Linkuri accesibilitate

TRU. Coronavestirea (II)


Cea mai spectaculoasă, deși nu cea mai surpinzătoare, reevaluare forțată de Coronavirus privește Uniunea Europeană.

În acest moment, suma intervențiilor UE e aproape nulă. UE nu a decis nimic practic și util, nu a stabilit sau schimbat ceva anume, în viața cetățenilor pe care îi invocă, îndrumă și inspiră.

Sistemul s-a mișcat tîrziu, lent și contradictoriu. Toate deciziile directe au fost luate în regim de urgență de guvernele statelor naționale. Într-un fel sau altul, statele membre ale UE au confirmat că nu mizează pe calităile UE în momente de criză.

Franța, România, Italia, Spania, Austria și toate celelalte state membre, inclusiv Germania, au decis singure închiderea frontierelor ca și momentul, natura și durata măsurilor de protecție.

Intervențiile Comisiei Europene au venit tîrziu și au un aer confuz. Ursula von der Leyen a ajuns să vorbească despre oprtunitatea concediilor de vară și să citeze un plan de măsuri de relaxare a izolării, fără să observe că vorbește în gol: statele membre UE anunțaseră, deja, ce intenții au și n-au dat vreun semn că planurile lor sînt atinse de ce crede Comisia Europeană. Problema UE e, însă, în creștere.

Cea mai așteptată intervenție UE privește, evident, iminenta super-criză economică. Și tocmai această test e în dubiu. Pachetul de 500 de miliarde de euro anunțat de UE a început să piardă din credibilitatea pe care o avea la naștere, pe 9 aprilie 2020.

Intervențiile Comisiei Europene au venit tîrziu și au un aer confuz.


Supus analizei, pachetul s-a dovedit mai redus și mai problematic decît s-a crezut. Italia a revenit asupra poziției inițiale și insistă exact asupra măsurilor pe care pachetul nu le include sau le sugerează fără convingere. Pe primul loc: ideea bondurilor Corona, adică a angajamentului comun al statelor zonei euro de a sprijini datoriile angajate de Italia și Spania – țările cele mai lovite de Coronavirus și economiile cele mai apropiate de prăbușire.

Conflictul deschis între Nord și Sud a fost atenuat retoric dar existența lui e clară și șansele de aplanare aproape inexistente. E de crezut că, după întrunirea decisivă, programată pe 23 Aprilie, UE va proclama pacea și, urmînd o tehnică mai veche, va anunța un acord impresionant în planul imaginii. E, însă, greu de crezut că Nordul dominat de Germania va accepta să împartă povara financiară și e la fel de improbabil că Nordul va accepta un acord care nu îi aduce sprijin ci noi căi de îndatorare sever condiționată. Fisura Nord-Sud are toate șansele să devină o constantă oficială a UE și să schimbe, în acest fel, realitatea funcțională a organizației. Încă un adevăr suprimat va deveni activ sub preiunea epidemiei.

Incertitudinea morală și intelectuală e un alt efect esențial al crizei Coronavirus. Înainte de toate, confuzia e generată de natura neconoscută și de imprevizibilul cu care virusul infirmă supozițiile logico-medicale. Pacienți contaminați și apoi vindecați se contaminează din nou. Un al doilea val epidemic nu mai e deloc exclus. Nimeni nu știe cum va arăta viitorul social: izolare sau semi-izolare. În orice caz, nimeni nu mai vorbește ferm despre un viitor care reia timpurile de dianintea epidemiei.

În plan ideologic, politic și mental, confuzia e sporită de stridența dar și de infirmarea marilor doctrine. Stînga și dreapta se regăsesc în deficit.

Rînd pe rînd, administrația, rețeaua medico-sanitară și sistemele de prelucrare a datelor au căzut.


Astfel, și libertarienii dreptei și umanitarii stîngii au ajuns la concluzia grotescă după care libertatea a fost suprimată, arestul la domiciliu e general iar drepturile cetățeanului și democrația sînt în pericol. Brusc, lumea europeană ar fi plonjat în Coreea de Nord, despre care, dealtfel, apărătorii libertății nu știu nimic. Comună e și incapacitatea de a face deosebirea între bine și rău, uman și inuman. Chemările la ”eliberare” imediată pun indiferența între virtuți.

Adepții constituționalismului reușesc să se desprindă fără probleme de compasiune, declarînd că epidemia nu are nimic deosebit față de epidemii. Setea de comuniune, natură și voie bună a stîngii se întîlnește cu dogmatismul dreptei care pune mecanismele pieței la baza tutror lucruilor, inclusiv selecția supraviețuitorilor. Împreună și fără să o știe, aceste atitudini sînt un fel de a accepta logica teoriei conspirative, după care realitatea e suspectă și comandată de centre de putere care lucrează cu iluzii și dezinformare în masă.

Reapariția masivă a iraționalului și apetitul pentru mitologie subterană spun că zăcmîntul e vechi și aștepta ocazia erupției. Cu alte cuvinte, aflăm, tot printr-o corecție forțată de Coronavirus, că siguranța noastră asupra prevalenței mentale a rațiunii e mult exagerată.

Cealaltă revelație care restrînge certitudinile față de garanțiile sistemului în care trăim vine din nepregătirea generală a sistemelor instituționale pe care contam. Rînd pe rînd, administrația, rețeaua medico-sanitară și sistemele de prelucrare a datelor au căzut. Accidentul a permis celor interesați să observe că sistemele publice au fost înghițite și paralizate de reciful birocratic. Din păcate, seria surprizelor grave sau, cum s-ar zice mesajele Coronavestirii au toate șansele să continue. Nu avem de ce să credem că lumea pe care o cunoaștem va rămîne cu noi.

Acest text cuprinde opinii ale autorului și nu reprezintă poziția Europei Libere

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG