Ecuația mutării celor 18 milioane de piese din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) – a cărei clădire urmează să intre în renovare – se dovedește greu de rezolvat.
Soluția la care spera Ministerul Culturii la începutul anului 2025, adică preluarea obiectelor în depozitele armatei, a picat după ce Ministerul Apărării a declinat propunerea.
Trei luni mai târziu, nici reprezentanții muzeului, nici cei ai guvernului nu au un plan concret. Spun doar că „se analizează mai multe opțiuni” și atât.
Dacă s-ar fi materializat, colaborarea dintre Ministerul Culturii și Ministerul Apărării (MApN) nu ar fi fost o premieră.
În 2021, de exemplu, Armata Română a asigurat transportul a peste 800 de artefacte, precum brăţări dacice din aur şi argint – inclusiv coiful de la Coțofenești – la Madrid, cu o aeronavă Hercules, pentru o expoziție temporară.
De ce nu s-a mai implicat armata
Reprezentanții Ministerului Culturii au solicitat, la începutul lunii februarie, Ministerului Apărării să găsească spații care ar putea fi puse la dispoziție pentru ca tezaurul de la Muzeul Național de Istorie să fie mutat.
Propunerea venea la scurt timp după jaful de la Muzeul Drents, din Olanda, pe 25 ianuarie 2025.
Trei brățări dacice din aur și coiful de la Coțofenești au fost furate atunci, fără a fi până în prezent recuperate.
Cererea venea în contextul în care clădirea muzeului, de pe Calea Victoriei din București, va intra în renovare.
Data exactă nu este cunoscută, însă lucrările vor dura, conform estimărilor, cel puțin trei ani și jumătate.
„Structurile specializate ale Ministerului Apărării Naționale au analizat posibilitatea identificării unor spații corespunzătoare, rezultatul fiind însă negativ, întrucât piesele / obiectele de patrimoniu necesită condiții de depozitare specifice (temperatură și umiditate strict controlate)”, a transmis biroul de presă al MApN pentru Europa Liberă.
Concluziile analizei au fost trimise Ministerului Culturii, care nu a identificat încă o alternativă.
„În prezent, Ministerul Culturii și Muzeul Național de Istorie a României analizează mai multe opțiuni privind locația temporară pentru depozitarea bunurilor de patrimoniu”, spune departamentul de comunicare al Ministerului Culturii.
„Decizia finală va fi comunicată publicului în cel mai scurt timp posibil, odată ce aceasta va fi luată”, se mai arată în răspunsul pentru Europa Liberă.
Un sfert de veac de discuții despre reabilitare
Pe 22 octombrie 2024, ministrul Culturii de la acel moment, Raluca Turcan, anunța că a fost semnat contractul privind documentația de avizare a lucrărilor de intervenții pentru reabilitarea Muzeului Național de Istorie a României (MNIR).
Povestea restaurării începea în urmă cu 23 de ani, în septembrie 2002. Lucrările au fost sistate în 2006, din cauza încălcării prevederilor legale privind investițiile.
Investiția actuală este finanțată printr-un acord-cadru de împrumut dintre România și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE), destinat reabilitării patrimoniului construit și modernizării unor clădiri culturale din România, a transmis atunci fostul ministru.
Investiția de la Muzeul Național de Istorie a României din București este estimată la peste 100 de milioane de euro.
„MNIR va deveni al doilea cel mai mare monument istoric consolidat și restaurat în România, cu o suprafață totală de 32.000 mp, după Palatul Culturii din Iași, unde investiția realizată prin Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii a fost de 26,4 milioane euro”, a mai scris Turcan.
Imobilul care adăpostește muzeul în prezent a fost inaugurat în 1903 în prezența Regelui Carol I, fiind cel mai mare edificiu din România până la ridicarea Casei Poporului (actual Palat al Parlamentului), a cărei construcție a început în 1984.
Conform noilor estimări, lucrările de reabilitare ar urma să dureze între trei ani și jumătate și cinci ani de la momentul începerii lor.
Documentația de avizare a lucrărilor de intervenții trebuie eliberată în maximum 180 de zile de la data emiterii ordinului privind începerea proiectării.
O reabilitare cu multe necunoscute
La momentul actual, nu este cunoscută ziua în care ar urma să înceapă lucrările de reabilitare a clădirii Muzeului Național de Istorie a României.
Reprezentanții instituției au răspuns pentru Europa Liberă că proiectul se află în etapa de elaborare a Documentației pentru Avizarea Lucrărilor de Intervenție (DALI).
„După finalizarea acestei faze, estimată pentru cursul acestui an, va fi demarată procedura de achiziție publică pentru proiectarea și execuția lucrărilor de reabilitare, proces gestionat de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii”, a declarat managerul interimar al MNIR, Ovidiu Țentea, pentru Europa Liberă.
Nu se știe nici când va avea loc mutarea exponatelor. O parte semnificativă a bunurilor de patrimoniu este deja ambalată, iar activitatea de împachetare este în desfășurare, susține conducerea.
„Mutarea efectivă va putea avea loc doar după identificarea unui spațiu adecvat, care să îndeplinească cerințele necesare pentru depozitarea și conservarea în condiții optime a patrimoniului”, a transmis Țentea.
Nici detaliile despre locația destinată depozitării și momentul când va începe transferul bunurilor nu sunt cunoscute.
„MNIR, în colaborare cu Ministerul Culturii, este în proces de identificare a unui spațiu potrivit pentru depozitarea temporară a bunurilor de patrimoniu, care să respecte standardele de conservare”, a mai spus Ovidiu Țentea, manager interimar al Muzeului Național de Istorie a României.
El a adăugat că transferul obiectelor de patrimoniu „va putea fi realizat după ce spațiul va fi identificat, amenajat corespunzător și pus la dispoziție pentru depozitare”.
Conform estimărilor făcute de fostul director al MNIR, Ernest Oberlander-Târnoveanu, într-un interviu acordat în decembrie 2024 publicației Libertatea, în custodia MNIR ar fi aproximativ 18 milioane de piese.
Costul ambalării și mutării lor era estimat de conducerea MNIR la 14 milioane de euro, plus TVA.
Povestea coifului din aur găsit de copii în satul Coțofenești
Coiful vechi de aproximativ 2500 de ani a fost descoperit de copiii familiei Simion din satul Poiana Vărbilău. Copiii pășteau vitele pe dealul Măgura din satul Coțofenești, în județul Prahova. Se petrecea în anii 1920.
S-au jucat cu el și l-au dus acasă, unde l-ar fi folosit inclusiv ca bol de apă pentru găini, fără să știe importanța și valoarea descoperirii. Acesta este un detaliu negat de urmașii familiei.
„Copiii au găsit o «căciulă» şi au pus-o rând pe rând în cap şi au adus-o acasă, în curtea familiei Simion. Coiful a fost găsit de unul din copiii acestei familii, care se numea Traian”, a spus directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, într-un documentar difuzat de TVR în 2020.
Descoperirea a fost întâmplătoare, pe un deal, după ce o ploaie puternică a creat șuvoaie puternice și coiful a fost scos la suprafață. Băiatul ar fi observat ceva strălucitor și a început să scormonească în pământ.
„Cel mai probabil în 1927, sau chiar 1926”, spune directorul Muzeul Național de Istorie al României (MNIR).
Vârful coifului ar fi fost rupt în timp ce băiatul se întorcea acasă cu obiectul, iar un sătean l-a văzut și i-a cerut să i-l dea lui, spune o urmașă a lui Traian Simion. Mici bucăți din obiect ar fi fost luate de alți copii, care și-ar fi făcut nasturi, conform aceleiași mărturii.
O altă variantă este că, fie din joacă, fie din dorința să-l aibă ei, copiii au început să-și smulgă unul altuia din mâini până când i-au rupt partea superioară, a cărui urmă s-a pierdut.
Traian Simion a murit ani mai târziu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în bătălia de la Cotul Donului.
Conform documentarului TVR, coiful a fost dus în 1929 de părinți la un negustor din Ploiești, Ion (Jean) Marinescu Moreanu, care a plătit pe el 30.000 de lei la acea vreme. Acesta a donat coiful Muzeului Naţional de Antichităţi, de unde, în anul 1971, a ajuns la MNIR, unde are numărul de inventar 11420.
Coiful ar fi fost confecționat din aur, undeva la mijlocul secolului V î.e.n., și este un obiect unicat.
„Este o mărturie excepțională a istoriei primilor dinaști geți din secolele VI-V a.C. din zona Carpaților și a Dunării de Jos și a legăturilor acestora cu civilizațiile greacă, tracică și scicitică! Coiful de paradă de aur de la Coțofenești este un artefact iconic pentru reconstruirea vieții cotidiene și ideologiei elitei getice din perioada finală a primei epoci a fierului”, spune Ernest Oberländer-Târnoveanu, în descrierea de pe pagina de internet a muzeului.
Coiful a fost realizat din trei plăci de aur sudate, pe care s-a imprimat prin perforare un decor alcătuit din motive geometrice, antropomorfice și zoomorfe. Partea frontală este decorată cu doi ochi magici, cu caracter apotropaic, mai spune directorul MNIR.
„Fiecare obrăzar este decorat cu reprezentarea unui personaj masculin, care sacrifică – cu un pumnal de tip akinakes (cu antene) – un berbec îngenuncheat. Bărbatul poartă un coif sau bonetă conică, cămașă de zale din „solzi”, centură pentru fixare a armamentului, o mantie brodată sau blană de animal prinsă pe umăr. În centură, la spate, poartă o secure cu coada scurtă.”
Decorul apărătoarei de ceafă este organizat pe două registre: pe cel superior sunt redați patru sfincși, iar pe cel inferior sunt reprezentați trei grifoni, care au în bot câte un picior de animal ierbivor.
Coiful găsit la Coțofenești este considerat de istorici unul „princiar” getic, iar dimensiunile acestuia sugerează că purtătorul său ar fi fost fie un adolescent, fie un personaj de statură sub medie.
„Piesa ilustrează utilizarea de către șefii războinici a unor piese de armament extrem de scumpe, prin materialul din care erau confecționate și de mare prestigiu, prin simbolistica lor.”
„Decorul acestui bun de prestigiu sintetizeză foarte pregnant împletirea elementelor de civilizație și artistice venite din lumea popoarele stepelor eurasiatice (armament, costum, motivul unor animale fantastice – grifonii devorând ierbivore) și grecești – sfinxul, al cărui ecou foarte îndepărtat sau lipsa de familiarizare cu ele, face ca acesta să fie redat, mai degrabă ca un leu înaripat, cu cap de câine.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
