Investigația realizată de OCCRP a început după ce o sursă anonimă a trimis informații despre mai mult de 18.000 de conturi bancare, care dețin colectiv peste 100 de miliarde de dolari, către ziarul german Süddeutsche Zeitung. Ziarul a împărtășit aceste date cu 46 de organizații de presă din întreaga lume.
În ciuda angajamentelor făcute deja de două decenii de către Credit Suisse de a lua măsuri împotriva fondurilor nelegitime, datele despre bancă dezvăluie că aceasta a acceptat clienți zeci de criminali, dictatori, oficiali ai serviciilor de informații, persoane vizate de sancțiuni și diverși politicieni cu averi uriașe.
Printre clienții băncii numiți în investigație se află persoane precum regele Abdullah al II-lea al Iordaniei, copiii a doi foști președinți, Nursultan Nazarbayev din Kazahstan și Islam Karimov din Uzbekistan, fiii fostului dictator din Egipt, Hosni Mubarak și chiar și un fost cardinal de la Vatican, Giovanni Angelo Becciu.
Potrivit raportului OCCRP, conturile identificate de jurnaliști ca fiind potențial problematice dețin active de peste 8 miliarde de dolari.
Într-un comunicat de presă, reprezentanții băncii au declarat că „Credit Suisse respinge ferm acuzaţiile şi presupunerile referitoare la practicile sale comerciale”. Aceștia au precizat că informaţiile publicate de jurnalişti se bazează pe „informaţii selective scoase din context, care duc la interpretări tendenţioase referitoare la modelul de business al băncii”.
„Aceste acuzații mass-media par a fi un efort de a discredita banca și piața financiară elvețiană, care a suferit schimbări semnificative în ultimii câțiva ani” au adăugat aceștia.
Țările în curs de dezvoltare afectate disproporționat
Peste 90 de țări, dintre care majoritatea se află în curs de dezvoltare, sunt ținute în întuneric în timp ce contribuabilii lor bogați își ascund banii în conturile elvețiene, notează The Guardian.
Această inechitate a fost citată de către sursa anonimă din spatele noilor date, care spune că sistemul Credit Suisse „impune o povară financiară și infrastructurală disproporționată națiunilor în curs de dezvoltare”.
„Această situație generează corupție și privează țările în curs de dezvoltare de veniturile fiscale de care acestea au mare nevoie. Aceste țări sunt, prin urmare, cele care suferă cel mai mult de pe urma acestei cascadorii inverse de tip Robin Hood a Elveției”, a adăugat sursa.
În perioada 2011-2015, Regele Iordaniei, Abdullah al II-lea, a deținut un cont în valoare de 230 de milioane de franci elvețieni (223 de milioane de dolari) la Credit Suisse, în timp ce țara sa primea miliarde de dolari în ajutor financiar extern, arată investigația.
În Venezuela, potrivit raportului OOCRP, directorii companiei petroliere de stat, împreună cu apropiații lor, au sustras cel puțin 11 miliarde de dolari de la companie într-o serie de scandaluri de corupție, distrugând astfel industria care stătea la baza economiei țării.
Averile pe care unii dintre acești directori le-au ascuns au fost localizate de reporteri în Elveția. Investigația OOCRP dezvăluie că peste 20 de venezueleni implicați în schemele de corupție de la compania petrolieră de stat au adunat, de-a lungul anilor, active în valoare de cel puțin 273 de milioane de dolari în 25 de conturi la Credit Suisse.
Însă cei mai puternic afectați de aceste scheme de corupție au fost venezuelenii obișnuiți. Economia țării a intrat în colaps din 2013, cu niveluri ridicate de sărăcie, șomaj și foamete, în timp ce hiperinflația a devalorizat salariile oameniilor.
Clienți acuzați de crime de război
Datele analizate de reporteri arată conturi bancare care aparțin unor presupuși agresori ai drepturilor omului, cum ar fi fostul ministru al apărării algerian Khaled Nezzar. În calitate de șef al forțelor armate, Nezzar a fost considerat liderul de facto al Algeriei din 1991 până în 1993, când țara a fost implicată într-un război civil marcat de atrocități comise împotriva civililor.
În ciuda acuzațiilor împotriva lui, Nezzar era client al Credit Suisse, deținând două conturi în valoare de cel puțin 2 milioane de franci elvețieni (1,6 milioane de dolari la acea vreme). Acest cont a rămas deschis până în 2013, la doi ani după ce în Elveția a fost începută o anchetă privind implicarea sa în crime de război.
Un alt client Credit Suisse, Abdul Halim Khaddam, a ocupat funcții guvernamentale de nivel înalt în Siria, din 1970 până în 2005, mai întâi ca ministru de externe și apoi ca vicepreședinte, în perioada guvernării fostului dictator sirian Hafez al-Assad.
În acest timp, în ciuda repetatelor încălcări ale drepturilor omului de către regimul lui Assad, potrivit investigației, Khaddam, avea deschis un cont de peste 97 de milioane de dolari la banca elvețiană.
Omar Suleiman, șeful serviciilor de informații al fostului dictator din Egipt, Hosni Mubarak, care a fost acuzat în mod repetat de complicitate la acte de tortură, este numit în investigație ca deținătorul unui cont de peste 67 de milioane de dolari la Credit Suisse, iar membrii familiei sale aveau cel puțin două conturi la aceași bancă, dintre care unul a rămas deschis chiar și după moartea sa în 2012.
Cum încurajează banca aceste practici
Potrivit foștilor angajați ai Credit Suisse, unul dintre motivele pentru care există acest număr crescut de conturi problematice, este politica de maximizare a profiturile a băncii.
„Banca își încurajează angajații să privească în altă parte dacă dau peste un cont despre care știu că este toxic”, a explicat un fost senior manager în private banking.
Acest lucru a creat o procedură, spun angajații Credit Suisse, în care există două seturi de reguli pentru două tipuri de clienți: bogații și ultrabogații.
„Verficările clienților și ale conturilor – să zicem la nivelul de 1 milion de dolari – sunt foarte riguroase”, a spus un fost director executiv. „Dar când vine vorba de conturi cu valoare netă mare, șefii îi încurajează pe toți să privească în altă parte, iar managerii își fac griji pentru bonusurile lor și pentru siguranța locului de muncă”.
Însă, un alt motiv al acestui nivel de corupție, potrivit raportului OOCRP, sunt „legile draconice” din Elveţia, care reduc la tăcere angajații sau jurnaliştii care ar putea dori să investigheze corupția din aceste instituții.
De asemenea, raportul notează faptul că un grup media elvețian nu a putut participa la investigație din cauza riscului de urmărire penală.
„Vreau să subliniez faptul că responsabilitatea pentru această problemă nu este a băncilor elvețiene, ci mai degrabă a sistemului juridic elvețian. Băncile sunt pur și simplu buni capitaliști, care își maximizează profiturile în cadrul legal în care își desfășoară activitatea. Mai simplu spus, autoritățile elvețiene sunt responsabile pentru încurajarea infracțiunilor financiare iar – prin democrația directă – poporul elvețian are puterea de a face ceva în privința asta” a scris sursa anonimă de la care a pornit această investigație.
Experții consultați de OOCRP, spun că amenzile nu sunt suficiente: băncile nu își vor schimba practicile până nu se confruntă cu măsuri mai serioase, cum ar fi suspendarea licențelor sau urmărirea în justiție a liderilor bancari.
Potrivit raportului, cu aproape 50.000 de angajați și 1,5 trilioane de franci elvețieni în active gestionate pentru 1,5 milioane de clienți, Credit Suisse este doar a doua cea mai mare bancă din Elveția.
