru a-i amîna efectele prin imitația cea mai rudimentară. De ce am făcut asta? Pentru că am putut. Și am putut pentru că avem o bună pregătire acumulată în comunism, dar și pentru că am aruncat peste bord înțelesul minim al valorilor, culturii și educației. Sărăcia deșertului cu capitala la Caracal nu obligă la degradare criminală. Dar dizolvarea valorilor și buna cuviință răpusă de fiecare administrație ajută. La fel, exterminarea eudcației, școală cu școală. De fapt, prezentul majoritar și oficial e o nedreptate uriașă pentru oamenii corecți și buni pe care îi mai avem sau bănuim că îi mai avem.
Ținuta și faptele celor ce nu au căzut, încă, în degradare sînt prea mărunte pentru sfera conducătoare.
Realitatea profundă scapă nemulțumiților și rămîne neschimbată în ciuda Rapoartelor ONG care anunță victorii de etpă și alte iluzii.
Nimic bine sau bun nu se mai vede și nu se mai aude în vacarmul creat de rateurile catastrofice și alibiurile nerușinate ale noii clase conducătoare a țării. Prost sau deloc educați, învățați, totuși, să nu ierte generozitatea altora și să elimine orice șoaptă de bun simț, noii stăpîni ai țării sînt totuna cu direcția ei. Oricine poate fi orice și nimeni n-are voie să fie la locul lui. Nimic nu se învață și nu se cîștigă, ci se apucă zdravăm cu amîndouă mîinile, se fură sau se obține prin fals - din școli false, prin dilpome false și de la instituții false. Starea de întîmplare mereu norocoasă pentru unii și de inutilitate mereu reînoită pentru alții e adevărata Constituție a țării. Cei ce protestează sînt mînați de un instinct bun pe care ei înșiși îl înțeleg prea puțin. Astfel, zbuciiumul justițiar e, de cele mai multe ori, o furtună sentimentală care trece și se consumă prea ușor în lozinci. Realitatea profundă scapă nemulțumiților și rămîne neschimbată în ciuda Rapoartelor ONG care anunță victorii de etpă și alte iluzii.
Degradarea a mers prea departe și are un fundament prea adînc. În aceste condiții au loc, din cînd în cînd, crime și catastrofe, la Caracal, la Mangalia, pe orice șosea, în spitale, în cluburi sau în Apuseni. Indignarea urcă rapid și găsește vină făptașilor, complicilor și adversarilor politici. Și se limitează, astfel, la explicații comode.
Facebook Forum