România are una dintre cele mai mari rate de mortalitate din Europa. În anul 2020 au fost diagnosticate 98.886 cazuri noi de cancer și s-au înregistrat 54.486 de decese provocate de această boală. Faptul că bolnavilor de cancer le-a fost îngreunat accesul în spitale și la tratamente în timpul pandemiei nu a făcut decât să crească rata mortalității.
Decizia prin care spitalele din România nu mai pot interna și opera decât urgențele medicale, pacienților cronici fiindu-le practic blocat accesul în spitale timp de 30 de zile, a provocat revoltă. Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice a trimis un comunicat prin care atrage atenția că la doi ani de la debutul pandemiei „noi găsim aceeași soluție ca la început: să închidem spitalele, în condițiile în care este demonstrat că ea a fost nocivă”.
Depistarea timpurie și tratamentul corect al cancerului sunt esențiale pentru creșterea ratei de supraviețuire.
Trei femei care au învins lupta cu cancerul și-au spus povestea de viață, pentru Europa Liberă.
Valentina: „Viața atârnă de un fir de ață”
Valentina Spînu are 57 de ani, locuiește în Ilfov și este, de profesie, economistă. În urmă cu 13 ani, Valentina a simțit o modificare la nivelul axilei stângi și a decis să facă o serie de investigații, printre care și o mamografie. „Rezultatul a fost înfricoșător: ai cancer”.
Mărturisește că a avut o formă agresivă a bolii. Cancerul mamar se afla în stadiul 3. „Nu aveam dureri de sân, dar acel nodul îl simțeam cum crește și începuse să mă doară din ce în ce mai mult”. Fiind un stadiu avansat, tratamentul a fost de lungă durată: un an și jumătate. „Mergeam la spital din 3 în 3 săptămâni”.
Valentina a urmat un tratament care a constat în chimioterapie și radioterapie. „Cel mai mult m-a afectat căderea părului. A fost o perioadă criminală pentru mine”.
În perioada tratamentului, când se simțea rău, Valentina își așternea gândurile pe hârtie, citea, mergea în parc sau pleca cu soțul ei la munte, pentru a uita de dureri. Ea spune că a contat mult susținerea pe care a primit-o din partea familiei.
Valentina își amintește că, în acea perioadă, băiatul ei a fost cel care a încurajat-o foarte mult. „Mi-a spus: mămica mea, ești cea mai frumoasă mamă din lume și te iubesc enorm de mult!”.
Recunoaște că băiatul ei este cel care i-a dat puterea de a merge mai departe. „Am decis să lupt pentru a-mi vedea copilul crescând și pentru a mă bucura de viață”.
Aceasta susține că întotdeauna a mers la controale, dar i-a fost descoperit cancerul abia când a ajuns la medicul Fundației Renașterea, Brândușa Aldea. „Mi-a spus: va trebui să te operez imediat, dacă nu, șansele sunt minime de a trăi”.
Ulterior, ea a fost tratată și de către medicii Institutului Clinic Fundeni și ai Institutului Oncologic București. „Doamna profesor Rodica Anghel și doamna Laurenția Galeș sunt medici foarte buni, care m-au susținut și m-au tratat, și le mulțumesc mult”.
Valentina adaugă faptul că a fost încurajată și de directorul de atunci al Fundației Renașterea, Victoria Asanache. „Mi-a spus: Vali, o să fii bine! Și iată că au trecut 13 ani”.
Medicul trebuie să intre în pielea pacientului
Dr. Laurenția Galeș, de la Institutul Oncologic București, susține că este foarte important ca medicul să se pună în „pielea” pacientului și să încerce să-și dea seama ce fel de persoană este, pentru a ști cum să interacționeze cu el.
„Contează foarte mult capacitatea de a insufla speranță și încredere. Cred că și reciproca este valabilă. Dacă medicul simte că pacientul are încredere în el, comunicarea se leagă mai bine”.
Buna comunicare cu medicii, dar și apropierea de Dumnezeu au ajutat-o pe Valentina să înfrângă boala.
„Acum am reușit să mă descopăr și să mă iubesc mai mult. Am devenit mai empatică. Iubesc oamenii și viața!”.
Ea recomandă tuturor femeilor să meargă la controale periodice. „Boala nu doare. Descoperită la timp se poate vindeca”. Valentina merge la control din 3 în 3 luni. „Săptămâna trecută mi-am făcut analizele și sunt bine. Acum știu să mă bucur de lucruri simple, pentru că am văzut cu ochii mei cum viața atârnă de un fir de ață”.
Valentina Spînu s-a vindecat de cancer și îi sfătuiește pe toți cei care se luptă cu cancerul să nu se gândească la boală ca la ceva înspăimântător.
„Să lupte, pentru că o să iasă câștigători în urma bătăliei. Eu am câștigat războiul, acum mă simt ca-n cer. Să ne bucurăm cu toții de viață și să apreciem clipa. Acum, că mâine nu știm dacă va mai fi la fel”.
Ana Maria: „Mi-au căzut genele, sprâncenele și părul”
Ana-Maria Doru are 40 de ani, locuiește în București și este lucrător comercial. În urmă cu aproximativ 10 ani, ea a descoperit că are cancer osos, în stadiul 3. Cancerul era localizat între umăr și cot. „A fost un șoc pentru mine”.
Cu aproximativ șase luni înainte de a afla diagnosticul, Ana-Maria a simțit că starea ei de sănătate nu este în regulă. „Eu am descoperit că am cancer în noiembrie 2011, dar simptomele au fost prezente încă din lunile iunie-iulie. Efectiv mă durea mâna dreaptă”.
A fost la medic, iar acesta i-a spus că e posibil să aibă o fisură musculară. I-a dat antiinflamatoare și a plecat acasă. Ana-Maria a observat că durerea persistă și s-a dus din nou la medic. I-a dat vitamine și câteva pastile, dar tot nu i-a trecut durerea. Așa că a făcut și o radiografie, în care s-au văzut anumite probleme ale osului. „A trebuit să fac trei biopsii”.
Rezultatele primelor două biopsii i-au ieșit diferite: osteosarcom și osteocitom. Prin urmare, Ana-Maria a fost nevoită să facă o a treia biopsie la Viena, cu ajutorul lui Vlad Voiculescu. Din aceasta a rezultat că are osteosarcom. „Tot cancer osos era și osteocitomul, dar era altă formă și tratamentul era diferit”.
Cele mai frecvente forme de cancer:
- Cancerul bronhopulmonar;
- Cancerul genital feminin și cancerul mamar;
- Cancerul colorectal;
- Cancerul gastric;
- Cancerul de prostată, la bărbați;
- Cancerul osos – în procent mai mic.
(Prof. dr. Florinel Bădulescu, Societatea de Oncologie Medicală din România)
După ce a aflat diagnosticul, Ana-Maria a început ședințele de chimioterapie. „Mi-au căzut genele, sprâncenele și părul”. Își amintește că în perioada tratamentului s-a simțit foarte rău. „Nu mă mai puteam ridica din pat, eram foarte slăbită, iar analizele erau foarte proaste”.
Ședințele de chimioterapie erau o dată la 21 de zile, iar în total a făcut 9 ședințe. „Viața pe care o trăiești atunci când ai cancer nu se compară cu viața pe care o trăiești atunci când ești sănătos. Trăiam fiecare zi ca și când ar fi ultima”, spune Ana-Maria.
După cea de-a treia ședință de chimioterapie, din păcate, osul Anei-Maria nu a mai rezistat și s-a rupt, iar celulele canceroase din interiorul acestuia au migrat în organism. „Mi s-a spus că nu prea mai au ce să-mi facă. Se așteptau ca șansa mea de supraviețuire să fie zero”.
Pentru a supraviețui, Anei-Maria i-a fost amputat brațul drept. „Dumnezeu mi l-a scos în cale pe domnul doctor Răzvan Cișmașiu, care lucrează la ortopedie, la Spitalul Foișor, și care m-a salvat. Acum nu mai am mâna dreaptă, este scoasă cu totul din articulație”.
Ana-Maria mărturisește că osteosarcomul este o formă gravă de cancer, de obicei mortal: celulele canceroase migrează rapid la plămâni.
În acele momente, dorința ei a fost să meargă în Grecia, pentru a se ruga la Sfântul Nectarie – vindecătorul bolnavilor de cancer. Un coleg din școala generală i-a oferit această posibilitate. „Sfântul Nectarie pe mine m-a ajutat să devin altă persoană. Am stat 3 zile acolo, am plâns, m-am descărcat și am simțit că am lăsat în urmă toată durerea. M-am rugat să mă facă bine și să-mi dăruiască un copil”. Din cauza tratamentului, Ana-Maria risca să rămână sterilă.
Când s-a întors din Grecia, Ana-Maria a mai urmat 6 ședințe de chimioterapie. Exista riscul ca migrația în corp a celulelor canceroase să-i provoace metastază, însă nu s-a întâmplat așa, din fericire. „Este o minune a Sfântului Nectarie. M-a vindecat de cancer și mi-a trimis un bărbat care m-a acceptat așa cum sunt. Am rămas și însărcinată. Am un băiețel de 6 ani, pe care îl cheamă Tudor Nectarie”.
Ana-Maria Doru este înscrisă la Asociația Misena și redirecționează acolo cei 3,5% din impozitul pe venit, cu scopul de a-și strânge banii necesari pentru proteză, deoarece trebuie schimbată o dată la doi ani și necesită costuri mari.
Când putem vorbi despre vindecare, în cazul bolnavilor de cancer?
Dr. Laurenția Galeș spune că, la nivel teoretic, atunci când pacientul atinge speranța de viață din populația din care face parte, el s-a vindecat de cancer.
„Eu comunic pacienților că, în momentul în care ajungem la o supraviețuire de lungă durată, de 5-7-10 ani, riscul de a face o boală se apropie foarte mult de al întregii populații”. Cu toate acestea, medicul susține că nu trebuie abandonate controalele periodice, chiar dacă pacientul oncologic s-a vindecat.
Oncologia e matematică
Preşedintele fondator al Societății Naționale de Oncologie Medicală din România (SNOMR), Florinel Bădulescu, consideră că pacienții oncologici ar trebui sprijiniți mai mult de către stat. „Cheltuielile pentru un bolnav de cancer sunt mari. El are nevoie și de o anumită alimentație, ca să ducă boala, dar să se și refacă. Ar trebui susținuți mai mult, e dureros”.
Prof. dr. Florinel Bădulescu spune că întârzierea tratamentului pentru cancer, din lipsa posibilităților financiare ale bolnavului, compromite vindecarea. „Oncologia e matematică, nu e întâmplare, trebuie să distrugi celulele maligne în scară logaritmică. Dacă nu distrugi câte trebuie, atunci se înmulțesc și boala crește”.
Nicoleta: Boala nu doare
Nicoleta Alexandrescu are 54 de ani, locuiește în București și este consultant în domeniul securității și sănătății în muncă. În urmă cu 11 ani, Nicoleta a descoperit că are cancer mamar, în stadiul 2. „Înainte cu șase luni am simțit o modificare a sânului drept și m-am speriat. În rest, nu avem niciun simptom. Boala nu doare”.
În acea perioadă, cele două fete ale Nicoletei au aflat de o campanie organizată de Clinica Gral Medical, care oferea ecografii mamare la jumătate de preț. „Nu că nu aș fi avut bani ca să fac mai devreme ecografia, dar îmi trebuia curaj. Când am auzit că e vorba de o campanie, parcă am avut alt imbold”.
După ce a făcut ecografia mamară, medicul i-a spus că va trebui să o opereze, dar că mai sunt necesare câteva investigații înainte. Astfel, s-a programat la Institutul Clinic Fundeni, la doctorul Mihai Lesaru, pentru a face încă o ecografie, dar și o mamografie. „M-a încurajat și mi-a transmis multă încredere. Mi-a spus așa: cancerul de sân nu e o boală întunecată, neagră, e ceva gri. Avem tratamente, o să fie bine”.
Dr. Laurenția Galeș nu este de acord cu ideea de a ascunde diagnosticul față de pacient. „Dacă nu-i spui, nu știe cu ce luptă și nu luptă. Trebuie să-i spui, ca să lupte, să aibă motivație. Abandonul terapeutic este mult mai frecvent dacă omul nu știe ce are”.
Medicul specialist în oncologie e de părere că există o legătură strânsă între succesul terapiei și psihicul bun al pacienților. „Am constatat că persoanele care au un psihic bun luptă mai bine cu boala. Dacă este un pacient luptător, care crede că are lucruri de realizat și că trebuie să existe un viitor, parcă și tratamentul merge mai bine”.
După ce au ieșit rezultatele, medicul i-a spus Nicoletei că are cancer mamar, în stadiul 2, și că trebuie să fie operată de un chirurg. „Am ajuns la domnul doctor Niculescu, care mi-a spus că va trebui să-mi înlăture sânul drept”. După operație, Nicoleta a apelat și la doctorul plastician Cătălin Stîngu, pentru a-i face reconstrucție mamară. „Mă simțeam cumva incompletă. Reconstrucția m-a ajutat mult psihic”.
A urmat tratamente cu citostatice. „Am scăpat doar cu șase ședințe de chimioterapie. Mi-a căzut părul”. Nicoleta spune că, în acea perioadă, nu s-a gândit la ea ca și cum ar fi bolnavă. „Sunt probabil și o fire mai puternică, și nu m-a doborât. Am luat totul cu pași mărunți”.
Mărturisește că este o persoană cu un psihic bun, fapt care a ajutat-o să treacă peste toate obstacolele vieții. „Nu am vrut să transmit familiei ideea că e sfârșitul, că nu se mai poate face nimic. Eu îi încurajam pe ei. Când am ieșit din spital, după operație, am vrut să merg pe scări, nu cu liftul”.
De asemenea, Nicoleta povestește că a încercat să-i încurajeze și pe ceilalți bolnavi de cancer, din spital. „Tot timpul am încercat să le dau din energia mea și să le spun să fie mai optimiști, că o să treacă și o să fie bine”.
Discuţiile dintre pacienţi
Dr. Laurenția Galeș subliniază faptul că discuțiile dintre pacienții oncologici sunt foarte importante și benefice pentru ei, de cele mai multe ori.
„Dacă ei văd la ușa cabinetului un pacient care a trecut prin aceeași boală și a supraviețuit, cred că are un impact pozitiv asupra lor. Puterea exemplului”, afirmă medicul.
În cele din urmă, Nicoleta a învins cancerul. „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut parte de niște medici extraordinari. Doamna doctor Laurenția Galeș este unul dintre ei, un om cu suflet, care m-a ajutat foarte mult”.
Nicoleta Alexandrescu susține că, în prezent, este mai apropiată de Dumnezeu și se bucură de viață. „Mulțumesc lui Dumnezeu în orice moment, că mi-a dat atât cât pot să duc. Trăiesc clipa și încerc să le fac bucurii fetelor mele, nu le refuz nimic. După operație, am învățat să înot și să conduc. Ce n-am făcut în anii din urmă, fac acum”.
Valentina Spînu, Ana-Maria Doru și Nicoleta Alexandrescu recomandă tuturor să meargă la medic și să facă controale periodice, pentru a depista la timp orice semn de boală, până nu e prea târziu.
Președintele fondator al SNOMR explică faptul că nu există nicio diferență între tratamentele pentru cancer din România și cele din străinătate. „Principalele localizari ale neoplaziiilor maligne au în România aceleași tratamente ca în afară. Nu există un anume medicament cu rezultate formidabile, care să nu fie aprobat în România”.
Cu toate acestea, prof. dr. Florinel Bădulescu este de părere că ar trebui extinsă indicația medicamentelor pentru cancer. „Un medicament care este aprobat pentru cancerele bronhopulmonare are indicație și în alte cancere, pentru care nu a primit încă aprobare. Sistemul sanitar trebuie regândit”.
Europa/Cancerul a rămas netratat în pandemie
Aproape un milion de cazuri de cancer sunt în pericol să nu fie diagnosticate la timp în Europa, din cauza contextului sanitar generat de Covid-19, arată datele publicate de Organizaţia Europeană de Combatere a Cancerului.
- O persoană din două, care prezintă simptome de cancer, nu a primit trimitere de urgenţă pentru diagnosticare.
- Un pacient din cinci diagnosticaţi cu cancer, din Europa, nu primeşte tratamentul chirurgical sau chimioterapia de care are nevoie, potrivit raportului.
- Aproximativ 100 de milioane de teste de screening, necesare pentru depistarea cancerului, nu au fost efectuate pe durata pandemiei.
