În Bruxelles, ca în mai toate marile metropole europene, moscheile rămân închise astăzi și în acest weekend, pentru sărbătoarea Eid al-Adha, care marchează sfârșitul pelerinajului anual de la Mecca. Pentru prima dată în istoria recentă, autoritățile saudite au limitat în mod foarte sever pelerinajul intern și au suprimat pelerinajul din străinătate, din pricina pandemiei. Eid al-Adha e una din cele mai mari sărbători musulmane, iar pe întreaga planetă, în comunitățile musulmane activitatea este practic suspendată până luni.
Lumea în plină criză și confuzie
În acest timp, în SUA Donald Trump a surprins cerând amânarea alegerilor, dar republicanii înșiși au respins ideea. Ideea a stârnit surpriză, Le Monde scrie că explicația dată de Trump e generalizarea votului prin corespondență, care potrivit lui ar favoriza frauda, ba chiar el a rezumat asta printr-un tweet.
Trump se folosește de acest tweet despre amânarea alegerilor pentru a distrage de la criza locurilor de muncă, scrie The Times, la Londra, care mai constată și că lumea se cufundă din nou în plină criză, pe fundal de confuzie generalizată. Pe plan economic, New York Times scrie despre un autentic colaps economic care a obliterat cinci ani de creștere, ducând la „cea mai devastatoare recesiune din istorie”. Intrarea oficială a SUA în recesiune este o veste foarte proastă pentru Trump, constată și Financial Times. Nu e așadar o întâmplare că imediat ce cifrele au fost publicate oficial, „Trump a lansat ideea amânării alegerilor din noiembrie, evocând pretextul pandemiei, chiar dacă în realitate Casa Albă nu are nicio autoritate în această chestiune”.
Merkel și Tusk vs. Orbán
Săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, revine cu un dosar asupra naționalismului iritant al lui Viktor Orbán și pune întrebarea, pornind de la un articol din Heti Világgazdaság, dacă Merkel și Tusk îl vor face pe Orbán să cedeze.
În ciuda conflictului său cu Partidul Popular European (PPE) din care face parte, și din care pentru moment este suspendat, Orbán mizează pe aceea că în aceste șase luni, periculoase pentru el, ale președinției germane a UE, Europa are dosare mai sensibile de tratat decât starea democrației în Ungaria. Pe lângă pandemie, încheierea unui acord Brexit cu Marea Britanie rămâne principalul subiect.
Orbán caută să prezinte țările din „grupul de la Visegrad” (Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia) ca reprezentând adevăratele valori europene. Polonezul Donald Tusk, președintele PPE, ar fi favorabil excluderii definitiv a Fidesz-ului lui Orbán din formațiunea de centru-dreapta europeană. PPE va decide în septembrie chestiunea viitorului Fidesz-ului.
Cât despre cealaltă țară care pune probleme, Polonia, la Bruxelles Comisia Europeană a respins deja cererile de fonduri a șase orașe poloneze care s-au declarat „zone libere de LGBT”.
„Burghezia intelectuală” și „meritocrația”
Publicația lunară franceză Le Monde Diplomatique are, în numărul său pentru luna august tocmai apărut, un mare articol despre „burghezia intelectuală”, care ar fi, în buna tradiție a lui Pierre Bourdieu, o „elită ereditară”.
Mai scrisesem despre cum sărăcia se moștenește, sau cum mai precis se moștenește riscul de a nu putea ieși din sărăcie. Un studiu vechi, din 1964, al sociologului francez Pierre Bourdieu intitulat intrigant Moștenitorii («Les Héritiers, Les étudiants et la culture») punea deja întrebarea dacă nu cumva până și într-o societate presupus egalitară cum e Franța, mediul social din care provin elevii și studenții produce deja inegalitate din start. Le Monde Diplomatique revine asupra nașterii termenului, intrat în limbajul comun de „meritocrație” care, în viziunea conceptorului termenului, sociologul englez Michael Young, rezumă, în maniera romanului „1984” al lui Orwell, coșmarul unei lumi moderne «conduse de oamenii cei mai inteligenți». Un guvern al intelectualilor, cum ar veni.
Astăzi însă, constată Le Monde Diplomatique, în loc de Sartre sau Bourdieu, un asemenea guvern meritocrat ar fi condus de manageri și urbaniști.
„Magic Bus” în turneu electoral
În sfârșit, un grup de vechi și foarte vechi artiști rock și pop, printre care Mick Jagger și Keith Richards de la Rolling Stones, Steven Tyler de la Aerosmith, dar și Joe Perry, R.E.M., Pearl Jam, Blondie, Elvis Costello și Lionel Richie au lansat o campanie prin care le cer politicienilor să nu mai folosească vechile lor succese, mari hit-uri cunoscute de planeta întreagă, în scopuri electorale sau politice, sau ca fundal sonor pentru mitingurile lor electorale.
Totul a pornit de la Rolling Stones, care i-au cerut lui Trump să nu mai folosească în campanie vechiul lor succes You Can’t Always Get What You Want. Dar Rolling Stones au o veche experiență cu acest fel de demers. Acum mulți ani ceruseră (și obținuseră) ca echipa de campanie a Angelei Merkel să nu mai folosească, pentru reuniunile electorale ale acesteia, hitul Angie.
Partea amuzantă, care nu apare explicit în demersul muzicienilor, este că de multe ori politicienii care deturnează astfel melodii celebre nici nu se ostenesc să asculte sau să înțeleagă versurile. Astfel, e cunoscut cazul lui Ronald Reagan, care fusese foarte mulțumit ca echipa lui de campanie să folosească Born in the USA al lui Bruce Springsteen, pe care îl considera un imn patriotic, până să se lămurească că în versuri se face aluzie în mod critic la... războiul din Vietnam.
Facebook Forum