Luni 30 octombrie 1989

Soarele răsare la ora 6.49 și apune la ora 17.09. Vreme în general caldă cu cer variabil. Înnorări accentuate în vest, nord și centru. Acolo va ploua pe arii relativ extinse, pe alocuri averse de ploaie. În centrul și sudul țării, dimineața, ceață. Temperaturile maxime înregistrează o scădere în vest și nord vest unde sunt cuprinse între 14 și 19 grade și cresc ușor în restul regiunilor ajungând la 18-22 grade. Minimele nocturne se situează între 4 și 14 grade.

La finalul vizitei de lucru, Ceaușescu și suita au rămas să petreacă Ziua recoltei în Brăila unde sărbătoarea s-a desfășurat, cum ar veni, „sub înaltul patronaj al Președinției României.” Drept răsplată pentru buna primire, aplauze, ovații și faptul că i-a dat ocazia să prezinte, din nou și din nou, la televizor, realizările, împlinirile și indicațiile, Ceaușescu a semnat decretul prin care conferă județului Brăila titlul de Erou al Noii Revoluții Agrare. Este ultimul erou al acelei revoluții dintr-un lung șir. Motivele sunt previzibile: „pentru rezultatele deosebite obținute în înfăptuirea politicii partidului și statului de dezvoltare și modernizare agriculturii, pentru organizarea întregii activități pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii agrare și pentru obținerea în 1989 a unor producții record pe întinse suprafețe de teren, corespunzător cerințelor noii revoluții agrare.” Brăila raportase că a realizat pe întreaga suprafață producții medii de 9,11 t/ha de grâu și secară, 7,509 t/ha de orz, 30t/ha porumb știuleți, 80.95 t/ha de cartofi și alte asemenea. Mai mult, există potențialul de mai mult și mai bine. Un șef de CAP de la Urleasca i s-a lăudat că în 1990 sunt toate perspectivele să obțină 15 t/ha la grâu dar și alții care s-au angajat care recoltele lor să depășească 12 t/ha. „Deci este o întrecere între cei mai buni și eu aș dori să avem cât mai mulți Eroi, cu peste 15 000 de kilograme de grâu la hectar,” spune el hâtru. Bine stă Brăila și la industrie. Ceaușescu a vorbit în fața unei „mari adunări populare” spunând că e mulțumit de rezultate dar că se poate mult mai bine existând posibilitatea „ca, în următorii ani, industria județului Brăila să cunoască o dezvoltare puternică. Practic, cu actualele fonduri fixe și capacități de producție se poate dubla – și trebuie dublată – producția industrială.” (Urale și aplauze puternice, prelungite; se scandează îndelung „Ceaușescu și poporul!”; „Ceaușescu – PCR!”- așa sunau indicațiile regiei propagandistice)

Un erou al muncii socialiste, Mihalache Niculescu, președintele Consiliului oamenilor muncii de la IMUAB, explică în România liberă de ce socialismul este cea mai dreaptă și mai umană orânduire socială și de ce, prin urmare, România nu trebuie să cadă pradă celor care predică teoria „economiei de piață”, a liberalizării și privatizării. Pornește de la Expunerea lui Ceaușescu spunând că au stat multe ore și au dezbătut amănunțit în Consiliul oamenilor muncii dar și în alte compartimente pentru a vedea ce anume se poate aplica direct în viața lor de producție. Eroul socialist este extrem de încântat de capacitatea de analiză și sinteză a conducătorului partidului, „calități asociate cu o adâncă principialitate și cu o nedezmințită consecvență revoluționară” ceea ce îi permitea să vadă în profunzimea fenomenelor care aveau loc pe plan mondial, „să tragă din considerarea lor științifică, concluziile care se impun pentru accelerarea procesului de construcție a noii orânduiri în țara noastră.” La urma-urmei, tot ce s-a petrecut pozitiv în România socialist în ultimele patru decenii și jumătate, meditează Eroul revoluției agrare, cu precădere după Congresul IX, „tot ceea ce am înfăptuit în acest timp nepereche este opera minților și brațelor noastre și se datorește în mod incontestabil superiorității socialismului, ca sistem și ca orânduire de stat, justeței politicii promovate de partid.” La baza acestor realizări se află întărirea proprietății socialiste de stat și a celei cooperatiste. Nimic altceva. „De neînțeles și de neacceptat sunt teoriile care proliferează în unele țări socialiste și care propovăduiesc întoarcerea la așa-numita economie de piață.” A reveni la acest sistem „depășit și condamnat de istorie” înseamnă a reveni la o societate bazată pe inegalitate, inechitate, pe exploatare și asuprire. Proprietatea socialistă, relațiile determinate de aceasta la nivelul societății au făcut partidul „să statueze sistemul democrației muncitorești-revoluționare care, pornind de la tripla calitate pe care ne-o conferă noua orânduire, de proprietari, producători și beneficiari ai avuției naționale, ne oferă nouă, oamenilor muncii, posibilitatea de a delibera și decide asupra tuturor hotărârilor care angajează politica internă și externă a partidului și statului.” Eroul Revoluției agrare se declară, de asemenea, contrariat de „zarva” stârnită în unele țări socialiste pe tema „democrației pluripartite și sistemului parlamentar de tip burghez”, pentru că „mai multe partide nu înseamnă mai multă democrație.” Dar, dincolo de această apoftegmă marxist-leninistă, Eroul Revoluției găsește că, „în aceste momente de ofensivă a forțelor reacționare, reînvierea practicilor pluripartite înseamnă a introduce pe ușa din dos scizionismul, a slăbi unitatea clasei muncitoare, a partidului, a organizațiilor de masă și obștești grupate în jurul și sub conducerea sa.” La ce bun mai multe partide când partidul comunist, unicul și fără egalul partid al clasei muncitoare a însemnat atâta pentru istoria recentă, se întreabă el. „Îl vom urma întotdeauna fără șovăire întărind spiritul de disciplină și acționând într-o coeziune de monolit sub steagul său de luptă.” Iar rectorul Universității din Cluj, Aurel Negucioiu spune că „pătrunzând în straturile adânci ale esenței proceselor și fenomenelor universului social” „magistrala” Expunere a lui Ceaușescu dezvoltă Tezele și proiectul Programului Directivă pe tema conținutului și rolului activității politico-ideologice și cultural-educative „în edificarea socialismului multilateral dezvoltat” exprimând „cu claritatea și profunzimea gândirii creatoare proprii genialului conducător al României”, poziția PCR față de problemele majore cu care se confruntă omenirea contemporană. Ei, la facultate, se pregătesc pentru viitor, vegheați de aceste luminarii care sunt ilustra primă pereche a țării, acordând un loc central „în educarea comunistă a studenților (...) însușirii de către studenți a Programului și politicii partidului de edificare a noii orânduiri sociale, a realizărilor istorice obținute de popor sub conducerea partidului în anii construcției socialiste, cu deosebire după cel de-al IX-lea Congres care a eliberat gândirea din carcasa dogmatismului și utopismului.” Spune că la tot pasul s-au inspirat ei, profesorii, dar și studenții, „din monumentala operă teoretică a secretarului general al partidului” pentru a întreprinde nenumăratele revoluții presupuse de noua și brava lume: revoluțiile științifice și tehnice, noua revoluție agrară, cea din educație unde se generalizase învățământul de 12 ani, „înfăptuirea obiectivelor stabilite de partid cu orizont 2000-2010”, ceea ce demonstrează rolul școlilor superioare și „impune cu necesitate obiectivă, așa cum a demonstrat secretarul general al partidului, înfăptuirea unei revoluții în întregul proces de învățământ, care cuprinde educația în accepțiunea cea mai cuprinzătoare, formarea unei înalte competențe profesionale și a unei înaintate conștiințe socialiste.” În contextul apariției noii societăți, a conflictelor și tensiunilor ideatice iscate, „crește considerabil rolul dezvoltării și însușirii temeinice a științelor sociale.” Ele sunt importante că tot în această perioadă au fost repuse în circulație idei și concepte vechi, „deja infirmate de viață și de realitățile ei fundamentale.” O adevărată ofensivă anticomunistă. „Furiile interesului capitalului monopolist și reaua credință a apologeților lui îi fac pe adversarii socialismului să prezinte greutățile cu care inerent s-au confruntat diferitele țări socialiste în edificarea noii orânduiri, abaterile de la socialism care au avut loc în aceste țări (...) drept esența noii orânduiri și dovezi ale născocitului eșec sau faliment al său, să ascundă adevărul că orânduirea capitalistă nu este în stare să soluționeze problemele radicale ale societății și să înfățișeze această societate cu milioanele ei de dezmoșteniți ai soartei (...) ca model de societate superioară.” Pentru a le reuși lovitura de imagine, „ei atacă și defăimează” tocmai nucleul dur al economiei socialiste – proprietatea asupra mijloacelor de producție, sugerându-se „paradoxal” ca socialismul să fie îmbunătățit „pe temeiul proprietății private, ceea ce dincolo de orice, constituie o flagrantă contradicție în termeni.” Expunerea de la Plenara lărgită, conchide rectorul clujean, invită la reflectarea veridică a noilor realități economico-sociale, la demonstrarea caracterului obiectiv „al mersului societății de la inferior la superior”. O lecție în primul rând pentru cadrele didactice care „înțelegând că educația comunistă revoluționară se află într-o opoziție ireductibilă cu educația cu rabat bazată pe superficialitate și improvizație, pe inerție și pe nostalgia trecutului, cu dezacordul dintre codul etic al școlii și codul etic practicat în viața socială, înțelegând că știința fără conștiință ester ruina sufletului și conștiința fără știință este lipsită de busola cu care să se orienteze în universul social” îi dau asigurări lui Ceaușescu și mondialei sale soții că la Universitatea din Cluj se muncește cu energie și pricepere pentru înfăptuirea exemplară „a misiunii încredințate școlii de partid și societate” militând pentru formarea noilor generații care să ridice patria „pe cele mai luminoase culmi de progres și civilizație.” Negucioiu este produsul școlii economice sovietice. A făcut Institutul de Științe Economice și Planificare V.I. Lenin (1949-1953) Și-a dat doctoratul între anii 1954-1958 la Universitatea Lomonosov, în Moscova. Era membru al Comitetului Central. În 1981 a primit titlul de Profesor universitar evidențiat din partea Ministerului Învățământului. A fost profesor la Universitatea din Cluj până în 1990. În 2003 primea titlul de doctor honoris causa al Universității din Oradea. Era atunci decan al Universității creștine Dimitrie Cantemir din Cluj.

Programul la televizor începe la ora 19.00 cu Telejurnalul de seară. Urmează la 19.30, Partid și țară – o unică voință. La 19.45, Ctitorii ale Epocii de aur. Univers de muncă și conștiință revoluționară. La 20.05, Industria- programe prioritare. La 20.25, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? Versuri patriotice, revoluționare. La 20.40, Știința pentru toți. La 21.00 Din lumea capitalului. La 21.25, Tezaur folcloric. Cu dragoste de neam și țară. La 21.50, Telejurnalul de noapte. Programul se închide la 22.00.

La cinematografe rulează Rochie albă de dantelă, Cei care plătesc cu viața, Misterele Bucureștilor, Pintea, Un studio în căutarea unei vedete; Un comisar acuză; Aleargă după el; O farsă pentru cuscru. Poiana cerbilor, Omul de pe strada Capucinior, Misiune specială, Oricare fată iubește un băiat, Dragonul alb, Sora 13, Poiana cerbilor.

Rochie albă de dantelă, (regie Dan Pița; scenariu Dumitru Radu Popescu) are premiera în această săptămână, deși realizat în 1988. Este unul dintre cele mai frumoase filme din perioada comunistă (și nu numai). Un film fără șabloane, personaje tip, stereotipii de limbaj, cu o bogăție de expresie și o poezie a imaginii care îl așază pe bună dreptate în istoria cinematografiei pe cele mai înalte locuri. Este un film despre iubire, moarte, împăcare. Noțiuni simple care în comunism își pierduseră de mult timp înțelesul sau actualitatea dacă nu cumva fuseseră pervertite. Un All That Jazz în versiune românească (fără dans și muzică, dar cu desen și sculptură): Doina, designer vestimentar de rochii de mireasă, bolnavă incurabil, este disputată de trei bărbați (cu toții excelenți actori; în ordinea preferințelor mele: Andrei Finți, Alexandru Repan și Claudiu Bleonț). Cu totul atipici și inovatori sunt topoii morții, ai desființării (prin nuditate, tundere), tranziția de la o lume la alta (rochia albă devine neagră, voalul coborât sau ridicat, statuile de lut ale lui Repan descompuse de o ploaie rapidă și rece, scufundarea miresei, valurile... și câte și mai câte!). Un film pe care trecerea timpului nu l-a desfigurat, nu l-a transformat în caricatura propriei seriozități și a propagandei care i-a dat naștere. Pe ecrane mai rula, când și când, un alt film al lui Pița, Noiembrie, ultimul bal (1989) după Locul unde nu s-a întâmplat nimic, de Mihail Sadoveanu. Umbla vorba că filmul fusese scos din cinematografe pentru nefericita coincidență cu luna în care avea loc Congresul XIV. Dan Pița mai făcuse un film în 1989, Autor anonim, model necunoscut, care, din cauza evenimentelor din decembrie și a descompunerii cinematografiei de după 1990, a rămas în stadiu de postproducție, fragmentar, nemontat. Chiar așa: ce s-o fi ales de acest film?