Forumul de Securitate de la Kiev s-a ținut joi și vineri, pe 21 și 22 martie, inclusiv într-un buncăr. Alarma de bombardament a pornit joi în zorii zilei, iar participanți, experți internaționali de securitate adunați în capitala Ucrainei, printre care și Iulian Chifu, au fost nevoiți să se adăpostească.
Scenariul s-a repetat vineri, când Rusia a lansat un val masiv de lovituri asupra infrastructurii energetice a Ucrainei și asupra regiunilor Harkov, Dnipropetrovsk, Vinița, Hmelnițki, Ivano-Frankivsk, Poltava, Odesa și Lviv.
Alarmele antiaeriene și adăpostirea cetățenilor în subteran sunt evenimente cotidiene în capitala Ucrainei, spune, într-un interviu pentru Europa Liberă, Iulian Chifu, de la Kiev. Ucrainenii trăiesc - adaugă el - într-un stres zilnic enorm dar, în același timp, sunt extrem de hotărâți să țină piept agresiunii ruse.
Iulian Chifu atrage atenția că războiul din Ucraina este o realitate foarte aproape de România și că liderii politici din țară ar trebui să explice de ce e nevoie de creșterea cheltuielilor militare și de pregătirea cetățenilor, chiar dacă e un subiect nepopular pentru perioada electorală.
Expertul în securitate spune că atacurile Rusiei asupra Kievului, asupra altor orașe, asupra țintelor civile și structurii energetice sunt parte a strategiei rusești de a descuraja populația și de a limita sprijinul pentru efortul de război.
Iulian Chifu mai spune că Rusia, în cea mai pesimistă evaluare, ar putea avea în trei ani capacitatea militară de a ataca state NATO. În acest context, ideologia și doctrina militară pe care le promovează Moscova trebuie să pună în gardă statele NATO potențial vizate, inclusiv România.
Ucrainenii trăiesc așa în fiecare noapte, sub această teroare, sub această presiune a atacurilor.
Europa Liberă: Cum arată Kievul sub atacurile aeriene ale Rusiei?
Iulian Chifu: De când sunt aici, în fiecare noapte a existat alarmă și atac. Acum două nopți (miercuri spre joi -n.r.) a fost atacul cel mai puternic. Cu morți și răniți, aici, în mijlocul Kievului. Nu e vorba despre rachete care au lovit direct, au fost interceptate, dar resturile rachetelor au căzut. Ținta celor 31 de rachete, interceptate toate, a fost sediul central al serviciilor de informații militare ucrainene.
În noaptea care a trecut (joi spre vineri -n.r.) au fost vizate centrale electrice. La Harkov a fost rău, a fost întreruptă energia cu totul. La Zaporojie și aici, în regiunea Kievului, a fost la fel. Alarma s-a încheiat la șapte fără cinci (dimineața, n.red).
Europa Liberă: Care e sentimentul când știi că vine un atac și trebuie să mergi în adăpost? Cum fac față ucrainenii?
Iulian Chifu: Cetățenii Kievului se adăpostesc în metrou. Acolo este zona cea mai mare pentru a-i proteja pe cetățenii obișnuiți. Sunt extrem de bine organizați. În momentul în care racheta intră pe teritoriul ucrainean, primesc avertismente, au senzori de avertizare timpurie. Se dă alarma, lumea se duce în buncăre.
În momentul în care (armata ucraineană, n.red) determină aria în care va lovi racheta, avertizează a doua oară și știi că urmează loviturile.
Vă dați seama sub ce stres sunt oamenii aceștia numai pentru faptul că noaptea nu știu când trebuie să se trezească, să se îmbrace, să se adăpostească.
În fiecare zi mor oameni aici, și nu vorbim de linia întâi.
Gândiți-vă câți mor în mod regulat, în fiecare zi. În fiecare zi mor oameni, și nu vorbim de linia întâi, vorbim de aceste tiruri în spatele frontului. În fiecare zi. Asta creează și dificultate pentru linia întâi. Că una este să fii soldat pe front și spui că îți aperi pe cei dragi care sunt acasă în siguranță și alta este să fii în linia întâi și să-ți moară cei dragi acasă. Asta introduce o presiune în plus pentru cei de pe front.
E un stres enorm, dar e și un nivel de hotărâre fantastic pe care îl au în a-și sprijini forțele armate, în a sprijini efortul de război. Noi le numim „intangibile de război”, care fac diferența.
Căci, altfel dacă punem pe o hârtie capabilitățile Rusiei și ale Ucrainei, sigur că am fi ajuns la concluziile care erau vehiculate la început de război: „Kievul va cădea în trei zile, Harkov în 12 ore”.
Harkovul n-a căzut niciodată, Kievul n-a ajuns să cadă și așa mai departe.
Diferența o face că ai pentru ce să te lupți, că lupți pentru identitatea ta, pentru dreptul tău de a exista. Aceste lucruri sunt cele care mobilizează.
Europa Liberă: Kievul pare să aibă o apărare antiaeriană foarte eficientă, nu a mai fost lovit demult de o rachetă care să explodeze.
Iulian Chifu: Cam peste tot au apărare eficientă. Diferența la Kiev, față de Herson, Nikolaev sau Odesa, e că acestea sunt la punctele de intrare pe teritoriul Ucrainei, nu au senzori de avertizare.
La Kiev au sistemele antiaeriene, „Patriot”-uri și mai există și altele, un sistem nemțesc „Ghepard”, în jurul cădirilor relevante. De asemenea, armata ridică MiG-urile ca să poată intercepta rachetele în aer.
Europa Liberă: Pornind de la experiența ucrainenilor, pe care ați văzut-o direct, cât de pregătiți credeți că sunt românii?
Iulian Chifu: Noi, românii, trebuie să ne trezim și să realizăm că războiul e aici. E lângă noi, există, și în momentul în care, Doamne ferește!, ucrainenii ar capota, Rusia ajunge la gurile Dunării și pe Prut. Trebuie să ne pregătim și trebuie să evităm ca vreodată să ajungem noi în situația asta.
Trebuie reconstruită partea militară, inclusiv atractivitatea funcției militare. Trebuie să ne construim industria militară capabilă să îți ofere muniție și capabilități la nivelul de a putea să confrunți o amenințare precum este cea a războiului de mare intensitate pe termen lung.
Deși suntem în perioadă electorală și subiectul nu e popular, avem nevoie de lideri care să iasă în față și să asume realitatea aceasta. Există o amenințare foarte solidă. Ultima evaluare pe care am văzut-o arată că, în trei ani Rusia, va avea o armată capabilă să atace NATO.
Trebuie să realizăm că e război și că trebuie să ne pregătim și trebuie să evităm ca vreodată să ajungem noi în situația asta.
De aici nevoia să-ți restructurezi viziunea. Sigur, nu e popular. Cum să spui acum că aloci resurse unei industriei militare? Cum refaci credibilitatea funcției militare și cum atragi oamenii potriviți?
În Rusia s-a ajuns în faza de represiune stalinistă, cea mai dură. Această situație, de fapt, vine și-ți arată că trebuie să te pregătești ca să o descurajezi pentru a nu ajunge vreodată să trebuiască să te confrunți cu ea.
Teritoriul nu ți-l aperi și nu ți-l eliberezi fără „boots on the ground” (soldați care se află fizic pe teren, n.red). Nu poți fără aceste oportunități foarte solide, militare, tradiționale, clasice. (În România - n.red) a existat un contract social cu toată zona asta de apărare, ordine publică, siguranță națională, care a fost denunțat de către stat. Și, în momentul de față, evident că ai probleme în a-ți popula cu oameni potriviți toată zona asta militară. Nu mai spunem că, fiind un război în proximitate, atractivitatea e mai redusă.
Una este să te gândești la un război virtual, care s-ar putea întâmpla în viața ta militară, și alta este să te înrolezi și să intri într-un mecanism din acesta când războiul există și lângă tine.
Acest efort numai leadership-ul politic poate să-l facă, convingând cetățenii, venind și explicând cum se întâmplă lucrurile.
Europa Liberă: Ce motive ar avea Rusia să atace state NATO?
Iulian Chifu: Revizionismul, imperialismul. Marea problemă a Ucrainei a fost că era un stat democratic care reușea și prospera. Și era în fața porții Rusiei. Acest lucru amenință în mod substanțial sistemul autocratic rus care, iată, a migrat către dictatură militară de-a dreptul.
În Rusia suntem, practic, în faza a treia, a stalinismului târziu. Deci, faza de destrămare, dacă doriți, dar e o destrămare care poate dura și 2 ani, și 5 ani, și 10 ani. Poate dura și mai multă vreme.
Suntem în faza în care Putin nu mai tolerează nici o voce împotriva sa.
Proiectul lui Putin pe următorii șase ani, dezvăluit de Dughin (Alexandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin, n. red) transformă Rusia, în momentul de față, într-un colos militar care are capacitatea de a recruta. Nu există democrație sau drepturile omului acolo. Ești recrutat și trimis pe front. În momentul de față, trei ani este perioada cea mai pesimistă și evaluarea mea era între cinci și șapte ani (perioada în care Rusia ar avea capacitatea de a ataca un stat NATO, n.red).
Dar, dacă mâine [Rusia lui Putin] declară o mobilizare generală, capacitatea de a produce o armată capabilă să intre în confruntare cu NATO e foarte mare.
Or, noi nu avem nevoie să ne confruntăm cu Rusia, avem nevoie să descurajăm această posibilitate, a unui război pe scară largă.
Iulian Chifu
Iulian Chifu este expert în securitate și președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor și Avertizare Timpurie, București.
Iulian Chifu a fost Consilier Prezidențial în perioada 2011 - 2014, în mandatul lui Traian Băsescu.
Între 2015-2016 a fost Consilier pentru Afaceri Externe, Securitate și Apărare al președintelui Camerei Deputaților din România.
În mai 2015, Iulian Chifu a devenit unul dintre românii sancționați de Moscova și are interdicție de a intra în Rusia.
Forumul de Securitate de la Kiev
Forumului de Securitate este o platformă internațională de discuții, organizată de Ucraina începând cu 2007.
Forumul reunește anual lideri internaționali, politicieni, diplomați, experți, activiști și jurnaliști pentru discuții și prezentări pe teme de război și pace.
Potrivit paginii Forumului de Securitate, misiunea sa este apărarea interesele Ucrainei în lume, extinderea cercului de partenerilor internaționali ai țării și contribuția la crearea unei ordini mondiale juste, bazată pe principii și reguli civilizate.
Forumul urmărește găsirea de soluții pentru „victoria Ucrainei asupra imperialismului rus”, intrarea Ucrainei în Uniunea Europeană și NATO și întărirea statutului Ucrainei de participant „influent, de succes și egal” la viața internațională liberă.
