Prințul Charles e infectat cu corona, Paul Goma a murit de la asta, iar în același timp a mai decedat de la virus și un diplomat britanic de la ambasada din Budapesta, Steven Dick, în vârstă de 37 de ani, care fusese testat abia marți, murind apoi imediat.
Altminteri, ziua de ieri a fost la fel de neagră ca și cele precedente, cu Lombardia rămânând cimitirul Europei, iar acum și Spania a depășit China la numărul de morți.
The Guardian, la Londra, scrie că familia regală a fost pusă în carantină, în locuri separate, după ce prințul Charles a fost dovedit pozitiv: „Așa cum epidemia a separat familiile de-a lungul și de-a latul Marii Britanii, tot așa membrii familiei regale nu știu acum când se vor mai putea vedea unul pe altul în persoană.”
Nu se știe încă nici dacă regina însăși a fost supusă unui test.
The Times, cotidian conservator și favorabil familiei regale menționează interogațiile multora, care pun întrebarea cum de a fost testat prințul Charles în Scoția, în structurile naționale de sănătate (NHS), când în Scoția majoritatea cetățenilor care prezintă simptome nu pot beneficia de un asemenea test. Mai aflăm și că prințul a fost testat pozitiv la două săptămâni după ce a stat la un dineu în fața prințului Albert de Monaco, la rândul lui testat pozitiv.
În Italia, unde numărul de morți se apropie de 7.000, La Repubblica prezintă, ca și în Belgia Le Soir, ipoteza potrivit căreia virusul ar fi mai feroce cu bărbații decât cu femeile. Din datele publicate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) reiese că 58% din victimele virusului sunt de sex masculin.
Pe o altă notă, Libération, la Paris, anunță că dată fiind urgența epidemiei și nevoia de utiliza acasă tot personalul disponibil, Franța își retrage trupele din Irak, iar în Spania El Pais trage semnalul de alarmă în legătură cu testele rapide cumpărate în China: nu detectează cazurile pozitive și au o sensibilitate de doar 30%, când aceasta ar trebui să fie de 80%.
În Germania, la München, Süddeutsche Zeitung scrie că Cel mai rău nu a trecut încă (Das Schlimmste ist noch nicht geschafft).
Elogiu pentru Bruxelles
În mod oarecum surprinzător, Financial Times (FT), cotidianul finanțelor bursei londoneze, care a fost neutru în chestiunea Brexitului și care e una din cele mai influente publicații de pe planetă, aduce un omagiu felului în care Belgia a răspuns epidemiei: "Belgia a arătat că o țară fărâmițată poate aduce un răspuns limpede epidemiei", scrie FT. "Înainte de criză, blocajul politic ce dura de 14 luni părea să prezinte lumii imaginea unei țări îmbucătățite și de neguvernat." FT laudă unitatea politică belgiană, felul în care guvernul le comunică zilnic toate informațiile importante cetățenilor și modul în care aceștia respectă regulile și indicațiile.
Acest tip de briefing cotidian oferit de guvern națiunii e menit mai ales să blocheze zvonurile false și teoriile conspiraționaiste. Măsurile de închidere a tuturor magazinelor, restauratelor și barurilor au fost strict urmate, în condițiile în care în Olanda vecină negoțurile rămân deschise, în ideea, la care guvernul încă nu a renunțat cu totul, că se va ajunge la o imunizare colectivă a populației.
Și tocmai în legătură cu asta, The Guardian relatează povestea comică a unui magazin de îmbrăcăminte situat exact pe frontiera micii enclave belgiene din Olanda: Baarle-Nassau. Ca într-un vechi film cu Fernandel, Legea e lege, unde cineva se naște pe granița franco-italiană, magazinul respectiv e tăiat în două de frontiera belgo-olandeză. Rezultatul este că jumătatea belgiană a magazinului e închisă, pentru a împiedica răspândirea coronavirus, dar cealaltă jumătate a dughenei, fiind în teritoriu olandez, e plină de clienți.
Hainele pentru copii sunt în partea olandeză, dar cămășile pentru bărbați fiind în partea belgiană sunt strict interzise la vânzare.
Doctorul care lucrează pe coronavirus -- amenințat cu moartea
Presa franceză este preocupată în bună parte de fenomenul Didier Raoult (cf. foto). Acest infecțiolog din Marsilia, bărbos stil hippie cu plete albe, în vârstă de 68 de ani, care preconizează tratarea bolnavilor de coronavirus cu clorochină și care e foarte criticat pentru violența sa de limbaj și pozițiile iconoclaste (cf. interviul din Le Parisien, tradus și publicat în România pe platforma Mediafax), este acum în atenția tuturor. Le Monde amintește că e vorba mai mult de promisiuni de vindecare și că abuzul de clorochină poate duce la intoxicare (vezi mai multe despre personajul Didier Raoult mai jos, în Le Canard enchaîné). În fața sediului institutului pe care l-a creat în Marsilia, unde el este acum un erou local (localnicii au avut întotdeauna spiritul rebel, să nu uităm că ei au dat imnul Franței, Marseieza), sute de oameni așteaptă zilnic să fie consultați de el.
Libération îi face și portretul, pe o pagină întreagă, sub titlul: Didier Raoult, antiviral, antirivali. Este omul momentul, e provocator, chiar grosolan, toată lumea vorbește despre el și e ascultat până și la Casa Albă, unde Trump a numit clorochina "un dar de la Dumnezeu" (a "gift from God").
Raoult e pe cale să devină medicul cel mai celebru din Franța și nu se încurcă în finețuri. Clorochina n-a fost suficient testată? „De îndată ce un tratament anodin începe să aibă efecte terapeutice, el trebuie prescris. Dacă după aceea se descoperă ceva mai bun, schimbăm. Asta se numește pragmatism.”
Deși arată ca o caricatură de druid din Asterix, omul e un savant autentic, specialist în maladiile tropicale. Două bacterii îi poartă numele, în nenumăratele sale articole științifice el a pus corect diagnosticul retrospectiv al ciumei medievale și a lucrat asupra bioterorismului.
E unul din cei 11 membri ai consiliului științific ad-hoc care îl sfătuiește pe Macron în tot ceea ce ține de măsurile ce trebuie luate în fața epidemiei, dar a anunțat că el nu participă la reuniuni.
Aici intervine săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné, una din puținele publicații din lume care funcționează fără publicitate și exclusiv din vânzările pe hârtie (cealaltă fiind, tot în Franța, Charlie Hebdo), care are un număr excepțional săptămâna aceasta. Excepțional din multe puncte de vedere.
Le Canard, care recent a împlinit un secol, are una din cele mai fiabile structuri de investigație jurnalistică din Franța, cu surse ascunse și imbatabile în guvern, armată și serviciile secrete. Fără ideologie, fără preferințe politice, Le Canard e publicația care a provocat căderea lui François Fillon, adversarul lui Emmanuel Macron în 2017, pentru abuz de bunuri publice (lui Macron nu i-au găsit nimic).
Numărul de săptămâna aceasta mai este unic și prin format. Le Canard e poate singura publicație din lume de asemenea anvergură care nu publică nimic pe internet, site-ul trimițând de obicei curioșii la chioșc, căci Le Canard (care se vinde foarte bine) este un exemplu rar de presă scrisă ce n-a fost afectată de internet. De astă dată însă, și pentru prima oară, săptămânalul a fost afectat de epidemie și de închiderea chioșcurilor și magazinelor, precum și de obligația jurnaliștilor de a lucra de acasă, așa încât numărul de săptămâna aceasta nu are decât... patru (4) pagini (față de 8 de obicei).
Ei bine, în cele patru pagini cititorul descoperă sumedenie de revelații și bijuterii jurnalistice. De pildă, cât de șubred și contestat și mâncat din interior este consiliul științific al lui Macron, care îi sugerează măsurile de luat pentru a izola populația. Deși cei 10 membri (11 de fapt, dar Didier Raoult nu merge la întâlniri) sunt cu toții somități în domeniile lor, unii par inutili acolo, prin competențele lor nepotrivite, și s-au cooptat unii pe alții în consiliu. Le Canard identifică un sociolog și o antropoloagă, sau un specialist în Sida, însă lipsesc din consiliu un urgentist și un pneumolog sau un radiolog, care ar fi indispensabili, dat fiind că virusul atacă în primul rând plămânii.
Le Canard continuă anunțând sumbra afacere a amenințărilor la care e supus doctorul Didier Raoult. El a primit amenințări telefonice care îi cereau să lase baltă povestea cu clorochina, lucru pentru care a depus plângere la parchet pentru amenințări cu moartea.
Ancheta preliminară a arătat că numărul anonim de pe care proveneau amenințările este legat de telefonul la care are acces un alt medic lucrând în domeniu, pe lângă centrul medical din Nantes.
Facebook Forum