Locul unde cărțile primesc a doua șansă: o incursiune în lumea anticariatelor 

Într-o țară în care statisticile arată că din ce în ce mai puțini oameni citesc, anticariatele sunt o alternativă pentru cei care vor să aibă acces la cărți sau la titluri rare, dar au un buget limitat.

Europa Liberă a stat de vorbă cu anticari bucureșteni, pentru a vedea ce rol mai au aceste prăvălii în societate și care sunt șansele ca ele să supraviețuiască în era tehnologiei.

Pe strada cu numele unei doamne s-a născut un anticariat

Când te gândești la Valea Cascadelor, primul gând care îți trece prin minte este o căutare de comori, care s-ar putea să nu aibă sfârșit. La final, s-ar putea să găsești un obiect cu totul și cu totul special. La fel de bine, s-ar putea să pleci acasă cu mâna goală și doar cu speranța că data viitoare va fi mai bine - un gând cu care cei care au experiență s-au obișnuit deja.

Situat în vestul Bucureștiului, într-o zonă gri, industrială, târgul de vechituri Bazarul cu Amintiri este o pată de culoare și, în același timp, una dintre cele mai populare destinații pentru vânătoarea de vechituri.

Într-o friguroasă zi de sâmbătă, în care în aer persista un miros de mici, iar din boxele unui comerciant răsunau hiturile anilor ‘80, care adăugau un plus de nostalgie atmosferei, l-am întâlnit pe Nelu Dinu, fondatorul Anticariatului Doamnei.

Povestea lui a început în copilărie, când a descoperit pasiunea pentru lectură de la bunicul său. Chiar dacă avea patru clase, acesta citea foarte mult, iar dragostea pentru carte s-a transmis ușor mai departe.

În 1995, Nelu a decis să renunțe o perioadă la meseria de silvicultor, din dorința de a citi mai mult. Inițial, perioada trebuia să fie limitată la cinci ani, dar s-au făcut aproape 30...

„Știți cum a fost începutul anilor ‘90, cu iubirea de carte… nu se găsea mai nimic. Noi am fost mână de oameni care am pornit această îndărătnicie, să-i zic așa. Am început pe la zona Universității, pe scări, ne numeam buchiniști”.

Nelu își amintește că începuturile au fost frumoase și că timpul se scurgea mai mai încet. Atunci, mai spune el, oamenii erau mult mai interesați de cărți, iar prin comparație, prezentul pare a fi desprins dintr-o cu totul altă lume.

După ce și-a petrecut o bună parte din timp în zona Universității din București și a colaborat cu un alt anticariat, în 2010, a apărut Anticariatul Doamnei, nume ales după strada din Capitală pe care se afla.

„Am investit foarte mult și a trebuit să cumpăr cărți ani de zile. Dacă nu e dragoste de carte, nu poți să faci această profesie. Poți să cumperi azi o carte și poți să o vinzi peste un an. Așa e la noi, la anticari. Adică nu e marfă, să o vinzi de pe o zi pe alta. Nu. Trebuie să o lași să stea, să dospească”, spune acesta, râzând.

Neavând un profit foarte mare, locația fizică a magazinului a fost mutată, în 2017, la marginea orașului. Nelu Dinu regretă că a fost nevoit să plece din centru, deoarece, spune el, acolo veneau majoritatea cititorilor.

„Aici, pe 90-95%, nu îi interesează cartea. Cultura nu are acces în zona de periferie”.

Anticarul recunoaște că vara, când elevii au vacanță, și zilele ploioase sunt cele mai rele. Atunci, vânzările sunt la pământ. Dacă se gândește la câte zile dintr-o lună sunt bune pentru ce face, acesta spune că patru.

În schimb, stocul disponibil a început să fie publicat și în mediul online, pe un site - astfel s-a născut varianta digitală a anticariatului, o soluție care s-a dovedit a fi salvatoare.

„Online-ul merge indiscutabil mai bine. Îmi acoperă și chiria, și salariile, cam toate cheltuielile”.

„Doamnei” a reușit să rămână un nume relevant în lumea anticariatelor, datorită politicii prețurilor. În timp ce alții scumpesc produsele, Nelu Dinu face tocmai opusul, adică le ieftinește. Astfel, se poate menține.

„E cea mai mare idioțenie să mărești prețul, în momente în care nu sunt bani. Prefer să vând două cărți decât să dublez prețul”.

Rolul anticariatelor, într-o eră a digitalului, spune Nelu Dinu, este de a-i face pe oameni să citească. El crede că, la un moment dat, tehnologia o să ducă la o suprasaturare, iar din discuțiile cu copiii și tinerii care îi trec pragul magazinului, vede că lumea se reorientează către lectură.

Majoritatea cumpărătorilor pe care îi are trăiesc în nordul și în vestul țării, iar cei mai puțini în sud. Cărțile, prevestește el, nu vor dispărea. Și nici anticariatele, în contextul în care cărțile din librării nu sunt accesibile tuturor, adaugă el.

„Sunt optimist. Nu înțelege cel care nu a avut o carte în mână. Dar cel care a văzut la tata, la mama o carte, știe ce înseamnă dragoste de carte și să fie curios. Cartea deschide mintea, îți deschide oportunități, vezi altfel lumea”.

50.000 de cărți cu sub 10 lei

„Cred că pasiunea pentru cărți poate să fie o piedică în activitatea asta, pentru că, până una-alta, trebuie să te și abții, ca să nu păstrezi toate cărțile faine pentru tine și să le lași totuși să circule”, recunoaște Victor Patrichi.

Dacă te-ai plimbat prin centrul Bucureștiului, slabe sunt șansele să nu fi trecut pe lângă unul dintre anticariatele lui; a deschis primul magazin când avea 26 de ani, în 2013, iar zece ani mai târziu, Târgul Cărții urma să aibă patru locații în Capitală și una în Timișoara.

Totul a început, însă, ceva mai devreme, într-un apartament din zona Armenească. Inițial, Târgul Cărții exista doar ca magazin online. O locație fizică s-a născut imediat, din necesitate.

„Erau foarte mulți clienți care optau pentru a ridica coletele și ajunsesem să avem în fața unui apartament, care era depozitul, o coadă de zeci de oameni”.

Începuturile, își amintește el, au fost anevoioase, iar limitele, pe partea logistică, erau vizibile. Introducerea noilor cărți, ambalarea și trimiterea lor erau posibile până într-un punct. Odată cu pandemia, când magazinele fizice au fost închise, întreaga presiune a fost mutată pe magazinul online.

Acela a fost momentul în care afacerea a înflorit, iar din depozit au început să iasă câte 8.000 de cărți pe săptămână.

Față de perioada în care și-a început activitatea, diferențele, spune Victor, sunt de la cer la pământ. Există mult mai puțini oameni care vând și care cumpără, în zona de anticariate, iar din punct de vedere legal, totul este mai reglementat.

„În continuare există elemente de vid legislativ, pe partea de vânzare la mâna a doua. Cred că ar trebui să se mai lucreze la asta, pentru că, de exemplu, sunt legi legate de vânzarea produselor ce vizează industria auto, ceea ce prea are nicio legătură cu noi”.

În anticariate, spune Victor, oamenii sunt în căutarea a două tipuri de cărți. Pe de-o parte, o mare cerere există pentru cărțile la prețuri mici, indiferent că sunt vechi, dispărute de pe piață sau noi, în folie, iar o altă categorie este cea a cărților de specialitate, editate în trecut, pentru care nu există un tiraj nou.

Cu peste 50.000 de cărți listate care costă sub 10 lei, Târgul Cărții este o afacere care merge pe profit, iar de trei ani, achiziția de carte nu se mai face doar din București, cum se obișnuia, ci din toată țara.

„Avem cărți care au fost prezente în librării și ulterior au ajuns la noi, pentru că ne ocupăm și de partea asta de lichidări de stocuri. Așa că ne ducem pe o zonă mult mai mică de preț, de 5 lei, 10 lei, pentru cărțile noi”.

De peste zece ani, anticarul aude cum că lectura este pe moarte, locul ei fiind luat de digital. Contrat acestor opinii, părerea lui este că cititul va continua să existe, precum și anticariatele.

„Poate la un moment dat se va întâmpla, dar în momentul de față nu văd asta. Cred că anticariatele vor avea un rol important în continuare. Realitatea este că internetul, în momentul de față, este relativ limitat. Odată ce intri mai adânc într-un domeniu, din păcate, internetul își spune limitele. Informația superficială o găsești facil. Dar un domeniu specific este mult mai complicat. Deci eu cred că vom exista în continuare absolut liniștiți”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI