Pandemia l-a determinat pe Ovidiu Bădescu, profesor de matematică la Colegiul Național „Traian Lalescu” din Reșița, să creeze un sistem de meditații online gratuite pentru elevii care simt că nu sunt pregătiți suficient în condițiile actuale.
Alături de mai mulți prieteni, și ei profesori, Ovidiu Bădescu a predat mai întâi lecții online la matematică, materia fiind „sperietoarea” în cercul lui de prieteni. Și-a dat seama de lucrul ăsta pentru că primea sute de mesaje pe Facebook cu întrebări de la elevi și părinți.
„Proiectul a pornit după ce am văzut că sunt atât de mulți copii care nu au avut șansa să fie îndrumați. Anul trecut am strâns atât de mulți elevi că un profesor ajungea să facă meditații cu 2-3 ca să putem să îi ajutăm pe toți”, spune Ovidiu Bădescu.
Pentru că este facilitator în programul „SuperTeach” și membru al comunicatății „Aspire Teacher”, lui Ovidiu Băsescu i-a fost ușorsă găsească profesori și pentru alte discipline din programe precum „Merito” și „Teach for Romania”, care să facă benevol pregătire cu elevii.
„Am denumit proiectul 'Adoptă intelectual un copil' și ne adresăm tuturor copiilor din țară și din străinătate, pentru că am avut și elevi români din străinătate care vor să se mute în țară”, arată profesorul.
Înscrierea la meditațiile online se face pe site-ul forlife.ro printr-un formular în care elevii și părinții spun ce nevoi au. „Cea mai mare bucurie este să-i poți ajuta pe copii să progreseze, să se apropie de cea mai bună versiune a lor”, consideră Ovidiu Băsescu.
1. Cum ați ajuns la ideea să faceți meditații online gratis?
Ovidiu Bădescu: Noi, în Reșița, eram un grup de prieteni – medici, profesori, actori – și ne tot întâlneam înainte de pandemie. Când a început pandemia, nu mai puteam să ne întâlnim. Am ajuns la concluzia că trebuie să ne întâlnim online. Și așa au mai auzit și alți prieteni. Stăteam „la o cafea” pe net. Și așa s-a format o comunitate „for life”. După ce am făcut lucrul ăsta, încă eram nesiguri cu privire la virus, la cum evoluează.
Toată lumea era speriată de matematica. Și așa am format un grup mate pentru toți, primeam multe întrebări despre matematică și răspundeam la aceeași întrebare de 7 ori. Și atunci am făcut grupul pe Facebook despre matematică împreună cu prietenii mei profi de matematică și am început să dăm răspunsuri la întrebările copiilor. Așa a început anul trecut. Acum avem 36.000 de membri.
Dar apoi am extins și la alte materii, pentru că părinții din grup ne spuneau că ar fi frumos să existe și la celelalte materii. Și atunci am zis că cel mai bine ar fi să lucrăm online și am căutat profesori din toată țara și așa am ajuns la proiectul „Adoptă intelectual un copil”.
2. Cum a schimbat pandemia modul de predare?
Ovidiu Bădescu: Modul meu de predare, că proiectul adoptă intelectual un copil nu stiu dacă ar fi existat fără pandemie. Dar modul de predare a suferit și plusuri, și minusuri în pandemie. Dacă e să vorbesc de plusuri am început să folosesc mult platformele digitale – zoom, network și altele, plus să fac un canal de YouTube Mate pentru toți, unde postez lecții. Tot de la elevi au pornit și lecțiile online. Îmi spunea la un moment dat un elev „ce fain ar fi să fie lecțiile astea video” și atunci am înregistrat și am pus-o acolo.
Eu ascult elevii și îmi dau seama ce nu știu. Și pentru că sunt puse pe canalul de YouTube, elevilor le vine mult mai bine pentru că se uită chiar înainte de a preda. Și făcând lucrul acesta acasă e mult mai bine, pentru că fiecare învață în ritmul propriu, nu în cel impus de mine la tablă, care coincide cu 30% dintre copii. Pe ei, i-a ajutat pentru că reușesc să se uite înainte și astfel își dezvoltă mintea.
Eu cred că mintea se dezvoltă nu atunci când tu înveți mecanic repetând după profesor, ci când descoperi tu ceea ce ar trebui să urmeze.Ovidiu Bădescu
Însă, predarea online i-a dărâmat emoțional. Am observat lucrul ăsta: clasele care erau vesele înainte acum sunt apatice și nu au nicio tragere de inimă.
3. Cum i-a ajutat pe copii?
Ovidiu Bădescu: Îi ajută pe elevii care au neclarități la teme, care nu prind totul la clasă, pot să ceară meditații pentru materia la care au nevoie. În formularul de înscriere la meditații, există opțiunea să alegi materia și clasa. Am avut și elevi de la Colegiul Tudor Vianu din București care voiau performanță la matematică. Fiecare elev scrie ce își dorește, iar avantajul este că este un elev la un profesor. De obicei, la meditații, nu există chestia asta. Pe când aici, prin modul acesta de lucru unu la unu a fost mai eficient.
4. La modul cum se predă acum elevii se mai pot descurca fără meditații?
Ovidiu Bădescu: Eu consider că da. În fiecare an, există o grămadă de elevi de-ai mei și mulți alții care nu au nevoie de meditații. De fapt, ce fac meditațiile? Ajută pe cei care au goluri din spate și nu reușesc să țină ritmul cu clasa, sau nivelul lor de înțelegere cognitivă nu e la fel de bun pentru profilul unde e. Și atunci e nevoie să repete de 4-5 ori. Dar un elev care este bun nu are nevoie de meditații, dacă se ține de ceea ce se face la clasă.
5. Pe ce anume puneți accent la medicații?
Ovidiu Bădescu: Fiecare profesor pune accent pe ceea ce are nevoie copilul. La prima oră are loc o discuție între elev-părinte-profesor și atunci se face evaluare. La acea oră, părinții elevilor mici până la clasa a VIII-a, că am avut și de la clasa întâi, spun cam ce ar vrea să se facă. Am avut și români din străinătate care voiau să se întoarcă în România și au intrat în program ca să vadă ce trebuie să știe.
6. Cum i-ați cooptat pe ceilalți profesori?
Ovidiu Bădescu: Din vorbă în vorbă. Inițial, am mers pe ideea de cunoștințe, am trimis la foarte multe persoane mesaj pe Facebook sau mailuri. Trimițând acolo au venit mulți oameni faini. Apoi am început să postez păreri ale profesorilor cuprinși în proiect, care spuneau că se simt valorizați. Erau profesori de la Tehnologic unde elevii nu veneau la școală și spuneau că parcă și-au pierdut menirea, dar venind în proiectul nostru spuneau că și-au regăsit motivația.
7. Cine poate participa? Câți copii sunt?
Ovidiu Bădescu: Sunt cam 300 de profesori înscriși până acum. Și 520 de elevi. Anul trecut am ajuns la 690. În fiecare an, se înscriu din nou. Am înscriși la matematică, română, ciclul primar.
S-au înscris mult prea mulți elevi și nu am mai avut profesori. Avem profesori care au câte trei copii ca să putem să-i acoperim pe toți.Ovidiu Bădescu
Problema este că totul este voluntar, noi nu-i plătim, și au început să apară proiecte în care sunt plătiți și noi îi pierdem Se poate înscrie oricine vrea.
8. Care e metoda de lucru?
Ovidiu Bădescu: Fiecare profesor stabilește metoda, în funcție de elevul cu care lucrează. De obicei, se lucrează pe Zoom. Am avut situații în care, pentru pregătirea examenelor, lucrau doar pe WhatsApp, le dădea testele și elevul trimitea rezolvarea, iar apoi profesorul le corecta. E libertate totală. Noi luăm legătura cu părinții și vedem dacă ei sunt mulțumiți sau nu. Asta e cel mai important. Sau cu elevii de liceu.
9. Cum se văd schimbările din ultima vreme în educație?
Ovidiu Bădescu: Cea mai mare problemă e incertitudinea. Dacă noi am ști de la început, ne-am face anumite prognoze. Știm că la început nu am grăbit copiii de a IX-a ca să se acomodeze, am făcut o primă lecție dintr-un capitol nou, a venit vacanța. Acum, când am reluat cursurile parcă i-aș fi luat de la capăt, s-a șters toată perioada de dinainte.
Dacă noi știam că e vacanță dinainte altfel programam materia. Eu consider că incertitudinea asta e marea problemă. Cred că noi ar trebui să pregătim mai bine și elevii, și profesorii pentru tot ce înseamnă online. Am prieteni care sunt în străinătate și ei fac foarte mult online, dar testele le dau la școală.
10. Cum e cu evaluarea anul acesta școlar?
Ovidiu Bădescu: Depinde de modul în care e privită evaluarea. Dacă e privită prin prisma faptului că trebuie să am note și, în funcție de notele alea, trebuie să categorisesc elevul, atunci nu e privită bine evaluarea.
Dacă se face o evaluare permanentă a elevilor, adică la fiecăre oră, noi ne dăm seama cam ce știe elevul.Ovidiu Bădescu
De exemplu, eu îmi notez la finalul fiecărei ore elevii care răspund bine și pe cei pe care îi văd că se uită cumva în gol. Și atunci, dacă s-a uitat o săptămână în gol, discut cu elevul respectiv să văd ce n-a înțeles. E o evaluare subiectivă probabil.
Dar dacă mergem pe funcția evaluării și să ne arate unde sunt elevii și să ne arate ce am făcut noi bine și ce nu am făcut bine, atunci probabil că două note nu sunt suficiente. Dacă putem face evaluarea la fiecare oră, eu consider că nu e problemă. Dar trebuie să fim învățați să face evaluarea la fiecare oră.
