În fiecare an, 6 milioane și jumătate de oameni mor, în întreaga lume, din cauze asociate poluării. O legătură dovedită deja între aerul toxic pe care îl respiră și bolile cardio-vasculare pe care le dezvoltă. Însă în care nu toată lumea crede.
E drept, pe certificatele de deces ale victimelor acestei statistici sumbre nu scrie: cauza morții – poluarea. Și totuși, medicii s-au obișnuit cu astfel de cazuri. Iar în tabloul acesta sumbru, România are și ea morții ei. Aproape 25.000, an de an.
„Sunt date care sunt valide și sunt prezente în literatura de specialitate, care indică o legătură directă între bolile respiratorii și poluare, nu doar prin creșterea numărului, ci și printr-o evoluție mai severă. Prin acutizări mai frecvente la persoanele care trăiesc în mediu poluat și sunt bolnave de diverse afecțiuni respiratorii”, spune managerul Institutul „Marius Nasta”, Beatrice Mahler.
Din păcate, poluarea a devenit parte din cotidian. O acceptăm sau nu, ea afectează orice organism viu în zona în care aerul este unul înțesat cu particule toxice. Producem zi de zi un mix extrem de nociv.
Un cocktail toxic făcut din resturi provenite de la arderea petrolul de la mașini, descompunerea și arderea deșeurilor de la gropile de gunoi, a prafului de pe șantiere sau de la încălzirea locuințelor.
„Ni se pare normal deja, din păcate, să respirăm un aer poluat în București. Ni se pare normal să ne sufocăm pe stradă atunci când ne sufocăm în București. Ni se pare normal să nu se aerisească casa cu un aer curat atunci când deschidem fereastra, pentru că știm deja și am luat-o ca pe o normalitate că în București aerul este poluat. Și nu doar în București. Mai sunt orașe din țară, cum este Iașiul, care au astfel de probleme. Or, această normalitate, la o perioadă de timp petrecută în aceste orașe, 15-20 de ani, deja își pune amprenta pe sănătatea noastră”, avertizează Beatrice Mahler.
În București, în fiecare zi lucrătoare, intră dimineața și pleacă înapoi din oraș seara între 500.000-600.000 de mașini, neînmatriculate în oraș. Ele sunt ale șoferilor care locuiesc în prejma Capitalei și care vin să lucreze aici în fiecare zi.
La orele de vârf sunt aproape 2 milioane de vehicule în București, 25% din acest număr provine doar de la cei care nu locuiesc în oraș.
O radiografie a parcului auto din România arată că la finalul lui 2022 erau 9,9 milioane de autoturisme înmatriculate, iar în 2023 peste 10 milioane! 42% dintre ele au norme de poluare sub EURO 4, adică au cele mai ridicate grade de poluare.
Iar peste 6,3 milioane de mașini sunt mai vechi de 10 ani.
„Atunci când circul cu o mașină care poluează foarte tare, fac rău și celorlalți din jurul meu – alți șoferi, alți pietoni, dar îmi fac rău și mie. Sunt alte capitale europene în care mergem și vedem că nu avem voie cu mașina în centru și parcă ne place pentru că acolo suntem turiști și mergem să ne plimbăm, să ne facem câteva poze, să vizităm. Dar la noi în oraș când s-a pus problema să nu mai intre în centru anumite mașini sau să plătească o taxă, lumea s-a revoltat”, spune Teodora Iacob, fondatoare a asociației Nature Talks și a platformei Școala de Mediu.
În perioadele cu traficul cel mai intens, când nici cerul nu e senin, mai ales toamna sau iarna au loc și episoadele cele mai acute de poluare. Abia atunci simțim cu adevărat efectele confortului pe 4 roți.
„În mod acut o să tușim, o să lăcrimăm, o să simțim că ne sufocăm și vedem asta atunci când este foarte mult praf în jurul nostru. Tindem să ne punem mâna la gură, să ne punem un șervețel. Să folosim metode prin care să ne acoperim gura și nasul”, spune medicul Beatrice Mahler.
De multe ori confundăm efectele poluării cu o banală răceală. Și apoi cu următoarea și cu următoarea, fără să facem legătura dintre ele și, mai ales, ce le cauzează, adaugă ea.
„Trecem dintr-o infecție în alta. O tratăm cu superficialitate până când funcția pulmonară scade la mai mult de jumătate. Ne trezim atunci că nu mai putem urca scările și nu mai putem ajunge la ușa apartamentului, nu mai putem duce plasele cu mâncare de la piață și s-a întâmplat ceva. Or, acel ceva ce s-a întâmplat este o pierdere definitivă și ireversibilă a țesutului pulmonar”, avertizează ea Beatrice Mahler.
