Scuzele Papei Francisc, considerate a fi istorice, au fost prezentate în vizita pe care a întreprins-o cu acest scop în Canada, după descoperirea, anul trecut, a sute de mormintele nemarcate în aceste școli internat.
El a vizitat luni orășelul Maskwacis și a vorbit cu liderii comunităților indigene despre rolul pe care Biserica Catolică l-a avut timp de câteva decenii în supravegherea abuzurilor care au avut loc în unele dintre școlile canadiene, conduse atât de biserici, cât și de guvernul federal.
Aproximativ 150.000 de copii indigeni au fost luați de la familiile lor și au suferit abuzuri precum foamete, violență sexuală și îndoctrinare religioasă într-o încercare de asimilare forțată.
De asemenea, Papa a ținut să condamne „mentalitatea colonizatoare” a creștinilor din trecut.
Papa Francisc: „Un rău deplorabil, o eroare dezastruoasă”
Vorbind în apropierea locului unde au existat două școli în care copiii populațiilor băștinașe au avut de suferit, Papa Francisc le-a cerut iertare atât supraviețuitorilor, cât și urmașilor acestora, pentru sprijinul creștinilor față de „mentalitatea colonizatoare a vremii” și a cerut „o anchetă serioasă” pentru a-i ajuta să se vindece.
„Cu rușine și fără ambiguitate, cer cu umilință iertare pentru răul comis de atât de mulți creștini împotriva popoarelor indigene”, a spus Papa Francisc.
Discursul său a fost adresat personal oamenilor care fac parte din comunitățile Primele Națiuni, Metis și Inuit. În vârstă de 85 de ani, Papa a fost primit de liderii indigeni purtând coifuri de război din pene de vultur, cu scandări, bătăi de tobe, dansuri și cântece.
„Sunt aici pentru că primul pas al pelerinajului meu penitențial printre voi este acela de a cere din nou iertare, de a vă spune încă o dată că îmi pare profund rău”, a spus Francisc.
„Îmi pare rău pentru modul în care, din păcate, mulți creștini au sprijinit mentalitatea colonizatoare a puterilor care au asuprit popoarele indigene. Îmi pare rău. În fața acestui rău deplorabil, Biserica îngenunchează în fața lui Dumnezeu și îi imploră iertarea pentru păcatele copiilor ei”, a completat el.
După ce Papa a vorbit, avocatul canadien Wilton Littlechild a așezat pe capul suveranului pontif un coif din pene. El s-a ridicat din scaunul cu rotile, pe care îl folosește din cauza unei fracturi la un genunchi, și a purtat-o pentru câteva momente în fața mulțimii care aplauda.
De asemenea, o cântăreață indigenă a interpretat o versiune a imnului național al Canadei în limba Cree, cu lacrimi curgându-i pe față. Un banner roșu cu nume de copii dispăruți a fost purtat în fața papei.
Înainte de discursul său, Francisc s-a rugat într-un cimitir pentru indigeni și a trecut pe lângă un monument de piatră în memoria celor două școli rezidențiale care au existat cândva în zonă.
„Genocid cultural”
Între 1881 și 1996, peste 150.000 de copii indigeni au fost separați de familiile lor și aduși în școli rezidențiale.
Mulți copii au fost înfometați, bătuți pentru că vorbeau limba maternă și abuzați sexual într-un sistem pe care Comisia pentru Adevăr și Reconciliere din Canada l-a numit „genocid cultural”.
„Cer iertare, în special, pentru modul în care mulți membri ai Bisericii și ai comunităților religioase au cooperat, nu în ultimul rând prin indiferența lor, la proiectele de distrugere culturală și de asimilare forțată promovate de guvernele din acea perioadă, care au culminat cu sistemul de școli rezidențiale”, a afirmat Papa Francisc.
Majoritatea școlilor au fost administrate pentru guvern de către ordinele religioase romano-catolice, formate din preoți și călugărițe.
Turneul de reconciliere al Papei în Canada vine după ce, anul trecut, au fost descoperite rămășițele a 215 copii într-o fostă școală rezidențială din Columbia Britanică. De atunci, rămășițele altor sute de copii au fost descoperite în alte foste școli rezidențiale din întreaga țară.
Cum au fost primite scuzele Papei de către supraviețuitori
Mulți supraviețuitori și lideri indigeni au spus că vor mai mult decât niște scuze.
Ei doresc, de asemenea, compensații financiare, returnarea artefactelor trimise la Vatican de către misionari, sprijin pentru aducerea în fața justiției a unui presupus abuzator care locuiește în prezent în Franța și publicarea dosarelor deținute de ordinele religioase care au condus școlile.
De asemenea, unii dintre ei au cerut Bisericii Catolice să renunțe la bula papală din secolul al XV-lea sau la edictele care au justificat puterile coloniale să ia pământurile indigenilor.
Pentru Wallace Yellowface, în vârstă de 78 de ani, un supraviețuitor al școlii internat din rezervația Națiunii Pikanni din sudul Alberta, mesajul papei a fost prea puțin și a fost oferit prea târziu.
„Este târziu pentru niște scuze și nu cred că îmi vor face prea mult bine”, a spus el, adăugând că încă încearcă să afle ce s-a întâmplat cu sora sa.
„Aproximativ 80 la sută dintre colegii mei de clasă sunt în morminte”, a declarat Randy Ermineskin, șeful Națiunii Ermineskin Cree.
„A fost o reușită din partea comunității indigene să-l convingă pe Papa Francisc să vină într-o comunitate a Primelor Națiuni și să se umilească în fața supraviețuitorilor în modul în care a făcut-o astăzi. A fost ceva special. Și știu că a însemnat mult pentru mulți oameni”, a declarat Phil Fontaine, un supraviețuitor al abuzurilor din școlile rezidențiale și fost șef al Adunării Primelor Națiuni.
„Dacă vreți să ne ajutați să ne vindecăm, nu ne mai spuneți să trecem peste asta... Nu putem trece peste asta când trauma intergenerațională afectează fiecare tânăr și fiecare membru, fiecare familie care a avut un supraviețuitor al școlii rezidențiale. Vă cer să vă ocupați de asta, să învățați despre istoria noastră, să învățați despre cultura noastră, despre poporul nostru, despre cine suntem”, a declarat Desmond Bull, șeful tribului Louis Bull, în timpul unei conferințe de presă.
Tony Alexis din Nakota Sioux Nation a spus că scuzele trebuie să fie urmate acțiuni și „nu poate doar să spună că îi pare rău și să plece”.
„Am așteptat 50 de ani pentru aceste scuze și, în sfârșit, astăzi le-am auzit”, a declarat Evelyn Korkmaz, o supraviețuitoare a școlilor rezidențiale, adăugând că mulți membri ai familiei sale și ai comunității din care face parte nu au trăit să vadă momentul din cauza sinuciderii sau a abuzului de alcool și droguri.
În privința compensațiilor financiare, guvernul canadian a fost de acord, în luna februarie a acestui an, să plătească 40 de miliarde de dolari canadieni (31,5 miliarde de dolari) pentru a despăgubi copiii care au fost luați de lângă familiile lor.
Conferința canadiană a episcopilor catolici a promis, de asemenea, să strângă 30 de milioane de dolari canadieni. Până în prezent, fondul a strâns 4,6 milioane de dolari canadieni.
Scuzele papale
Nu a fost prima dată când Papa Francisc a cerut iertare pentru crimele și fărădelegile bisericii. Acestea au fost cele mai recente dintr-un șir de scuze papale din ultimii ani, inclusiv ale unor predecesorii de-ai săi.
Papa Francisc a cerut iertare de mai multe ori de când a devenit șeful Bisericii Catolice, în 2013, în special pentru abuzuri sexuale.
Într-o scrisoare adresată episcopilor din Chile, în 2018, el a recunoscut că a comis „erori grave” în gestionarea unui scandal de abuzuri sexuale.
Ulterior, în același an, el a scris o lungă scrisoare către catolicii din întreaga lume în care și-a exprimat regretul profund pentru rolul bisericii în abuzul asupra minorilor și pentru mușamalizarea ulterioară, spunând: „Nu am arătat nicio grijă față de cei mici. I-am abandonat”.
În 2015, în timpul unei călătorii în Bolivia, Francisc și-a cerut scuze pentru „multe păcate grave comise împotriva nativilor din America în numele lui Dumnezeu”.
„Îmi cer cu umilință iertare, nu doar pentru ofensa adusă Bisericii însăși, ci și pentru crimele comise împotriva popoarelor native în timpul așa-numitei cuceriri a Americii”, a spus el.
În timpul pontificatului lui Benedict al XVI-lea, criza abuzurilor sexuale din biserică - și presupusa sa implicare în a ajuta la mușamalizarea faptelor - a atras o atenție extraordinară din partea presei, o mare parte din aceasta concentrându-se asupra lui Benedict însuși.
În 2010, în timp ce scandalurile de abuzuri sexuale cuprindeau diecezele din Europa, Benedict al XVI-lea a scris o scrisoare către catolicii din Irlanda în care își cerea scuze pentru decenii de abuzuri „sistemice” împotriva copiilor. El a criticat autoritățile bisericești din Irlanda, dar nu a sancționat vreun lider religios.
Anul acesta, fostul papă și-a exprimat „rușinea profundă” după ce o anchetă germană comandată de biserică l-a acuzat de greșeli în gestionarea cazurilor de abuzuri sexuale în perioada în care a condus Arhidieceza din München, între 1977 și 1982.
„Nu pot decât să le exprim tuturor victimelor abuzurilor sexuale rușinea mea profundă, tristețea mea profundă și cererea mea sinceră de iertare. Am avut mari responsabilități în Biserica Catolică. Cu atât mai mare este durerea mea pentru abuzurile și erorile care au avut loc în acele diferite locuri în timpul mandatului meu”, a spus el.
Papa Ioan Paul al II-lea a condus Biserica Catolică timp de 27 de ani, din 1978 până la moartea sa, în 2005.
Primul e-mail pe care l-a trimis vreodată, în noiembrie 2001, a fost o scuză pentru „o serie de nedreptăți, inclusiv abuzuri sexuale, comise de clerul romano-catolic în națiunile din Pacific”.
Înainte de acel email, Papa Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare pentru mai multe păcate ale Bisericii.
În anii 1980 și 1990, în timp ce vizita țări din Africa, el și-a cerut scuze „în mod constant pentru rolul bisericii în comerțul cu sclavi”.
De asemenea, el a scris o scuză cuprinzătoare față de femei, care „au fost adesea izgonite la marginea societății și chiar reduse la servitute”, a spus el, dând vina pe „condiționările culturale” și pe „unii membri ai Bisericii”.
De asemenea, Biserica și-a cerut scuze în mod oficial în timpul papalității sale pentru că nu a luat măsuri mai decisive în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a opri exterminarea a peste șase milioane de evrei.
Articol scris în baza relatărilor Reuters, AP, The New York Times și The Washington Post.
