Anca Grădinaru: Povestea echipei României la Jocurile Invictus începe înainte de 2017, când ei (n.r. militarii răniți în teatrele de operații) au participat pentru prima dată. Este vorba despre militarii răniți în teatrele de operații. În acest moment, sunt peste 200 de răniți (n.r. militari răniți) și sunt și 30 de militari decedați, din păcate.
La acea vreme, în urma sacrificiului făcut de militarii români, Prințul Harry a invitat Ministerul Apărării să formeze o echipă a militarilor răniți care să participe la Jocurile Invictus.
Jocurile Invictus reprezintă o competiție sportivă internațională inițiată de Prințul Harry, după ce el însuși a fost în misiuni în Afganistan. Și lui i-a venit ideea să organizeze aceste jocuri Invictus, în momentul în care se întorcea dintr-una dintre misiunile sale în Afganistan, și a povestit că, venind spre casă, spre Marea Britanie, și stând în avionul care transporta militari britanici decedați, în saci, s-a uitat la ei și și-a spus lui însuși că nu mai poate face nimic pentru ei, dar ar vrea să facă ceva pentru familiile acelor eroi britanici și pentru camarazii lui răniți.
A fost prima ediție cea în 2017 la care au fost militarii români. Dar la acel moment, fiind vorba despre o competiție privată sportivă, în România nu exista baza legală pentru ca instituțiile de stat, în primul rând Ministerul Apărării, să finanțeze această competiție, pentru că acea ediție a avut loc în Canada, la Toronto, și, evident, erau costuri destul de mari pentru transport și pentru echipamente.
Andreea Ofițeru: Și atunci tu ai scris Casei Regale din Marea Britanie, un e-mail prin care ai cerut ajutor, astfel încât membrii Invictus să poată ajunge la Toronto. Cum a fost?
Anca Grădinaru: În timp ce realizam un interviu cu cel care organiza plecarea militarilor la Jocurile Invictus, domnul Anghelescu mi-a spus așa: „Nu avem bani nici pentru a cumpăra biciclete hand-bike pentru militarii care nu pot merge cu bicicleta cu picioarele, pentru că fie sunt paralizați, fie au alte probleme. Nu avem bani nici pentru proteză pentru atletul care ar trebui să alerge la Jocurile Invictus. Nu știu ce voi face”.
Și în acel moment, pentru mine a fost ca o lovitură. Mi se părea atât de nedrept ca acești militari să nu poată participa pentru că nu existau bani pentru echipamente și m-am gândit că ar fi bine să-i scriu Prințului Harry, fondatorul Jocurilor Invictus, și să îi solicit un interviu în calitate de reporter.
Spre surprinderea mea, după câteva zile a venit un răspuns, dar nu cel așteptat. Am primit un telefon de la Londra în care eram informată că Prințul Harry a mers la tatăl lui, la Regele Charles, i-a explicat situația, că militarii români nu au toate fondurile necesare pentru echipamentele ce urmau să fie folosite la jocuri și atunci Regele Charles a decis să contribuie personal cu o sumă importantă, sumă care a permis participarea acestor militari, cumpărarea unei proteze de alergare și a unor biciclete hand-bike.
A fost foarte emoționant. A fost un telefon primit într-o duminică seara, la scurt timp după acea scrisoare, cum spuneam, în care ni se spunea că și-au dat seama, la Casa Regală, că este timpul foarte scurt, era vara anului 2017, Jocurile Invictus erau la începutul toamnei, și atunci și-au dat seama că până și acest interviu, dacă mi l-ar fi dat Prințul Harry, ar fi fost prea scurt timpul să mai facem campanii publice de strângere de fonduri.
Ei fiind conștienți că realizarea unei proteze durează câteva luni, cumpărarea unor echipamente sofisticate din străinătate iarăși durează poate câteva săptămâni, cum s-a și întâmplat, și atunci au decis, Regele Charles a decis că mai bine contribuie direct, transferă aceste sume firmelor care urmau să construiască proteza, bicicletele și atunci s-a scurtat timpul.
Proteza de alergare pentru atletul care a și câștigat prima medalie pentru România (n.r. locotenent colonelul Laurențiu Șerban) a fost gata cu 2,3 zile înainte de plecarea către Toronto.
Sprijinul Invictus pentru România a continuat. Și sprijinul Casei Regale. Pentru că pe lângă acea sumă, trebuie să vă spun că jocurile Invictus au avut și au în continuare un impact absolut fantastic asupra militarilor răniți, cum spuneam, peste 200.
Membrii echipei Invictus au o viață mai bună datorită acestor Jocuri. Sunt militari care sunt paralizați, sunt militari care nu au un ochi, care nu au mușchi la picioare. De exemplu, unul dintre militarii răniți, care a câștigat nenumărate medalii pentru România la tir cu arcul, este vorba despre Eugen Pătru, a devenit antrenor, instructor.
Oamenii aceștia nu se mai tem să iasă din casă afișându-și proteza, fie că este la ochi sau la picior sau la mână. Nu se mai tem să iasă pe stradă în cărucior cu rotile, pentru că România nu este obișnuită să respecte așa cum ar trebui aceste persoane cu dizabilități și practic astfel, li s-a schimbat viața.
Trebuie să spun că nu a fost singurul sprijin al Casei Regale pentru echipa Invictus. A urmat un program de reconversie profesională pe care Casa Regală, prin fundațiile Regelui Chales, l-a finanțat, pentru reconversia profesională a militarilor răniți.
Andreea Ofițeru: Adică acum au și joburi unde lucrează?
A fost pe bază de voluntariat. Cine a vrut, de exemplu, să iasă din Armată, dintre militarii răniți, a putut să urmeze acest curs la Universitatea Babeş Bolyai.
