În țările din sud, mediteraneene, cele mai atinse de molimă, principalele titluri din presa de azi privesc detaliile programului de relansare a economiei UE anunțat ieri la Bruxelles de șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen. (Precizarea „la Bruxelles” ar trebui, de fapt, să fie inutilă, dat fiind că șefa executivului UE, von der Leyen, a decis să locuiască, spre disperarea multor colaboratori și angajați, chiar în clădirea Comisiei, într-un apartament minuscul, cu mobilă IKEA).
La Roma, La Repubblica, de pildă, care anticipase zilele trecute amploarea ajutorului destinat Italiei, cel mai important dintre toate: Italia primește aproape 173 de miliarde euro, din care 81 de miliarde nu vor trebui returnate (a fondo perduto).
România va primi 33 de miliarde. Din totalul de 750 miliarde euro anunțați ieri de von der Leyen și care vor fi împrumutate de pe piețe, €500 miliarde vor fi distribuite în subvenții, iar €250 miliarde în împrumuturi. Banii vor fi înapoiați în comun, rambursați de toți cei 27, în 30 de ani, în tranșe, între 2027 – 2058.
Corriere della Sera subliniază că e nevoie de unanimitate printre cei 27, iar Olanda a spus deja nu. Angela Merkel, însă, care se afla oricum în spatele planului, a numit propunerea Comisiei «constructivă». Ea are și aprobarea totală a lui Emmanuel Macron.
Alții nu sunt însă mulțumiți dintr-un alt motiv: pentru că nu se merge suficient de departe cu solidaritatea. Planul este „peticit, în cel mai bun caz”, a fost reacția imediată a organizației Greenpeace, sprijinită și de ecologiștii din Parlamentul European.
Fly lobbying, fly: Lufthansa se milogește la Bruxelles
Asta nu înseamnă însă că prin împărțirea banilor nu vor mai fi respectate regulile bugetare stricte de până acum, în primul rând cele ale concurenței. Astfel, La Stampa notează că executivul european nu este de acord cu planul german, strict național, de a injecta 9 miliarde de euro în compania aeriană Lufthansa. Asta a determinat chiar consiliul intern al Lufthansa să decidă că planul de salvare propus de guvernul german este inaplicabil, din pricina regulilor europene prea stricte.
Eșecul refinanțării Lufthansa îngrijorează în cel mai înalt grad Belgia, în special compania aeriană belgiană Brussels Airlines, dar și statul federal. Brussels Airlines aparține în realitate grupului german Lufthansa, iar la Bruxelles cotidianul Le Soir scrie că angajații au fost anunțați că fără un sprijini masiv de la stat nu-și vor primi salariile începând cu luna iunie, deoarece din iulie încolo conturile bancare ale Lufthansa vor fi goale.
Chiar și dacă banii ar veni repede, spun surse din interiorul companiei, e nevoie de patru săptămâni pentru a debloca fondurile, așa că deocamdată Lufthansa studiază perspectiva de a vinde parte din avioane.
La Libre Belgique îl citează pe șeful cel mare al Lufthansa, Carsten Spohr, care speră acum într-un ajutor din partea statului belgian, deși pentru Comisia Europeană condițiile de respectare a regulilor concurenței ar fi aceleași ca și în cazul ajutorului oferit de Germania. Carsten Spohr e citat cu: „A trebuit să merg să cerșesc ajutor de la Bruxelles. E foarte umilitor.”
Cu Mutti Merkel la cârmă
Pe acest fundal, la München, Süddeutsche Zeitung (SZ) anticipează complexitatea președinției germane a Uniunii Europene, pe care hazardul calendarului a făcut-o să cadă în a doua jumătate a acestui an, începând de la 1 iulie. Germania preia peste o lună președinția UE de la Croația și va fi urmată, în prima jumătate a anului viitor, de Portugalia. Süddeutsche o citează pe Angela Merkel (Mutti, cum i se spune cu afecțiune, prin antifrază, dat fiind că nu are copii) pentru care această președinție UE de 6 luni va fi încununarea carierei sale politice și care spune că „odată cu criza adusă de coronavirus au crescut și așteptările” [de la țara care deține președinția].
Este la fel de important că în tot acest timp, Merkel va lucra îndeaproape cu șefa Comisiei UE, Ursula von der Leyen, care i-a fost colaboratoare apropiată în guvernul german. A doua jumătate a anului va fi astfel foarte „germană”, în coordonare cu Franța lui Macron. De altfel, tot SZ scrie pe un ton aproape triumfător despre „atacul” Ursulei von der Leyen împotriva celor patru țări reticente și „zgârcite”, nu doar Olanda, dar și Austria, Danemarca și Suedia, care sunt numite „cele patru frugale”, die „sparsame Vier“.
Această Suedie care nu este, de altfel, deloc un exemplu de urmat în gestionarea crizei, cum o amintește astăzi Le Monde. Proporțional, Suedia a avut, de altfel, la fel de mulți morți ca și Franța.
Atitudinea generală a politicienilor în Germania s-a schimbat, oricum, față de mijloacele posibile pentru a ieși din criză, iar Frankfurter Allgemeine Zeitung îl citează acum pe șeful partidului creștin-democrat CSU, jumătatea bavareză a partidului CDU al lui Merkel, Markus Söder, care avertizează că „dacă ezităm acum, ne amenință un al doilea Brexit în Italia”.
Cum IKEA își spionează angajații din ce în ce mai creativ
Săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné reia în ultimul său număr (doar în ediția pe hârtie) revelațiile în legătură cu modul temeinic în care gigantul mobilei ieftine și de bricolaj DIY IKEA își spionează, în condiții ilegale, angajații și clienții.
Un grup de 15 responsabili francezi ai IKEA au fost deja aduși în fața legii, dar procuratura franceză a avut nevoie de opt ani de muncă pe dosare și mărturii pentru a pregăti procesul. IKEA colecta, plătind (între 80 și 120 euro pachetul de date ilicite) polițiști și detectivi pentru informații despre conturile în bancă și cazierul lucrătorilor și clienților.
Cum a scris Le Canard, încă de săptămâna trecută, fișierele detaliate ale unora cuprindeau informații precum: “ține un discurs stângist”, “a pierdut o zi de lucru din cauza unor probleme feminine” sau chiar : “nu e disponibil în weekend”. Cum incredulitatea după revelațiile de săptămâna trecută a fost mare printre cititori, Le Canard revine în acest număr oferind capturi de ecran, print screens (anonimizate, desigur), provenind dintr-unul din fișierele cu angajații uneia din filialele din Franța.
Citim acolo aprecieri precum:
- Nonșalantă... Nu trebuie reangajată.
- SERIOS DAR MOALE. DE EVITAT (majuscule în fișă)
- E pus pe discutat și n-are ritm.
La proces, IKEA va putea sigur să pretindă că e vorba de un “montaj”, însă va trebui să furnizeze și schița.
Facebook Forum