Revista presei internaționale: Petrolul arde, un candidat Comisar UE e acuzat de corupție și “virajul rus” al lui Macron
„Arabia Saudită lovită la portofel” este decriptajul zilei oferit de Libération în Franța; „Piețele petrolului se deschid cu cele mai mari creșteri ale prețurilor din 1990 încoace” e de asemenea titlul cu care deschide actualitatea cotidianul flamand al mediilor financiare De Tjid.
Atacul instalațiilor petroliere din Arabia Saudită de către rebelii din Yemen este de altfel, principalul subiect al zilei în presa de limbă engleză, agenția Reuters precizând că Donald Trump acuză direct Iranul.
În Europa, AFP deschide știrile cu anticiparea întâlnirii, astăzi în Luxembourg, a lui Johnson Brexit 'Hulk' cu Jean-Claude Juncker, în previziunea summitului decisiv despre Brexit care va avea loc peste exact o lună la Bruxelles. Negociatorul șef al UE Michel Barnier, care va participa la discuția neprietenească din Marele Ducat, a declarat deja că nu are " nici un motiv să fie optimist". Cotidianul local Luxemburger Wort îl citează pe Juncker care spune că: "Britanicii erau oricum europeni doar cu timp parțial" ("Briten waren Teilzeit-Europäer").
Un alt subiect, lansat în weekend de cotidianul flamand cu care am deschis revista presei, De Tijd, este anchetarea candidatului Comisar European belgian Didier Reynders, care se adaugă problemelor, controverselor și anchetelor cu care se confruntă și alți candidați Comisari Europeni, rezumate într-un bine structurat articol al publicației americane recent instalate la Bruxelles Politico.
Didier Renders a primit de la Ursula von der Leyen portofoliul Justiției în viitoarea Comisie, dar vineri 13 septembrie parchetul belgian a deschis o anchetă asupra lui. Reynders e una din stelele politicii belgiene, alături de tovarășul lui de partid, actualul premier liberal francofon Charles Michel, viitor președinte al Consiliului European. Didier Reynders însuși este ministru de externe cumulat cu apărarea și misiunea de informator regal pentru formarea viitorului guvern de coaliție din Belgia.
Vineri 13 e considerată o zi de mare ghinion în Belgia. Potrivit cotidianului flamand De Tijd, ancheta deschisă vineri 13 arată că Reynders a primit sau spălat bani printr-o schemă care implica achiziţionarea de obiecte de artă şi imobiliare, unele tranzacţii fiind efectuate prin pradisuri fiscale. Un agent al Siguranței Statului e cel care îl acuză pe Didier Reynders de corupție și faptul de a fi primit mită pentru diferite contracte publice, precum construirea ambasadei Belgiei din Kinshasa, capitala fostei colonii africane Congo (fostul Zair), clădire intrată în funcțiune în 2017.
Toate acestea cad foarte rău pentru un viitor Comisar European pentru Justiție. E limpede că în asemenea condiții, Parlamentul European ar putea refuza să accepte numirea lui Reynders la Justiție, cât vreme el e forțat să se prezente în tribunalele din țara sa de origine. Aprobarea Parlamentului este esențială, iar fără aceasta țara de origine trebuie să numească un alt candidat, de regulă pe același portofoliu.
Șefa viitoarei Comisii Europene, Ursula von der Leyen, publică de altfel astăzi o carte albă în mai multe ziare europene, printre care italianul La Repubblica, spaniolul El Pais, francezul Le Figaro și belgianul Le Soir, în care apără expresia cu care ea a decis să denumească cel mai controversat post de Comisar European creat, cel de Comisar pentru "Protejarea Modului de Viață European”, despre care am mai scris astăzi aici, fiind vorba în realitate de un post pentru apărarea valorilor creștine vârâte pe ușa din dos, deși von der Leyen încearcă să pledeze în favoarea alegerii cu argumente umaniste universal.
La Barcelona, El Periódico rezumă (în catalană) un interviu acordat (în spaniolă) în Elveția de liderul separatist catalan Carles Puigdemont (refugiat în Belgia) rețelei rusești Sputnik, în care Puigdemont pledează pentru o mai mare apropiere a Uniunii Europene de Rusia.
Săptămânalele și edițiile speciale de weekend se ocupă de “virajul rus” al lui Macron
La Londra, cotidianul mediilor de afaceri Financial Times scrie pe larg în ediția sa de weekend despre un document intern al UE în care ambasadorul Uniunii la Moscova, germanul Markus Ederer, pledează, ca și fugarul catalan Pugdemont, în favoarea strângerii legăturilor cu Rusia în domenii precum combaterea pirateriei informatice, asta după ce ministrul de externe al Franței, Jean-Yves Le Drian ceruse același lucru aflat în plină vizită la Moscova împreună cu ministra apărării Florence Parly. Asemenea inițiative, notează Financial Times, vor stârni controversă în UE, în vreme ce sancțiunile impuse Rusiei în urma ocupării Crimeei și intervenției în Ucraina rămân neschimbate.
Invocând ceea ce numește “virajul rusesc” al lui Macron, săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné evocă la rândul său în ultima ediție vizita contestată la Moscova a ministrului de externe Jean-Yves Le Drian și al apărării Florence Parly, după ce Macron l-a primit luna trecută pe Putin la reședința sa din Franța, cu puțin înainte de reuniunea G7 de la Biarritz.
Dorind să impună acest “viraj rusesc”, Macron a mers chiar până la a critica rezistența pasivă și masivă a unui “État profond”, echivalentul francez al americanului “the deep state” în diplomația franceză. Ceea ce Macron și analiștii politici din presa franceză numesc l“État profond” pare a desemna un soi de “sectă” diplomatică în sânul ministerului de externe și, la o scară mai mica, în cel al apărării, rebotezat sub Macron “Ministerul Armatelor” (Ministère des armées), și anume: diplomați și înalți funcționari care refuză să accepte orice apropiere de Rusia. Le Canard enchaîné, foarte bine introdus în mediile diplomatice și militare din Franța, confirmă existența acestei structuri refractare.
Courrier International, publicația care oferă în fiecare săptămână un condensat, în franceză, al întregii prese internaționale, publică traducerea unui articol din săptămânalul de la Moscova Ekspert, care estimează că Macron a devenit purtătorul de cuvânt al acelor elite europene care doresc apropierea de Rusia (și ridicarea sancțiunilor) pentru a o lua înaintea Chinei și a lui Donald Trump.
Tot Courrier International are un întreg dosar despre deriva spre dreapta în Germania de Est și felul în care germanii estici, foști comuniști, acei Ossis luați în derâdere în Vest, votează acum în masă pentru partidul extremist Alternative fur Deutschland (AfD), despre care mai scrisesem aici.
La treizeci de ani după căderea Zidului Berlinului, Germania rămâne împărțită în două. Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) subliniază trista ironie a faptului că locuitorii din Dresda, care s-au ridicat în toamna lui 1989 pentru libertate, se aliniază acum în spatele extremei drepte. Și FAZ dă vina pe structurile locale ale partidului creștin-democrat al lui Merkel, CDU, care au dominat vreme de trei decenii regiuni precum Saxa de parcă ar fi fost o colonie sau un regat, ignorând cu bună știință alunecarea spre dreapta extremă și spre “un nou naționalism” în detrimentul culturii democratice.
Un politolog intervievat de Die Welt, Alexander Clarkson, moderează însă importanța diviziunilor și dă exemplul Italiei, care e dintotdeauna divizată între nordul bogat și sudul sărac, fără ca asta să pună în pericol unitatea țării.
În sfârșit, celălalt săptămânal politico-satiric francez, Charlie Hebdo, care, ca și Le Canard enchaîné, publică deseori foarte serioase articole politice, atrage atenția, sub titlul Vacă de muls, că oficiul european de luptă anti-fraudă OLAF, cel care a deschis o anchetă și asupra lui Liviu Dragnea, se concentrează acum asupra Ungariei, unde 4% din fondurile structurale încasate din 2014 încoace par să fi dispărut fără urmă. Este cel mai ridicat procent de “volatilizare” a fondurilor înregistrat în cele 28 de țări ale UE. OLAF cere, așadar, ca Budapesta să ramburseze aceste miliarde de euro. Dar, spune Charlie Hebdo, nu doar Ungaria, ci și alte țări ale Europe Centrale și de Est râd de Bruxelles. Astfel, parchetul din Cehia a decis să abandoneze ancheta asupra unor firme care aparțineau premierului Andrej Babiš și unde au dispărut fără urmă importante fonduri europene.
Ca și Orban, scrie Charlie Hebdo, Babiš este eurosceptic... și accesoriu miliardar.
Facebook Forum