În vreme ce continuă să se răspândească acel hashtag #guillotine2020, la care visează celebritățile, toate vedetele milionare care, din protecția locuințelor lor somptuoase, își irită fanii cerându-le donații pentru personalul medical, situația se agravează în multe regiuni, de pildă în America Latină, unde, cum o rezumă Le Monde, numărul de morți a depășit 100.000, iar cel al bolnavilor a trecut cu mult de două milioane, dintre care jumătate în Brazilia.
În Spania, El Pais îl citează pe directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom, care estimează că la nivel mondial, săptămâna viitoare se va depăși bara de 10 milioane de bolnavi.
În Italia, La Repubblica scrie că New York, New Jersey și Connecticutul au decis să impună o carantină de 14 zile conaționalilor care vin din alte state ale SUA cu o înaltă rată a contaminărilor. Pentru moment, statele SUA suspecte sunt: Alabama, Arkansas, Arizona, Florida, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Texas, Utah și Washington, listă confirmată de guvernatorul statului New York, Andrew Cuomo.
Președintele din Kosovo, inculpat pentru crime de război
Inculparea, de către un procuror al Tribunalului de la Haga, a președintelui din Kosovo, Hashim Thaçi, este principalul titlu de politică internațională în mai toată presa europeană. La Londra, The Guardian notează că asta a avut loc exact în ajunul călătoriei lui Thaçi la Washington, pentru o întâlnire acolo cu omologul său sârb Aleksandar Vučić, aranjată de Richard Grenell, controversatul ambasador al lui Donald Trump în Germania, unde Grenell și-a făcut numai inamici locali, prin limbajul său foarte dur la adresa țării gazdă.
La Priștina, principalul cotidian kosovar, Koha Ditore, anunță însă că Thaçi și-a anulat vizita la Washington. Grenell a confirmat asta pe Twitter, dar a spus că în ce-l privește, convorbirile vor continua cu premierul din Kosovo, Avdullah Hoti. Întâlnirea acestuia cu Vučić, sâmbătă, este așadar menținută.
Rolul lui Grenell în Kosovo nu este foarte limpede. În aprilie, fostul premier din Kosovo, Albert Kurti, l-a acuzat pe acest apropiat al lui Trump că n-ar fi deloc interesant de esența unei înțelegeri între Kosovo și Serbia, care consideră Kosovo a face în continuare parte din teritoriul său, și că Grenell dorește doar o semnătură pe un document, pentru a prezenta asta ca pe o realizare a lui Trump într-un an electoral.
The Guardian scrie în același timp că Vladimir Putin l-a sunat pe Vučić pentru a-i aminti că orice înțelegere cu Kosovo ar trebui să fie aprobată și de Consiliul de Securitate al ONU, unde Rusia are drept de veto. Putin urmărește totul cu mare atenție, deoarece Serbia lui Vučić e unul dintre aliații săi în Europa și el nu ar dori să o vadă alunecând spre o tot mai mare influență a UE și NATO.
În Italia, La Repubblica precizează că, pe lângă Hashim Thaçi, Curtea de la Haga a inculpat alți nouă foști membri al Armatei de Eliberare din Kosovo (UÇK). Despre toți 10, comunicatul de la Haga spune că „sunt vinovați de 100 de asasinate de opozanți politici, albanezi, sârbi și romi” în anii conflictului cu Serbia, 1998-1999. Unul dintre cei inculpați, Kadri Veseli, este un bine-cunoscut fost președinte al parlamentului și șeful Partidului Democrat. Acesta era atunci șeful serviciilor secrete ale UÇK. Două decenii au trecut, dar crimele de război sunt imprescriptibile.
Anul trecut, premierul kosovar de atunci Ramush Haradinaj a demisionat pe loc după ce a fost interogat de aceiași anchetatori de la Haga.
Trump mută trupele în Polonia
Despre o altă inițiativă a lui Donald Trump scrie la München Süddeutsche Zeitung, din care aflăm că președintele SUA și-a făcut în cele din urmă cunoscută decizia de a muta în Polonia trupele care vor fi retrase din Germania. Este vorba de un număr important: circa 10.000 de militari. Trump a făcut acest anunț la Washington, în prezența președintelui în curs al Poloniei, conservatorul Andrzej Duda, aflat în vizită în așteptarea alegerilor de duminica următoare. Trump a fost criticat pentru că îi acordă un asemenea ajutor direct lui Duda și partidului său, PiS, cu numai câteva zile înainte de alegeri, ceea ce echivalează cu un amestec în procesul electoral. Vizita lui Duda a fost de altfel prima a unui lider străin în SUA de la începutul pandemiei încoace.
La Varșovia, principalul cotidian independent Gazeta Wyborcza scrie însă că acelea sunt doar vorbe în gura lui Trump, dar că, de fapt, nimic concret nu a fost încă decis în legătură cu posibila instalare a trupelor în Polonia.
Trump a spus de fapt că “probably” va trimite militarii acolo.
Literatura Apocalipsei: ce mai citim după Covid?
La Paris, Magazine Littéraire (revistă care și-a închis socotelile și este acum de vânzare, cu titlu cu tot, cum aflăm din acest ultim număr), își dedică toate paginile prezentului număr literaturii de după pandemie. Întrebarea e simplă: ce mai putem citi după lunga carantină. Mai scrisesem despre « Călătorie prin camera mea » (Voyage autour de ma chambre) a lui Xavier de Maistre, dar și despre Huysmans și Houellebecq de citit pe timp de molimă. Acum însă se pune întrebarea dacă nu cumva după atâta învârtire între patru pereți s-a ajuns la o modificare a paradigmei lecturii. Că doar n-o să continuăm să citim Proust și Harry Potter de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, zăcând la plajă cu spatele uns cu gel hidroalcoolic. Care va fi așadar „literatura de după”?
Pentru asta, Magazine Littéraire a cerut unui mare număr de scriitori și critici literari francezi să spună ce au citit în această perioadă și în ce măsură experiența recluziunii forțate (precum cea a tinerilor fugind de ciumă din prefața Decameronului lui Boccaccio) le-a modificat percepția textului parcurs și în general abordarea rolului literaturii.
Călătoria în jurul bibliotecii monahale efectuată în acest număr al Magazine Littéraire este fascinantă, ea merge de la antici la Nabokov și la ultimele apariții SF de azi, dar la întrebarea: „Ce poți aștepta de la bibliotecă atunci când te afli în recluziune (confinement)” răspunsul este: „nimic, iar asta e deja mult”.
Nu trebuie să ne mirăm. La urma urmei și Guy Debord a devenit irelevant după 1989, iar în realitate Huxley și Orwell nu ne aduc nimic aplicabil la lumea de după atâtea crize economice, medicale și sociale.
Statuile și ideologia dărâmării
Tot în Franța, săptămânalul politico-satiric Le Canard enchaîné are (doar în ediția pe hârtie) unul din acele articole derutante pentru cei nefamiliarizați cu peisajul politic și cultural francez și care se așteaptă ca acolo pozițiile să fie tranșate net: dreapta-centru-stânga. Or, publicații precum Charlie Hebdo sau Le Canard enchaîné nu au nimic de-a face cu delimitările dreapta-stânga.
Așa se face că Le Canard are în acest ultim număr o sarcastică lichidare a pretențiilor de coerență ideologică a celor care distrug și dărâmă statui sau a celor care îi sprijină moral. Articolul începe prin a pomeni statuia lui Jacques Cœur din Bourges, care a fost mânjită cu tag-uri, printre care unul cu litere mari roșii: «Colonialisme». Scrie Le Canard: „Negustorul Jacques Cœur a murit în 1456, cu patru secole înainte de începutul colonizării franceze în Africa, dar ce importanță are asta?”, întreabă ironic articolul, care face pe scurt portretul unui întreg lanț uman de figuri militante, naive, oportuniste sau nocive, care sprijină în Franța această mișcare încă difuză și care pe alocuri pare să se transforme într-un autentic „rasism anti-alb”.
Și așa se face că Le Canard ne prezintă de pildă vedete mondene, feministe care sprijină condiția femeii în Islam, ecologiști antisemiți și adversari ai „statului francez fascist” care au slujbe... la stat, o întreagă galerie a monștrilor ideologi ai răsturnării statuilor.
Tuturor acestora, conchide Le Canard, moartea lui George Floyd le-a dat ocazia să se impună în spațiul public, unde au adus niște foarte dubioase teorii asupra „raselor” și relațiilor sociale, pe care doresc să le mențină încordate.
Facebook Forum