Oana Lungescu, în prezent distinguished fellow al Royal United Services Institute (think tank de apărare și securitate din Marea Britanie), a fost, între 2010 și 2023, purtătoarea de cuvânt a Alianței Nord Atlantice (NATO), timp în care a fost parte la schimbarea întregii strategii de apărare a blocului militar occidental.
După 2014, când Rusia a anexat ilegal Peninsula ucraineană Crimeea, NATO a început un proces de adaptare la noua situație de securitate generată de atacul Moscovei.
Alianța a început cu instituirea unor forțe de reacție rapidă, a continuat cu realizarea unor planuri noi de apărare pentru fiecare țară și cu decizia ca fiecare stat membru să aloce măcar 2% din PIB pentru apărare.
Ulterior, NATO a decis formarea unor Grupuri de Luptă care să fie trimise mai întâi în nord-estul Alianței. Primele patru au fost discolate în Polonia și țările Baltice, apoi, în 2022, următoarele patru, în România, Bulgaria, Slovacia și Ungaria.
La summitul NATO de la Vilnius, din 2023, la un an de la începerea invaziei Rusiei în Ucraina, aliații au adoptat planuri regionale de apărare.
Planurile de apărare NATO
Planurile de apărare regionale prevăd acțiunile pe care le va întreprinde fiecare membru al Alianței în cazul el sau un partener este atacat. Acțiunile se referă atât la plasarea trupelor, cât și la echipamente militare.
Primele planuri, de dimensiuni mai reduse, au fost adoptate în 2014, la summitul din Țara Galilor, după ce Rusia a anexat ilegal Peninsula Crimeea.
Atunci, a fost pentru prima dată când România a avut un plan de contingență aprobat de NATO, la zece ani de la aderarea la Alianță.
După ce Rusia a invadat Ucraina, în februarie 2022, NATO a decis dublarea grupurilor de luptă înființate în Estul și Nordul Europei, de la patru la opt.
Astfel, și în România a fost înființat un grup de luptă în cadrul căruia au fost dislocați o mie de militari străini din țări membre NATO, cei mai mulți sunt francezi.
Pe 13 februarie 2025, NATO a aprobat cea mai recentă variantă a planurilor de apărare regională. Planurile sunt secrete.
Odată cu preluarea noului mandat de președinte al SUA, în luna ianuarie, Donald Trump, care a promis că va aduce pacea în Ucraina rapid, a avertizat aliații europeni că, dacă nu-și cresc cheltuielile pentru propria apărare, Statele Unite nu mai sunt dispuse să susțină rolul principal în NATO.
Într-un interviu acordat joi seara Europei Libere, Oana Lungescu spune că săptămâna trecută, pe 13 februarie, la reuniunea de la Bruxelles, miniștrii Apărării din NATO au aprobat cele mai recente planuri de apărare.
Planurile, verificate periodic de statele aliate, au fost adaptate la situația curentă din Ucraina, explică Oana Lungescu.
Fosta purtătoare de cuvânt a NATO mai vorbește și despre problemele pe care le are România în ceea ce privește propria-i securitate, atât intern, cât și în calitate de membru al Alianței pe flancul estic:
- buget insuficient pentru apărare,
- investiții prea puține,
- lipsa podurilor și drumurilor necesare Grupului de Luptă al NATO din țară, dislocat în 2022 pentru a ajuta România,
- comunicare deficitară.
După anularea alegerilor prezidențiale de la finalul lui 2024, România se pregătește să organizeze, în mai, un nou scrutin pentru alegerea viitorului șef de stat. Oana Lungescu crede că, „România trebuie să arate că are instituții robuste, instituții solide, instituții care pot acționa rapid”.
Cel mai longeviv purtător de cuvânt al blocului militar occidental, format din 32 de țări, mai spune că Bucureștiul trebuie să comunice mai bine și mai repede aliaților chestiuni importante precum anularea alegerilor.
„Poate că la momentul respectiv ar fi fost util să se facă și o campanie, poate ceva mai intensă, inclusiv în limba engleză și în alte limbi, privind motivarea Curții Constituționale.”
„Eu a trebuit, când le-am explicat anumitor colegi ce anume a decis Curtea Constituțională, să caut până jos, pe website, să văd unde este motivarea. Deci, din nou, este vorba nu numai de ce spun alții, dar și de ceea ce face România pentru a-și face punctul de vedere cunoscut și clarificat, mai ales atunci când are dreptate”, explică Oana Lungescu.
Vor mai apăra SUA Europa ca până acum?
Europa Liberă: Președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, spune că nu i-a cerut nimeni concesii în ceea ce privește securitatea asigurată de NATO și, în special, de SUA.
Însă, în același timp, în estul Europei, avem mai mulți oficiali – inclusiv șeful cancelariei prezidențiale de la București, Cristian Diaconescu – care de luni, marți (luni și marți, pe 17 și 18 februarie, la Riad, au avut loc negocieri americano – ruse) spun foarte clar că acesta a fost un subiect la discuțiile de la Riad: influența Rusiei în estul Europei și diminuarea garanțiilor de securitate ale SUA.
Ce să înțelegem când vedem lucruri total diferite care apar pe tapet?
(Între timp, vineri, 21 februarie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că, la negocierile de la Riad, Moscova nu a cerut retragerea trupelor NATO din Europa de Est.)
Oana Lungescu: L-am auzit pe secretarul (american al Apărării) Pete Hegseth, chiar la sediul NATO, spunând că SUA este angajată în NATO față de Parteneriatul de Apărare în Europa. „Punct!”, cum a spus Hegseth.
Deci, într-un fel, nu cred că asta este discuția, dar ceea ce este clar, pe de altă parte, este că Putin are un proiect imperial la care nu a renunțat.
Deci, obiectivele lui Putin rămân aceleași: să subjuge Ucraina și, de asemenea, să dividă Europa și Statele Unite. Deci, tocmai de aceea cred că e momentul acum mai puțin să facem speculații sau să ne panicăm, cât să ne uităm la care sunt interesele Europei și, evident, care sunt interesele României.
NATO tocmai a aprobat planuri de apărare actualizate, dar România trebuie să facă multe pentru propria apărare
Europa Liberă: Din punctul dumneavoastră de vedere, ce ar trebui să facă România acum? România se află în situația în care nu are adoptate nici toate legile cerute de când e membră NATO, niciun buget extraordinar pentru apărare și multe alte lacune. În plus, planurile regionale de apărare ale NATO, la care se lucrează de atâția ani și au fost adoptate la Vilnius, nu sunt finalizate.
Oana Lungescu: Nu este chiar așa situația. Planurile de apărare NATO, ultimele, cele mai recente, au fost adoptate de către miniștrii Apărării ai Alianței, chiar săptămâna trecută, cu ocazia reuniunii minsteriale la care a participat și Pete Hegseth.
Deci au fost aprobate de toți cei 32 miniștri ai Apărării. Aceste planuri au fost făcute în așa fel încât să aibă în vedere și ultimele evoluții din războiul din Ucraina. Sunt cele mai detaliate planuri de la Războiul Rece încoace, spunând foarte clar cine, unde, cum apără fiecare parte a Alianței.
Evident, aceste planuri arată, în același timp, și care sunt lacunele care trebuie umplute. Și sunt multe lacune în ceea ce privește capacitățile de care este nevoie - evident, de investiții de apărare mult mai ridicate. România are un buget de peste 2% din PIB, ceea ce este bine, dar evident nu e suficient.
Și nu este suficient când vedem că Polonia cheltuiește acum peste 4% din PIB, Lituania se gândește să cheltuiască în jur de 6% din PIB și Danemarca chiar a anunțat (miercuri, 19 februarie) că va cheltui 3% în următorii doi ani.
Și trebuie să ne gândim, că, dacă ne e frică că americanii o să-și reducă rolul în Europa, vom plăti de două ori mai mult, pentru că în timpul Războiului Rece media pe Europa era în jur de 4,5% din PIB (cheltuieli pentru apărare).
Europa Liberă: Credeți că aceste planuri de apărare ar putea funcționa în cazul extrem în care, să zicem, Statele Unite ar spune: „Retragem o parte dintre forțe (militare) din Europa, ne reducem implicarea în Europa”? Pot funcționa aceste planuri fără Statele Unite, în caz de nevoie?
Oana Lungescu: Sigur că planurile funcționează și trebuie adaptate.
Totdeauna, un plan trebuie adaptat la realitate, dar fără discuție că Statele Unite sunt aliatul esențial în Europa și, în general, pentru securitatea globală.
Pe de altă parte, după cum a spus secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, și după cum s-a discutat de foarte multă vreme în Statele Unite, Statele Unite se uită acum mult mai mult la IndoPacific.
Hegseth a spus foarte clar că europenii trebuie să ia rolul primordial în ceea ce privește apărarea convențională a Europei, deci nu nucleară, dar convențională, și de aceea este urgent în acest moment ca România și toate aliatele europene să se uite foarte repede unde pot investi acum, nu anul viitor, nu peste doi ani, nu așteptând decizii la diverse ministeriale și summituri, pentru că, cum spuneam, Rusia rămâne agresivă.
Războiul din Ucraina nu s-a terminat și, de asemenea, războiul hibrid al Rusiei continuă. Deci este momentul să investim mult mai mult în pace, în pacea pentru toți, în acest moment, pentru că nu o facem pentru președintele Trump, o facem pentru noi.
Europa Liberă: Vă rog să spuneți cum priviți faptul că România nu reușește de trei ani, de când a început acest război, deși a promis în scris, în fața Uniunii Europene, să creeze o linie de producție de muniție de calibru NATO, inclusiv pentru Ucraina. Nu a reușit asta nici măcar pentru armata proprie. Și nici fabrica de pulberi militare care ar trebui să fie finanțată de Uniunea Europeană nu este gata. Aceste probleme sunt incluse, bănuiesc, în planurile de apărare regionale ale NATO. Este grav?
Oana Lungescu: Cred că România nu-și mai poate permite să aștepte. România este într-o poziție strategică, dar în același timp, este și într-o poziție expusă.
România e pe flancul estic și, deci, trebuie să fie și mai atentă la propria apărare, după cum o fac și țările baltice, după cum o face și Polonia, după cum o fac Finlanda și Suedia.
Trebuie să lucreze mult mai apropiat cu aceste țări, în continuare, sigur, cu Franța, cu Marea Britanie, cu Germania, dar trebuie ca România să-și facă lecțiile.
De asemenea, în ceea ce privește mobilitatea militară, de exemplu, la Cincu, trebuie să asigure România acum, nu la sfârșitul anului, tot ceea ce înseamnă căi de acces, poduri, drumuri pentru Grupul de Luptă de la Cincu.
Europa Liberă: Apropo de Grupul de Luptă al NATO de la Cincu: Franța (care conduce Grupul de Luptă al NATO din România) tocmai a anulat sau a amânat să ducă Grupul de Luptă la nivelul de brigadă. Nu există un termen clar al amânării. Motivația a fost generată de alegerile prezidențiale din luna mai, din România. Ce transmite asta?
Oana Lungescu: Cred că – din nou – trebuie să ne uităm mai puțin la ce fac ceilalți și mai mult la ceea ce facem noi sau ceea ce nu facem noi când e vorba de România.
În general, cred că nu e momentul acum tot să ne plângem sau să ne panicăm. Momentul este să luăm deciziile care trebuie, să le punem în acțiune și să facem asta urgent. Numai așa putem să arătăm și angajamentul față de Alianță, dar și angajamentul față de propria noastră securitate, ca România.
Aș spune că nu trebuie să tot așteptăm ca alții să facă ceva, important este să vedem ce facem noi.
România nu a explicat aliaților, rapid și pe limba lor, anularea alegerilor
Europa Liberă: Vicepreședinte Statelor Unite, JD Vance, a spus și astăzi (joi, 20 februarie), câteva lucruri legate de anularea alegerilor din România, condamnând anularea și afirmând, ca și săptămâna trecută, la Munchen, că argumentele pentru decizia din decembrie au fost șubrede.
Serviciile de informații din România au explicat totuși zecile de mii de atacuri cibernetice asupra infrastructurii electorale, au explicat cum a fost promovat ilegal un candidat și au fost și rapoarte internaționale.
De ce credeți că este acest atac atât de dur din partea Statelor Unite?
Oana Lungescu: Cred că aceste discuții, care, sigur, privesc și România și Germania, dar au vizat și Suedia sau Marea Britanie, în discursul lui JD Vance de la Munchen și care au trezit consternare la Munchen - am fost acolo – sunt probabil, mai curând, orientate către un public intern american.
România a luat deciziile pe care le-a luat, în baza statului de drept, în baza Constituției din România, care trebuie respectate de toți partenerii internaționali, precum și de toți actorii responsabili din România, evident.
Cred că, din nou, este un moment în care România trebuie să arate și că are instituții robuste, instituții solide, instituții care pot acționa rapid.
Și de aceea, poate că la momentul respectiv, ar fi fost util să se facă și o campanie, poate ceva mai intensă, inclusiv în limba engleză și în alte limbi, privind motivarea Curții Constituționale.
Știu că și eu a trebuit – când am explicat anumitor colegi ce anume a decis Curtea Constituțională – să caut până jos, pe website, să văd unde este motivarea.
Din nou, este vorba nu numai de ce spun alții, dar și de ceea ce face România pentru a-și face punctul de vedere cunoscut și clarificat, mai ales atunci când are dreptate.
România trebuie să pregătească populația pentru crize și contracarea războiului hibrid
Europa Liberă: Joi, la Interviurile one2one, ne spunea un psiholog militar că în România este nevoie, așa cum este în Suedia, de o Agenție de Apărare Psihologică.
Ce măsuri de combatere a propagandei știți că au luat alte state aliate și au funcționat în timpul războiului hibrid?
Oana Lungescu: Da, sigur, este acest război hibrid. E o campanie fără precedent a Rusiei, sprijinită și de alții, care este o campanie de destabilizare, de sabotaj, de acțiuni împotriva rețelelor energetice, cablurilor sumarine, până la asasinate.
Deci este o vastă campanie pe care nu am mai văzut-o la acest nivel, de la Războiul Rece încoace, pentru care toate țările NATO trebuie să se pregătească.
E vorba, uneori, de lucruri foarte banale. Adică să faci o traducere în limba engleză, cu un text corect, rapid, pe care să-l difuzezi pe toate platformele. Asta, sincer vorbind, nu cere imense investiții, dar trebuie făcut.
După aceea, se pot face foarte multe lucruri în ceea ce privește pregătirea.
Într-un fel, dacă vrei, pregătire psihologică este și pregătirea privind istoria propriei țări. Care a fost rolul Rusiei în România, care este rolul NATO, care este rolul UE.
Nu mi se pare inteligent să nu fie modernizate și adaptate manualele școlare nici în momentul de față pe aceste chestii care, până la urmă, sunt esențiale și pentru identitatea națională și pentru reziliența față de atacurile hibride.
Sigur că România face foarte mult și știu încă de la NATO că se coordonează foarte bine cu alți aliați, o face și în sânul Uniunii Europene. Dar cred că ceea ce fac, de exemplu, suedezii și finandezii de multă vreme și care poate, ar trebui început și România, este ca populația să fie pregătită în mod regulat.
De exemplu, în Suedia există un fel de cărticică care este publicată în fiecare an, foarte scurtă, care se numește „Ce să faci dacă este o criză sau un război”.
Poate fi vorba de dezastre naturale, nu neapărat de un război, dar să știi foarte clar cum să fi pregătit pentru primele 72 de ore ale unei crize, câtă apă, ce mâncare să ai, baterii, un radio. Deci lucruri absolut banale, unde te îndrepți dacă ai nevoie de ceva, care sunt sursele credibile de informații.
Deci genul acesta de lucruri făcute în mod sistematic și regulat pot să crească reziliența fiecăruia, pentru că, până la urmă, nu numai instituțiile trebuie să se opună unui război hibrid sau unei campanii de destabilizare, ci și fiecare cetățean în parte.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
