Scrisoarea deschisă este adresată președintelui României, șefilor Parlamentului și ai partidelor parlamentare din România în care le cere sprijinul pentru rezolvarea situației salariale și a hemoragiei de cadre pregătite care pleacă la instituții de stat cu salarii decente.
Specialiștii CNSAS invocă cele trei decenii de efort în despărțirea de comunism, în ciuda lipsei unei legi a lustrației care ar fi împiedicat accederea în funcții de conducere după 1989 a fostelor cadre comuniste.
Cu toate acestea, celor care și-au dorit „despărțirea de comunism” a fost înființat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, structură aflată sub control parlamentar, implicată „în construcția unei democrații bazată pe valorile europene”, spun specialiștii din CNSAS.
Instituția a fost construită cu ajutorul a aproximativ 300 de specialiști, despre care autorii scrisorii spun că sunt „entuziaștii” care trudesc pentru „aducerea la lumină a adevărului” și care au „inventat o profesie” devenită între timp „vocație”.
„Am primit, nu fără eforturi și în etape, Arhivele Securității. Cu fiecare copertă deschisă, cu fiecare filă citită, am învățat să descifrăm, să inversăm un sistem conspirativ prin definiție. Am căutat, zi de zi, cheia unui cifru pe care nu ni l-a oferit nimeni, ne-am străduit să așezăm în bună ordine piesele unui puzzle a cărui imagine ne-a lipsit. 𝗔𝗺 𝗶𝗻𝘃𝗲𝗻𝘁𝗮𝘁 𝗼 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗶𝗲, 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲 𝘁𝗶𝗺𝗽 𝗮 𝗱𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶𝘁 𝗼 𝘃𝗼𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗲, punând la punct metode și tehnici de cercetare arhivistică ce nu pot fi învățate și aplicate niciunde altundeva. Nu există facultăți, cursuri sau specializări în studierea Arhivelor Securității. Există doar specialiști, auto-formați în peste 23 de ani de activitate.”
„𝗔𝗺 𝗿𝗮̆𝗺𝗮𝘀 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝘂𝘁̦𝗶𝗻 𝗱𝗲 𝟮𝟬𝟬”
Din cauza salariilor mult mai mici decât la alte instituții de stat cu competențe similare, din cei 300 de entuziaști au rămas mai puțin de 200, spun autorii apelului CNSAS.
„Au trecut anii. Și am început să vedem cum, unul câte unul, specialiștii noștri au fost nevoiți să plece la alte instituții ale administrației publice centrale. Care le-au oferit remunerații tot mai mari, adesea neverosimil de mari în comparație cu cele interne, în ciuda clamatei salarizări unitare și nediscriminatorii.
Drenarea personalului CNSAS către Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi a României, Ministerul de Externe, Ministerul Educației, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanțelor și instituții subordonate (ANAF, Autoritatea Vamală Română) a luat amploare în ultimii ani. Timp în care n-am mai putut atrage, în compensație, nici măcar pe cei tineri, proaspăt absolvenți de facultate și dornici să facă istorie.”
Unii dintre cei care au plecat au făcut-o și pentru că, din cauza hemoragiei de specialiști către alte instituții, cei care au rămas au fost obligați să preia din sarcinile celor plecați, se mai spune în textul scrisorii deschise.
„Astfel că mai puțin de 200 dintre noi, mai vechi sau mai noi, am rămas, ancorați poate în idealurile cu care am pornit la drum, având de gestionat o instituție incomparabil mai complexă decât cea de la începutul anilor 2000 și cu un patrimoniu arhivistic de peste 28 km liniari.”
Autorii scrisorii deschise atrag atenția că din cei mai puțin de 200 de angajați care au rămas fac parte și personalul tehnic, economic și socio-administrativ și inclusiv cei 11 demnitari numiți în colegiul de conducere al instituției.
„Vom rămâne mai puțin de 150”
Ei spun că, în scurt timp, vor rămâne mai puțin de 150 de angajați din cauza deciziei Guvernului de a anula posturile vacante de la stat, ceea ce va face imposibilă organizarea vreunui concurs și care va duce, în final, la blocaj instituțional.
Autorii strigătului disperat al CNSAS fac și un inventar al „provocărilor” pe care cei rămași le au de îndeplinit:
- gestionarea și prelucrarea unei arhive de peste 28 de km liniari,
- preluarea de noi fonduri arhivistice și adoptarea de noi metode de investigare și cercetare a acestora,
- verificarea actorilor participanți la patru procese electoral în cursul anului 2024,
- soluționarea unui număr covârșitor de cereri de furnizare de documente pe linia acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, precum și celor deportate în străinătate ori aflate în prizonierat,
- o revigorare a activității de acces la propriul dosar, ca urmare a transferului natural al dreptului de acces de la titularii de dosar, decedați pe măsura trecerii timpului, către moștenitorii lor,
- facilitarea accesului (inclusiv prin consultanță de specialitate) cercetătorilor externi la documentele de arhivă.
Specialiștii CNSAS spun despre instituția pe care o construiesc că este una „a memoriei democratice” care deține și prelucrează „un patrimoniu arhivistic remarcabil, unic în România”, alcătuit atât din documente ale Securității comuniste, cât și ale fostelor organe de informații interbelice.
CNSAS s-a implicat în promovarea istoriei critice și democratice, spun autorii scrisorii deschise, iar confruntarea cu trecutul traumatic, în care statul român a fost principalul actor, presupune experiență, discernământ etic și curaj, se mai spune în scrisoarea deschisă.
În actualul context regional, aceste valori și miza în care sunt investite reprezintă componente esențiale ale consolidării rolului României ca actor activ și valoros în cadrul NATO și al UE, „o dimensiune cu atât mai importantă cu cât războiul de agresiune împotriva Ucrainei ne demonstrează, prin toate fațetele lui, că istoria a devenit o armă în mâinile unei puteri autocratice”, arată autorii documentului. Or, primul instinct în fața agresiunii este protejarea memoriei democratice și cultivarea spiritului critic, arată aceștia.
CNSAS a preluat și cea mai mare parte a arhivei Holocaustului din România.
„Exercițiul cercetării arhivelor totalitare reprezintă, astfel, cel mai eficient instrument democratic pentru a contrabalansa falsificarea memoriilor, deturnarea istoriei în scopuri genocidare și manipularea trecutului. Societatea românească a făcut, deja, pași importanți în acest sens, Istoria comunismului a devenit, recent, disciplină obligatorie a învățământului liceal, alături de Istoria Holocaustului. Represiunea comunistă este indisociabilă de activitatea Securității, la fel cum istoria Holocaustului este strâns legată de acțiunile organelor de informații ale României interbelice.
CNSAS a început deja, de ani buni, pregătirea programelor de studii pentru aceste noi transformări, derulând cu succes proiecte în licee și universități.”
În felul acesta, CNSAS a încetat să fie un simplu depozitar de arhivă, alegând să fie „un furnizor de cunoaștere și expertiză”.
„CNSAS nu este doar o instituție. Este un angajament al României democratice, un ideal. Lumile libere supraviețuiesc prin idealurile lor. În acest orizont, vrem ca cei 23 de ani de construcție instituțională să nu se piardă. Vrem să nu ne mai plece oamenii. Vrem predictibilitate și echitate salarială. Nu putem asista pasivi la destructurarea instituției prin demotivare, absența dotărilor necesare îndeplinirii mandatului public încredințat și lipsa de interes a decidenților.
Facem, astfel, un apel public pentru ca Istoria și Cunoașterea să nu fie parcate în irelevanță și uitare.
Rândurile de față sunt scrise de oameni care au făcut eforturi continue pentru recuperarea arhivelor represive, pentru democratizarea accesului și pentru consolidarea relevanței publice a instituției noastre. Nu putem continua toate acestea fără sprijin. Am ajuns în punctul în care idealurile celor care au gândit înființarea CNSAS și ale noastre riscă să moară. Facem, așadar, un apel, societății și decidenților, pentru o justă ierarhizare, dimensionare și finanțare a CNSAS. Este un apel pentru viitorul nostru democratic”, se spune în finalul mesajului CNSAS.
Angajaţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) au intrat miercurea trecută în a doua zi de protest spontan și amenință cu întreruperea completă a activității dacă nu li se soluţionează revendicările.
Ei cer majorarea salariului de bază și recalcularea sporului de condiții vătămătoare și spun că legea salarizării este „unitară” doar pe hârtie, pentru că diferențele salariale comparativ cu ale altor angajați din aceeași categorie ocupațională sunt foarte mari, de ordinul a câteva mii de lei.
Miza protestului este sensibilizarea autorităților, pentru ca oamenii să nu mai plece din cauza salariilor foarte mici, mai mici decât oriunde în administrația publică centrală, spune Germina Nagâț, membră a Colegiului CNSAS.
