Știrea a venit la o zi după ce Putin anunța, pe fundalul scepticismului general, că Rusia înregistrează succese în reducerea ratei infectărilor și anunța relaxarea la scară națională a unora din restricții.
Îmbolnăvirea lui Dmitri Peskov a adiat prin toate redacțiile planetei. Primul care a anunțat-o încă de la începutul serii de ieri a fost, la Moscova, Kommersant: purtătorul de cuvânt al lui Putin, acru-zeflemitorul Peskov, a fost dus marți la spital împreună cu soția, amândoi fiind infectați.
Peskov, unul din oamenii de încredere ai lui Putin, purtătorul lui de cuvânt de aproape două decenii, este știut a petrece zilnic o vreme cu el pentru a pune la punct strategia comunicării cu presa, cu populația rusă și cu străinătatea.
Îmbolnăvirea lui Peskov vine după ce premierul Mișustin a fost la rândul lui infectat luna trecută, împreună cu alți doi miniștri (cultură și construcții).
The Guardian, la Londra, îl citează însă pe Peskov care a dat asigurări, prin telefon de la Moscova, că nu s-a mai întâlnit cu Putin de o lună.
Cu toate astea, ieri Putin l-a primit în persoană și s-a lăsat fotografiat cu Igor Secin, patronul trustului Rosneft.
Oficial, Rusia avea ieri peste 232.000 de cazuri confirmate de infectare cu coronavirus. Cu câteva ore înainte ca Putin să anunțe sfârșitul unor restricții, autoritățile medicale ruse au anunțat un nou record zilnic de infectări - peste 11.600 de cazuri noi.
În Italia, La Repubblica a intervievat-o prin telefon, de la Moscova, pe doctorița Anastasia Vasilieva, șefa unui sindicat al medicilor care critică în permanență răspunsul autorităților în fața pandemiei. Sindicatul ei Alianța doctorilor (Альянс врачей) se află de mult în vizorul autorităților, întrucât este sprijinit de principalul opozant al lui Putin, Aleksei Navalnîi.
Vasilieva spune, pentru La Repubblica: "Statisticile în Rusia sunt manipulate dintotdeauna". Ea consideră că numărul victimelor este mult mai mare decât cel anunțat oficial.
(Pe Anastasia Vasilieva o mai menționasem în revista presei în urmă cu o lună, când ea a fost arestată scurtă vreme și amendată pentru nerespectarea regimului izolării.)
De altfel, chiar în Rusia, unul din ultimele ziare de opoziție, Novaia Gazeta, titrează brutal: Mortalitatea reală de COVID-19 în Moscova e de aproape 3 mai mare decât cifrele oficiale. Oficial, în Moscova au murit până acum 1232 de oameni, iar cu totul în Federația Rusă, tot potrivit cifrelor oficiale, 2150.
Epoca darwinismului violent
În economie, « se anunță o perioadă de un darwinism violent », estimează Le Monde. După ieșirea din carantină, sprijinul statului se va reduce. Multe întreprinderi mici vor da faliment începând din vară, în vreme ce, pe un ton grotesc, patronul Virgin, miliardarul britanic Richard Branson, propune, pentru a-și salva firma de transport aerian, să vândă acțiuni ale firmei lui de turism spațial Virgin Galactic și pune ca garanție insula lui din Caraibe.
În acest context, tot în Franța, cotidianul economic Les Echos analizează decizia (amenințarea, de fapt) lui Elon Musk de a redeschide de îndată uzina Tesla din San Francisco, în ciuda carantinei impuse de autoritățile californiene și ajunge la concluzia că nu e vorba câtuși de puțin de o bravadă din cele cu care ne obișnuise excentricul miliardar fumător de hașiș în direct, ci de o urgență financiară: ziarul economic francez e convins că Tesla nu mai are bani și nu poate rezista financiar cu activitatea oprită. Elon Musk a refuzat să indice fie și aproximativ nivelul a ceea ce se numește „cash burn”, la ultima lui conferință de presă.
Rămânând în domeniu, Les Echos constată că această carantină la scară mondială a fost doar parțial benefică mediului înconjurător, în primul rând deoarece, în ciuda unei reduceri a gazelor cu efect de seră, a crescut enorm folosirea plasticului și cantitatea gunoaielor lepădate în natură.
La Bruxelles, Comisia Europeană va anunța astăzi un plan în trei faze pentru a ieși treptat din carantină la scara întregii UE și a mai recupera ceva din turismul verii. Comisarul european responsabil cu economia, italianul Paolo Gentiloni, are un interviu în Süddeutsche Zeitung în care promite că turismul va fi salvat vara aceasta, deși nu este deloc clar cum.
Mai multe ziare, printre care El Pais, în Spania, anunță în avanpremieră detaliile acestui plan în trei faze anunțat azi de Comisie. Este evident că unul din principalele puncte va fi ridicarea controlului la frontierele Schengen. De asemenea, Comisia va mai face recomandări în legătură cu aplicațiile pentru telefon care ar permite o trasabilitate a bolnavilor.
Franța ocupată și iluzia purității regăsite
Franța, adăugând ieri 348 de morți la cei de până acum, a ajuns la 26.991 de victime, depășind Spania și urcând pe locul patru al țărilor cu cel mai mare număr de decese din lume, după SUA, Marea Britanie şi Italia.
Pe acest fundal, cotidianul belgian Le Soir, într-o mare cronică semnată de eseistul francez Jean-François Kahn, compară atitudinea de astăzi a francezilor în fața epidemiei cu cea din momentul înfrângerii totale și rapide de către Germania în 1940.
Prăbușirea Franței în fața Germaniei s-a întâmplat acum exact opt decenii, pe 10 mai 1940. Au urmat anii de ocupație a Parisului în timpul regimului de la Vichy. Jean-François Kahn ne îmbie la o traversare literară și jurnalistică a Parisului de azi, citind presa de atunci, din timpul ocupației. Mai toți scriitorii, ziariștii și făcătorii de opinii de atunci (maîtres à penser) scriau că nu se va mai putea trăi ca înainte, că viața va trebui să redemareze pe baze noi.
Cei care trăiau atunci în Parisul supus stării de asediu impuse de germani lăudau aerul pur al miticului oraș, atmosfera idilică de sat, care producea desfătări celor care dispuneau de un permis pentru a ieși noaptea. Ba chiar: faptul că Parisul își recăpăta aerul de mitologie și de secrete de roman. Monumentele erau iarăși vizibile de parcă aveau o nouă identitate, orașul nu mai era sufocat de vulgaritatea automobilelor și a petrecăreților nocturni.
Kahn citează o sumedenie de texte idilice și exaltate, semnate de Montherlant, Paul Morand, Paul Claudel sau chiar marele Jean Giono care scria ca în transă că "Parisul n-a fost niciodată atât de frumos și plin de speranță ca acum".
Precum ecologiștii noștri romantici de astăzi, toți acei buni burghezi parizieni ai literelor vorbeau despre carantina impusă de virusul nazist ca despre o șansă unică pentru a crea o lume nouă, mai curată, și a nu mai trăi risipind cotidianul ca înainte. Ba chiar, precum azi, mulți dintre cei înstăriți fugiseră pe Coasta de Azur, de unde prevesteau sfârșitul atât de detestatei democrații parlamentare.
Gândirea virusată a lui Agamben
În Franța, unde intelectualii încă mai sunt priviți ca niște sacerdoți, una din revistele literare, Lire, în ultimul său număr (redus ca număr de pagini și care pentru prima dată, din pricina crizei, acoperă lunile mai-iunie) face o recenzie dezabuzată a traducerii franceze a ultimei cărți a filozofului și eseistului italian Georgio Agamben.
Acesta e pe cale de a-i depăși în popularitate și sofisticăreală erudită pe Žižek, Sloterdijk sau Michel Onfray, ca să nu mai vorbim de un stângist inovativ dar ignorat ca Boris Groys. Cu atât mai important e textul plin de dezamăgire din revista Lire și intitulat, dacă e să-l adaptăm în română, Gândirea virusată. (La pensée grippée, aluzie și la celebrul studiu de antropologie structurală al lui Claude Lévi-Strauss La pensée sauvage, dar și un joc de cuvinte pe grippe, maladie produsă de un virus, și grippé, care metaforic se spune despre ceva blocat și care nu mai funcționează : astfel, o pensée grippée este ca un moteur grippé.) Articolul nu este atât despre ultima carte a lui Agamben, Il regno e il giardino, tradusă în franceză, cât despre faptul că spre dezamăgirea tuturor filozoful italian se arată deodată a fi un obtuz viro-negaționist.
Pe 26 februarie, în momentul în care se anunțase deja punerea în carantină a unor orașe italiene, Agamben scria, cu mintea gripată, pe un ton de pamflet revoluționar în cotidianul de stânga Il Manifesto că epidemia este o « invenție » pentru a limita libertățile individuale. Avea să repete asta o lună mai târziu într-un interviu cu Le Monde, lucru pentru care a fost de îndată calificat de conspiraționist. Coronavirus este o banală gripă folosită pentru a ne militariza cotidianul, se încăpățânează Agamben. Italienii nu trebuie să-și sacrifice viața socială din rațiuni egoiste, din teama de-a se îmbolnăvi.
Articolul din Lire nu o spune, însă ne apucă febra încercând să imaginăm ce-ar fi predicat azi gânditori și maîtres à penser radicali precum Sartre sau Foucault, adversari ai statului, care pentru ei era totalitar prin definiție, sau Barthes, pentru care până și limba era fascistă ("la langue est fasciste").
Din care se vede că gândirea poate fi gripată sălbatic în nesfârșite feluri.
Facebook Forum