„Bâsca este râul în care am învățat și să înot, să pescuiesc, m-am bucurat de tot ce oferea acel râu. Ar fi de neconceput ca râul acesta să rămână fără apă”, spune pentru Europa Liberă inginerul Ștefan Petriceanu, fondatorul Asociației Tainița Baștinei.
Originar din comuna buzoiană Gura Teghii, situată la confluența râurilor Bâsca Mare și Bâsca Mică, Petriceanu se numără printre cei care – la una din cele două dezbateri publice organizate recent cu privire la proiectul pe care compania Hidroelectrica vrea să îl finalizeze în zonă – au spus că sunt nemulțumiți.
Proiectul presupune ca în zona de munte a județului Covasna, la Surduc, în comuna Zagon, compania de stat termine de construit un baraj de captare a râului de munte Bâsca Mare. Construcția a început în timpul comunismului.
De la baraj, apa râului ar urma să fie deviată printr-o galerie subterană de peste 16 kilometri - realizată deja - în hidrocentrala Nehoiașu II.
Captarea apei la Surduc - făcută prin alte două captări pe traseul galeriei - riscă să lase fără apă albia naturală a râului, care străbate pe aproape 35 de kilometri mai multe localități montane și subcarpatice din județul Buzău: Gura Teghii, Varlaam, Păltiniș sunt câteva dintre ele.
Aproximativ 4.000 de oameni locuiesc în aceste sate, ridicate tocmai în jurul apei.
Investiția - începută în comunism și continuată treptat, după 1990, de către Hidroelectrica - a fost contestată vehement în ultimii ani de către organizații neguvernamentale și activiști de mediu, așa cum a scris Europa Liberă la începutul acestei luni.
Ei spun că ar transforma „unul dintre puținele râuri de munte care au supraviețuit în Carpații Românești” într-un „firicel de apă”, modificând atât peisajul satelor de pe traseu, cât și ecosistemul.
În vecinătate se află și situl de interes comunitar Natura 2000 de la Penteleu, care, potrivit activiștilor, va fi de asemenea afectat, chiar dacă nu se suprapune investiției.
Proiect criticat, în dezbatere publică
La dezbaterile organizate săptămâna trecută pe tema proiectului, a venit rândul localnicilor să își spună părerea.
Fragmente dintr-una din cele două dezbateri, organizată la Nehoiu, în județul Buzău, au fost postate pe Facebook de către Ion Mânzală, originar dintr-una din localitățile afectate de investiție.
Pe teritoriul orașului Nehoiu este prevăzută hidrocentrala Nehaoiașu II, unde funcționează deja o hidrocentrală, Nehoiașu I, deservită de lacul de acumulare Siriu. O a doua dezbatere a avut loc la Zagon, unde se află barajul Surduc.
Chiar dacă dezbaterile nu s-au desfășuarat în satele ai căror locuitori ar urma să fie afectate direct de investiție - majoritatea grupate în comuna Gura Teghii - unii localnici de acolo au mers la Nehoiu ca să obiecteze față de proiect.
Oamenii au reclamat că datele preconizate în investiție nu iau în calcul debitul real al râului, foarte scăzut, că nici din punct de vedere economic investiția nu pare să fie fezabilă și că nu li se oferă alternativă în caz că posibila secare a albiei naturale va afecta depozitul de apă din subteran.
În dezbatere, specialiștii contractați de Hidroelectrica au prezentat trei studii: de impact asupra corpurilor de apă, de evaluare adecvată și raportul de impact asupra mediului.
Sunt etape din procedura premergătoarea acordării sau respingerii acordului de mediu, pe care Hidroelectrica speră să îl obțină pentru finalizarea lucrărilor, care ar fi realizate acum în proporție de 85%.
Localnicii, îngrijorați că vor rămâne fără râu
„Impactul total va fi al locuitorilor zonei. Dacă veți merge să măsurați astăzi acele debite de apă, vă spun eu, că veți râde”, a atras atenția unul din localnicii prezenți la aceeași dezbatere de la Nehoiu.
Oamenii din zonă văd cu ochii lor cum apa râului Bâsca Mare scade de la un an la altul, astfel că, spun ei, datele cuprinse în studiile comandate de către Hidroelectrica prezintă debitul mediu de acum câteva decenii și, prin urmare, nu ar fi relevante astăzi.
Daniela Rădulescu, expertă a consorțiului de firme care a realizat Studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă (SEICA), a explicat că debitul mediu multianual natural, pe ultimii 30 de ani, este de 5,10 metri cubi pe secundă.
Ar fi fost calculat printr-un studiu din 2024 al Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) și comandat de autorii SEICA, a explicat ea.
Însă, în documentația privind impactul asupra corpului de apă - care poate fi consultată pe site-ul Ministerului Mediului - nu este menționat studiul INHGA, ci alte date cu caracter istoric.
Mediile debitelor multianuale la cele două stații hidrometrice de pe Bâsca Mare au fost de 2,27 metri cubi / secundă la stația Comandău și 7,15% la Varlaam.
Pe „Bâsca Unită” (sau Bâsca Roziliei), debitul mediu este ceva mai mare, de 11 metri cubi pe secundă. Conform indicatorilor economici aprobați de Hidroelectrica, debitul instalat la intrarea apei în hidrocentrala Nehoiașu - adusă de la barajul Surduc prin aducțiunea de 16,6 km - este de peste 13 metri cubi / secundă.
Este un necesar mult superior celor înregistrate chiar și în mediile multianuale istorice.
În documentele prezentate succint inclsiv la dezbatere apar totuși unele neconcordanțe. Într-un tabel din Raportul de Impact asupra Mediului (RIM) este menționat un debit instalat al hidrocentralei de 40 de metri cubi / secundă, imposibil de atins în opinia mai multor activiști de mediu care contestă proiectul.
„În momentul în care propuneți un proiect cu impact major asupra naturii și a comunității locale și faceți o medie pe 30 de ani într-o realitate care nu mai există și toți oamenii din sală au putut să vadă diferențele de debite, pe toate râurile și izvoarele din zonă, este irelevant acest studiu”, a spus un alt participant la dezbatere.
Întrerupt de moderatoarea întâlnirii, reprezentantă a Ministerului Mediului, bărbatul a insistat: „În momentul în care ni se prezintă date care nu corespund realității de acum, nu putem interveni chiar atunci?”.
„Debitele de acum zece, 20 sau 30 de ani, chiar de la un an la altul, scad. Inclusiv din punct de vedere al randamentului comercial acest proiect nu pare să își aibă sensul. Hidroelectrica putea folosi acești bani pentru îmbunătățirea rețelei și micșorarea pierderilor și deschiderea de parcuri de energie, eoliene, verzi, impactul pozitiv asupra noastră era mult mai mare”, a mai punctat același localnic.
Chiar dacă experta a încercat să explice și tendința actuală a debitului bazinului hidrografic Bâsca - „chiar dacă nu e parte a studiului”, vociferările au continuat, iar explicația s-a întrerupt.
„Mergem dacă vreți și măsurăm apa cu palma, cu degetul”, a adăugat un alt participant.
Unii vorbitori au semnalat și faptul că o decizie a instanței - într-un proces inițiat de asociația Declic, prin care a fost anulată autorizația de construcție pentru baraj - a admis, în premieră, impactul asupra sitului de interes comunitar Natura 2000 Penteleu.
Ștefan Petriceanu, fondatorul Asociației Tainița Baștinei din Gura Teghii și vicepreședinte al filialei județene a USR Buzău, a avut la rândul său o intervenție la dezbaterea de la Nehoiu, în care a sintetizat nemulțumirile comunității. A cerut cel puțin o alternativă la forma actuală a proiectului.
„La Surduc noi nu avem practic un baraj, ci un stăvilar, care deviază apa printr-un canal și privează (de curgerea râului, n.r.) 40 de kilometri și afectează viața a peste 4.000 de oameni. Nu s-a vorbit în acest studiu despre acești oameni”, a spus el.
Conform documentației Hidroelectrica, distanța pe care albia râului Bâsca Mare este deviată pe o porțiune de 34,5 kilometri.
Raportul de impact asupra mediului subliniază doar faptul că amenajările prevăzute - în primul rând barajul - sunt situate „la distanțe foarte mari” de localitățile Varlaam, Comandău și Gura Siriului, de exemplu. Centrala de la Nehoiașu este la 150 de metri de cea mai apropiată locuință.
Nu apropierea instalațiilor de locuințe este reclamată de localnici, ci de faptul că reducerea substanțială a debitului pe albia naturală a albiei râului Bâsca ar putea afecta inclusiv depozitele de apă subterană, spune Petriceanu.
Mai exact, pânza freatică din care e extrasă apa de către localnici.
„Dacă mie îmi seacă fântâna la Gura Teghii de ce să facem această monstruozitate?”, a adăugat el.
De precizat că, în dezbatere, expertul Daniela Rădulescu a precizat că a fost făcută și o simulare de cost-beneficiu cu privire la zonă, într-un scenariu atât cu proiectul hidroenergetic, cât și fără el, și că analiza a înclinat în favoarea primei variante.
Inginer și cadru universitar la Institutul Politehnic din București, Petriceanu a pledat pentru un al treilea scenariu, în care „stăvilarul” să fie mutat mai în aval, ceea ce ar reduce impactul asupra comunității și ar asigura și producția de energie.
„Vă cert pentru că îmi luați apa și mie și la 4.000 de oameni și meritați să fiți certați”, a continuat el, răspunzând la o vociferare din sală.
Petriceanu a reclamat și faptul că studiile beneficiarului investiției nu prezintă măsuri compensatorii concrete în caz că resursa de apă din subteran, nu doar a râului, va fi sărăcită.
În ciuda obiecțiilor prezentate în dezbatere, atât Petriceanu cât și un alt participant spun că opoziția față de proiect nu a fost atât de vehementă pe cât s-ar fi așteptat, în condițiile în care în sală s-au aflat și numeroase persoane din Nehoiu, neafectate direct de posibila secare a râului, respectiv angajați ai Hidroelectrica.
Ulterior dezbaterii, Asociația Tainița Baștinei - ONG-ul cu sediul în Gura Teghii, înființată de Ștefan Petriceanu - a transmis un comunicat de presă cu mesajul „Nu ne luați apa!”.
„Ne opunem ferm devierii râului Bâsca Mare prin tunel subteran și lăsarea a 40 de kilometri de albie fără apă. Această decizie va afecta în mod direct peste 4.000 de oameni din comunitățile Poiana Curugi, Varlaam, Ionăști, Argășelești, Gura Teghii, Nemertea, Petriceni, Roscoi, Furtunești, Bâsca Colți, Păltiniș, Vascul, Bâsca Rozaliei și multe altele”, a transmis asociația în comunicat.
Ștefan Petriceanu spune pentru Europa Liberă că, în afara intervențiilor pe care le-a avut ulterior la unele televiziuni locale, nu a avut un feedback ca urmare a dezbaterii și nici a comunicatului asociației.
Cele mai multe comentariile la postarea comunicatului au întărit opoziția față de proiect, dar au fost și voci care s-au manifestat pentru investiție.
Petriceanu speră ca, dacă autoritățile vor insista cu continuarea proiectului, comunitatea să ceară investiții compensatorii, precum realizarea unei aducțiuni de apă în zonă, care să le asigure alimentarea în caz că posibila secare a râului va afecta și pânza freatică din jur.
Deputatul USR de Buzău, Marius Alecsandru, prezent la dezbaterea de la Nehoiu, a făcut ulterior o declarație politică de la tribuna Parlamentului, în care a criticat intențiile de continuare, de către Hidroelectrica, a unui „proiect comunist.”
El a reclamat și jocuri de interese, economice și politice, legate de acest proiect, subliniind că cetățenii din satele afectate nu vor avea niciun beneficiu de pe urma investiției.
„Din contră, localnicii pierd beneficiile pe care le oferea râul, beneficii pentru care strămoșii lor, acum sute de ani, au ales să întemeieze aceste sate aici și nu în altă parte!”, a spus el.
Ce (nu) spun autoritățile
Prezent de asemenea la dezbaterea de la Nehoiu, primarul Ionuț Milea (PSD) a spus că „sunt avantaje pentru economie și pentru alte lucruri, dar și dezavantaje, pe care cu siguranță cel mai bine le vedem noi, locuitorii acestei zone”.
El a evitat să se pronunțe pro sau contra investiției. În trecut, cu ocazia campaniei Balkan Defence pentru salvarea râului de munte Bâsca Mare, conducerea primăriei s-a opus proiectului; s-ar fi conformat apoi semnalelor politice „de la centru” privind accelerarea și finalizarea investiției, potrivit informațiilor Europei Libere.
Am încercat să obținem un punct de vedere cu privire la viitorului investiției de la secretarul de stat din Ministerul Energiei, Marius Negru, prezent la dezbaterea de la Nehoiu. Acesta a invocat motive personale pentru un răspuns prompt, menționând că îl va oferi în zilele următoare. Revenim cu el când îl vom primi.
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a fost întrebat dacă instituția pe care o conduce ia în calcul vreo variantă de recalibrare a investiției, ca urmare a criticilor constante din mediul civic și din comunitate. Ministrul a spus că va reveni cu un răspuns, ceea ce nu s-a întâmplat până la publicarea articolului.
Europa Liberă a adresat mai multe întrebări și companiei Hidroelectrica, chiar înainte de organizarea dezbaterilor publice. În momentul în care vom primi un răspuns, îl vom publica.
Câtă energie va produce Nehoiașu II
La dezbaterea de la Nehoiu, Daniela Rădulescu, reprezentanta companiei Hidroelectrica, a reamintit parametrii investiției și că este realizată în proporție de 85%.
Datele tehnice aprobate de companie anul trecut arătau însă că din valoarea totală a investiției, de 234 de milioane de euro, mai erau de realizat lucrări de 83 de milioane de euro. Adică aproape 40% din valoarea totală.
Hidrocentrala de la Nehoiașu II va avea o putere instalată de 55 de megawați și va întări producția de energie a țării, a mai spus reprezentantul companiei. Asta, cu atât mai mult cu cât România a închis sau urmează să închidă, până în 2025, capacități de producție pe bază de cărbuni de peste 3.700 de megawați.
Producția energetică ar urma să fie de 150 de gigawați anual, aproximativ a 350-a parte din producția anuală din România, de 56.000 de gigawați pe an.
Amenajarea hidroenergetică Surduc - Siriu ar urma să aibă un volum util de apă de aproximativ 280.000 de metri cubi de apă. Hidrocentrala Nehoiașu II va fi situată lângă cea de la Nehoiașu I, deservită de barajul de la lacul de acumulare Siriu.
Specialiștii contractați de Hidroelectrica pentru realizarea documentațiilor de impact au menționat, la dezbatere, că impactul constatat asupra râului și asupra speciilor de pești va fi redus la minim.
Daniela Rădulescu a subliniat și faptul că pentru realizarea investiției România trebuie să îndeplinească patru condiții prevăzute de Directiva Ape a Uniunii Europene, adaptată în legislația românească.
Este vorba de:
- luarea de măsuri pentru reducerea impactului negativ - în special legate de uzinarea apelor, reducerea fluctuațiilor de debit și realizarea unei scări pentru pești;
- faptul că investiția este absolut necesară - din acest punct de vedere este inclusă în Planul de management al bazinului hidrografic;
- interesul public deosebit - proiectul a fost declarat de interes major;
- investiția nu poate fi realizată prin alte mijloace - simularea de scenariu cu și fără proiect ar fi înclinat spre prima variantă.
Toate cele patru condiții sunt îndeplinite, astfel că investiția are cadrul legal pentru a continua, a mai spus expertul.
Între timp, unele ONG-uri și activiști de mediu își continuă lupta pentru oprirea investiției.
Pe rolul Tribunalului Cluj, există un proces în care asociația Declic - care a lansat o petiție în 2021 - cere demolarea barajului. Pronunțarea ar urma să aibă loc pe 19 martie.
Amenajarea hidroenergetică Surduc - Siriu a fost inclusă în Ordonanța de Urgență a Guvernului cu lista proiectelor hidroenergetice majore, de interes național, în urma unei decizii a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).
În aceeași listă sunt alte proiecte controversate contestate de activiștii de mediu, precum cele de la Răstolița (Mureș), Defileul Jiului (județele Hunedoara și Gorj); lor li se adaugă proiectul lacului de acumulare de la pădurea Zamostea (județele Botoșani și Suceava), declarată de interes național printr-o altă Ordonanță.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
