Le Monde enumeră o serie de îndoieli în legătură cu numărul real de morți din China. Zeci de mii de locuitori din Wuhan, epicentrul infecției, caută acum să recupereze urnele funerare oficiale cu cenușa rudelor, în vreme ce oficial numărul morților ar fi de doar 2.535. Făcând savante calcule și menționând conversații cu localnici, Le Monde estimează că în realitate ar fi murit acolo cel puțin 40.000 de persoane.
Dincolo de vârtejul cifrelor, care nu încetează să urce zi după zi, El Pais, la Madrid, scrie că și în Europa fiecare țară numără victimele în mod diferit și că niciuna nu o face bine. El Pais analizează, țară după țară, cum se calculează victimele și reiese că metodele nu sunt foarte fiabile, deoarece în unele țări intră acolo chiar și victime care au sucombat din pricina altor maladii respiratorii și care poate ar fi decedat oricum, chiar fără apariția virusului.
La fel, nimeni nu explică numărul atât de coborât de cazuri în Germania, despre care scrie, cu date la zi, și în Italia La Repubblica: 521 de morți. Asta duce la o mortalitate de doar 1% în Germania, cu mult sub cea a Franței (2%), Spaniei (4%) sau Italiei (11%). El Pais dă mai multe explicații: virusul a atins Germania mai târziu; bolnavii germani sunt mai tineri decât cei din restul Europei (doar 20% au peste 60 de ani); dar cel mai mult au putut conta testele în masă, efectuate rapid.
În Marea Britanie, scrie la München Süddeutsche Zeitung, au fost testați până acum, în lunile de când se anunță pandemia, 120.000 de oameni, pe când Germania testează o jumătate de million… pe săptămână. Tot Süddeutsche Zeitung scrie că o treime din personalul medical britanic ar trebui să se izoleze, fiind probabil infectat, dar că asta riscă să împingă întregul sistem spre un colaps rapid.
Cum Cummings fuge
Se înrăutățește infecția în sânul guvernului britanic, scrie The Times, după ce Dominic Cummings, eminența cenușie a lui Boris Johnson, a fost testat cu coronavirus și a trebuit să se izoleze. Tabloidul Metro postase vineri un clip în care acest consilier al lui Johnson și mare arhitect al Brexitulului fugea literalmente din reședința și cartierului general al primului ministru, 10 Downing Street, după ce se aflase că Johnson are coronavirus. Se vede acum că nu fugise suficient de repede.
Deși nu are o funcție oficială, acest consilier (spin doctor, cum spun englezii), Dominic Cummings, exercită (exercita) mai multă influență decât orice ministru din cabinet și el a fost, de pildă, la originea expulzării din partid a 21 de deputați Tories care nu erau de acord cu planurile lui de ieșire din UE fără un acord, printre aceștia aflându-se chiar și nepotul lui Winston Churchill. (Zece dintre ei au fost primiți între timp înapoi.)
Între timp, până și The Telegraph, ziarul în care publică Boris Johnson, detaliază cum liderii politici ai planetei sunt disperați să găsească o alternativă a închiderii populației și se arată din ce în ce mai sceptic și mai puțin convins de eficacitatea măsurilor luate de guvern.
În fața evoluției epidemiei, și dat fiind că negociatorul șef al UE în chestiunea Brexitului, francezul Michel Barnier, este de asemenea bolnav, UE a cerut Londrei să împingă data limită a târguielilor cu UE până după sfârșitul anului în curs, cum fusese stabilit termenul inițial.
Ungaria “imunocompromisă”
Presa, precum tot la Londra The Guardian, mai scrie și despre alunecarea lui Viktor Orban spre dictatură în sensul latin, roman al termenului. Sigur, după un deceniu în care a fost condusă de iliberalul Viktor Orbán, Ungaria era deja slăbită în fața virusului autocrației, era “imunocompromisă”, cum spun anglosaxonii.
Ieri, Orbán a profitat de criză pentru a-și atribui puteri extinse, practic fără limită, care îi vor permite să conducă prin decret, fără a mai trece prin aprobarea parlamentului, el mergând astfel mai departe chiar și decât Vladimir Putin, cel pe care el îl admiră pe față.
Cum o constată La Repubblica, în Italia, 137 deputați au votat pentru acordarea de puteri nelimitate lui Orbán, care deține o majoritate de două treimi, și doar 53 împotrivă.
Parlamentul va fi închis, iar alegerile viitoare probabil anulate. Ministra justiției Judit Varga, o fidelă a lui Orbán, a argumentat că toate acestea sunt necesare pentru a lupta mai eficace împotriva pandemiei.
Ca o armă eficace împotriva presei care ar fi tentate să îl critice pe Orbán, o nouă lege pedepsește difuzarea de "știri false” cu închisoare de până la cinci ani. Comisarul European responsabil cu justiția, Didier Reynders, a anunțat pe Twitter că UE, Comisia Europeană mai ales, va verifica dacă situația din Ungaria corespunde dreptului European.
Amnesty International a criticat legea. Înainte de votul de ieri, mulți la Bruxelles avertizaseră că asta va duce la dictatură. Fostul premier italian Matteo Renzi a estimat ieri seara pe Twitter că pentru asta Ungaria ar merita dată afară (cacciare) din UE, dar Renzi știe prea bine că o asemenea situație nu a fost prevăzută în tratatele europene și că nu există un mecanism de excludere a unei țări din UE.
În schimb, șeful Ligii și al dreptei naționaliste italiene, Matteo Salvini, a salutat obținerea puterilor totale de către Orbán, numind asta “alegerea democratică” a unui parlament democratic ales.
Următoarele alegeri parlamentare sunt prevăzute pentru 2022. UE a declanșat anul trecut împotriva Ungariei (ca și a Poloniei) “Articolul 7”, care poate duce la suspendarea temporară a unor drepturi. La fel, partidul FIDESZ al lui Orbán a fost suspendat din formațiunea creștin-democrată din Parlamentul European, PPE, fără însă a fi exclus. Acum, însă, cum o estimează la Bruxelles site-ul EUObserver, e de prevăzut că voci noi se vor ridica în PPE pentru a cere, în sfârșit, excluderea definitivă a FIDESZ-ului lui Orbán.
Declinul bărbilor
În sfârșit, în Franța Le Figaro pune foarte serios (sau așa pare, căci ar fi o noutate umorul în acest cotidian catolic conservator) dacă nu cumva coronavirus riscă să dea lovitura de grație hipsterilor bărboși. Barba, se anunță deja de multă vreme, pentru cine vrea să audă, este o capcană de viruși și recomandarea generală este ca toată lumea să se radă până trece epidemia.
Le Figaro analizează statutul bărbii astăzi în mediul urban occidental, “blăniță virilizantă într-o societate androgină”. Bărboșii, constată doct cotidianul, sunt buni clienți ai magazinelor de cosmetice pentru bărbați. Epidemia n-a diminuat câtuși de puțin acel sector al cosmeticelor numit grooming în engleză. Uleiul pentru barbă rămâne un best-seller absolut.
Articolul estimează chiar că asistăm la încheierea epocii “pornificării”, a corpului neted, fără pilozități. Spre deosebire de perioada hippie a anilor 1970, astăzi părul de pe trup, cel pubian, e lăsat să crească, însă e forfecat, i se dă o formă, nu mai este lăsat ca un tufiș.
În schimb, ca întotdeauna, a trebuit să apară o celebritate care să facă totul exact pe dos. Actorul Jim Carrey a anunțat că el a hotărât să-și lase o stufoasă barbă, ca o mătură, și postează zilnic fotografii care atestă evoluția acesteia, creând pentru asta și un hashtag pe măsură: #letsgrowtogether.
Facebook Forum