Le Monde oferă un mare articol-anchetă despre cel care, cu o avere de 145 de miliarde (față de 100 pentru Bill Gates), afișează o sănătate financiară insolentă și un apetit urieșesc.
Jeff Bezos își cumpărase, prin februarie, o reputație de salvator al planetei, anunțând crearea unui fond de luptă împotriva încălzirii planetare, ca acum să se afle că el refuză să plătească concedii de boală pentru angajații Amazon care s-au îmbolnăvit de Covid-19. În Franța, de altfel, justiția a restrâns activitatea Amazon, iar majoritatea depozitelor și centrelor de livrare sunt acum închise, pentru nerespectarea condițiilor de muncă.
Grea lovitură de imagine pentru Bezos, care anunțase acționarii că: «angajații Amazon lucrează 24 de ore din 24 pentru a livra produsele de primă necesitate celor care au nevoie». Nu se gândise că acest «24 de ore din 24» ar putea fi o problemă. Chiar și în Marea Britanie, The Guardian prezintă astăzi un studiu al organizației Resolution Foundation, din care reiese că cei mai afectați de criză sunt tinerii și persoanele cu salarii mici.
Nici nu e de mirare, de altfel, că în SUA, țara care adoră antreprenorii de succes și self made men, el este, potrivit YouGov, doar al optulea în topul popularității miliardarilor, primul rămânând Bill Gates.
Extrema dreaptă în pandemie
O temă mult analizată în presa europeană încă de când epidemia a început să facă ravagiile ce au depășit previziunile este aceea dacă mișcările de extrema dreaptă, ultranaționaliste și anti-europene, profită sau nu de pandemie. Tot Le Monde oferă astfel o anchetă-analiză despre rădăcinile extremismului de dreapta contemporan din Germania.
În februarie au avut loc atacurile criminale împotriva a două baruri de narghilele în Hanau, lângă Frankfurt, iar autoritățile au fost acuzate că au banalizat fenomenul violenței extremei drepte, în vreme ce formațiunea ultranaționalistă AfD a banalizat retorica xenofobă.
S-au insinuat peste tot teorii precum cea care l-a inspirat și pe asasinul de la Christchurch din Noua Zeelandă, teoria numită „Marea înlocuire”, care trimite la o ficțională „totală înlocuire culturală și rasială” a albilor, a europenilor, de către alte rase. Este o formulă pe care a preluat-o și Marine Le Pen de câteva ori în discursurile ei (am mai scris despre asta aici).
Tot în Germania, între 2000 și 2006, grupusculul neonazist NSU a asasinat, în diverse locuri din țară, opt comercianți, negustori, de origine turcă și un grec, fără ca serviciile secrete să reușească să-i depisteze pe criminalii extremiști.
Discursul urii se banalizează, într-adevăr, însă pentru site-ul Politico, la întrebarea dacă extremismul de dreapta profită acum de pandemie pentru a-și consolida mesajul. Răspunsul se arată mai degrabă nu. Mai peste tot, partidele ultranaționaliste și neofasciste nu au știut să profite de povara colectivă a carantinei și de închiderea granițelor.
Dimpotrivă, și AfD, în Germania, și Vox, în Spania, au pierdut procente, neștiind să-și adapteze mesajul intransigent la realitatea situației.
La fel s-a întâmplat și în Belgia, cu principalul partid politic, cel al dreptei naționaliste flamande N-VA (Noua Alianță Flamandă, Nieuw-Vlaamse Alliantie). Tot așa și în Italia, cu Lega lui Matteo Salvini. Sigur, mesajul funcționează în continuare: „când e rău – dă vina pe Europa”, dar nu pare a se concretiza masiv la nivel electoral, după cum o arată sondajele, pandemia eclipsând acum obișnuitele dezbateri.
Altfel se petrec însă lucrurile când un partid antidemocratic se află deja la putere, cum o arată editorialul din La Repubblica intitulat Pandemia îi ajută pe autocrați și care se ocupă de felul în care molima încurajează abuzurile politice în Europa. Criza creează urgența, spune editorialul din La Repubblica. Ceea ce urmează e infecția democrației. Se ajunge astfel la Ungaria lui Orban și Polonia lui Kaczynski.
Am mai scris despre cum extremele occidentale sunt fascinate de Rusia și de Putin. Pe de o parte, stângismul occidental, în special francez, dar și german sau italian, a fost întotdeauna filo-moscovit, iar pentru militanții occidentali Moscova a rămas o Mecca a stângii. La fel, astăzi, extrema dreaptă occidentală. Multe din partidele și mișcările extremei drepte s-au dovedit a beneficia de ajutor financiar din partea Rusiei. Tot așa, mai toate partidele extremiste occidentale s-au arătat foarte complezente în privința anexării Crimeei, atunci când nu sprijină pe față și mișcarea secesionistă din Donbas (cf. foto).
Islamul european și coronavirusul pe timp de Ramadan
În Franța, cotidianul Le Figaro afirmă că poliția din departamentul Calvados ar fi primit ordinul, din partea șefului regional al poliției, să închidă ochii și să fie tolerantă cu musulmanii care încalcă regulile carantinei, deoarece a început luna Ramadanului.
Tot Le Figaro are și un interviu cu Bernard Rougier, directorul Centrului de studii arabe și orientale (CEAO) și profesor la Sorbona, care consideră că «islamiștii au propria lor interpretare a crizei sociale ». Printre musulmani, acceptarea regulilor carantinei merge de la acceptarea în spirit cetățenesc la negarea în cadru religios. S-a ajuns astfel la un soi de islamizare a regulilor pandemiei, în care morții de coronavirus sunt numiți « martiri » (« șahid »), precum cei morți pentru gloria islamului.
Manualul de dezinformare al extremei drepte
În Spania, El Pais decortică strategia de dezinformare a extremei drepte. Analiza se numește chiar: Manualul de dezinformare al extremei drepte.
Este vorba de extrema dreaptă spaniolă, care a lansat, de pildă, canalul Youtube intitulat Estado de Alarma. El Pais distinge șase tipuri de tehnici de dezinformare: 1. Imitarea unei surse fiabile de dezinformare; 2. Stârnirea emoțiilor (milă, furie sau indignare); 3. Polarizarea faptelor; 4. Teoriile conspirației; 5. Discreditarea adversarilor; 6. ‘Trollingul’.
Un exemplu e dat chiar astăzi despre cotidianul dreptei din Milano, Il Giornale, care toarnă sarcasm peste ultimele măsuri anunțate de guvernul lui Giuseppe Conte, de pildă faptul că la înmormântări nu pot fi prezente mai mult de 15 persoane, și scrie că deștepții din guvern n-au spus că printre cei 15 se numără și mortul.
În Franța, revista dreptei extreme care o sprijină pe Marine Le Pen, Valeurs Actuelles, are un interviu cu filozoful devenit de un populism radical Michel Onfray, în care acesta numește guvernul “Frontul Populicide care disprețuiește, nesocotește și calcă în picioare poporul”. Dar guvernul este atacat și din direcția cealaltă. Astfel, L'Humanité, cotidianul Partidului Comunist, ridiculizează propunerile legate de carantină formulate de Marlène Schiappa, secretar de stat pentru egalitatea femei-bărbați, scriind că ele se situează “între orbirea de clasă și publicitatea deghizată”.
În privința eficacității trolilor, până aici Rusia s-a dovedit campioană. S-a scris deja, chiar și în presa rusă, despre o autentică fabrică un troli, un birou cu zeci de scriitori de mesaje, lucrând fără contract in St. Petersburg, în echipe și în ture de câte 12 ore, plătiți în mâna în funcție de performanțe.
În sfârșit, să mai spunem ca lucrând în asemenea ritm, sub atât de multe identități schizoide, un troll poate deveni scriitor, prin disciplină, pur și simplu afinându-și stilul. La urma urmei, nu altceva a făcut marele poet și scriitor portughez Fernando Pessoa, care a folosit mai bine de 70 de identități virtuale... sau cel puțin atâtea sunt cunoscute cu certitudine.
Facebook Forum