Difuzarea live a atentatelor teroriste, poze cu un conținut violent și filmări care arată victime ale catastrofelor naturii – astfel de scene sunt astăzi accesibile cu un singur click. Ce rol joacă presa în aceste situații? Trebuie jurnaliștii să prezinte necenzurat publicului toate situațiile?
Odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare, s-a instaurat în presă și necesitatea de a alătura o imagine oricărei știri. Un text fără o fotografie pare lipsit de autenticitate și nu reușește să trezească o implicare emoțională a cititorilor. Acum, când fluxul de informații este constant, oricine poate să difuzeze live, cu ajutorul camerei de la telefon, catastrofe – asta este valabil atât pentru trecători pe stradă, cât și pentru presă, deopotrivă însă și pentru teroriști. Dr. Nikolaus Jackob, PD la Universitatea din Mainz, este de părere că: „prin streaming și social media se ajunge la o concurență cu funcția de gatekeeping (păzitor de porți) a jurnaliștilor.” Oricine poate răspândi informații sensibile, ignorând un cod de etică, abordat teoretic de canalele clasice de media.
Difuzarea live a atacului asupra două moschei din Christchurch, petrecut anul trecut și soldat cu 49 de morți, sau cel asupra sinagogii din Halle, soldat cu doi morți, tot anul trecut, nu reprezintă însă o actualitate. Încă dinaintea atentatului din 11 Septembrie 2001 din New York, teroriștii și-au plănuit acțiunile astfel încât să ajungă la un public cât mai larg și să inducă o stare de panică generală. Cu ajutorul social media aceștia și-au creat o realitate media proprie, unde nu mai au nevoie de canalele clasice mediatice pentru a-și promova ororile – prin Liveleak și alte platforme similare pot difuza totul fără sprijin din exterior. Aceste filmări sunt preluate însă și de canalele clasice de media. Prin difuzarea acestor videoclipuri, publicul ajunge să urmărească și să își însușească viziunea făptașului, este de părere Dr. Tanjev Schultz, profesor de Jurnalism la Universitatea din Mainz. Mediatizarea acestor videoclipuri duce astfel la o propagandă a făptașului, iar presa riscă să se lase instrumentalizată de către acesta.
Divergența dintre obligația de a informa a presei și protecția persoanelor
Problematica raportării video despre atentate teroriste sau acte violente este complexă – presa are o obligație de a informa publicul asupra realității, respectând în același timp dreptul la deminitate umană al fiecăruia. Unde se trasează granița între raportarea obiectivă și cea care satisface senzaționalismul? Cât de multă violență trebuie să fie prezentată într-o știre pentru a respecta dreptul la informare a publicului? „Nu ești obligat să publici poze cu conținut violent fără motiv. Informarea (publicului) este importantă, dar este o chestiune despre modul în care faci reportajul” , conchide profesorul Oliver Quiring, de la Universitatea din Mainz.
Până la urmă, imaginile cu conținut violent sunt de multe ori inutile raportării obiective și folosesc doar mediatizării făptașului. Prin răspândirea videoclipurilor realizate de teroriști sau imaginilor cu caracter puternic violent se poate realiza și o victimizare secundară a victimelor – „Demnitatea umană trebuie să rămână garantată și nu trebuie degradată în favoarea senzaționalismului” - remarcă Dr. Jackob.
Lipsa eticii vizuale în tabloide
Presa online și tabloidele încă nu au dezvoltat o manieră etică de a prezenta materialele violente. Mai degrabă, acestea se „aruncă pe astfel de videoclipuri care servesc, după părerea mea, unui interes voyeuristic. Este un fel de porno teorist care are loc acolo. În sine nu prezintă niciun interes informațional, dar duce la o eroizare a făptuitorilor și, în același timp, la traumatizarea victimelor”, critică prof. Schultz. De asemenea, prin difuzarea live a acțiunilor teoriste sau raportarea bogată în detalii apare riscul de a crea acte de contrafacere.
În România, dacă se analizează conținutul video prezentat despre cazurile de la Caracal sau Colectiv, se poate remarca o lipsă a eticii vizuale, în parametrii menționați anterior. Cât de detaliată este raportarea mediatică diferă de la caz la caz. Esențial rămâne: presa trebuie să fie atentă la calitatea materialelor prezentate și să nu se complacă în senzațional voyeuristic.
Facebook Forum