Sâmbătă 28 octombrie 1989

Vreme caldă, cer temporar noros, mai puțin în sud, unde va fi predominant senin. Ploi cu caracter de aversă cad în jumătatea nordică a țării dar și izolat, în rest. La munte, la peste 1500 de metri înălțime precipitații izolate sub formă de lapoviță și ninsoare. Temperaturi minime cuprinse în general între zero și 8 grade. Temperaturi maxime între 8 și 18 grade, mai ridicate în sud. Pe alocuri, dimineața, se produce ceață.

Au loc lucrările sesiunii a zecea a celei de-a noua legislaturi a Marii Adunări Naționale care s-a ținut la Palatul Marii Adunări Naționale. Se discută cam aceleași subiecte ca la Plenara care avusese loc cu patru zile mai înainte (mai precis, un raport guvernamental pe tema realizării planului unic în primele nouă luni; programul privind autoconducerea și autoaprovizionarea pentru asigurarea bunei aprovizionări a populației pe anul 1990) dar se adaugă Legea Planului național unic de dezvoltare a RSR pe 1990, proiectul Legii planului de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și gospodăririi apelor al RSR pe anul 1990; proiectul de buget pe 1990; diverse alte proiecte de legi pentru aprobarea unor decrete cuprinzând norme cu putere de lege emise de Consiliul de Stat. Au fost adoptate raportul referitor la planul pe nouă luni și programul privind autoconducerea și autoaprovizionarea pentru asigurarea bunei aprovizionări a populației. Celelalte proiecte au rămas în discuția comisiilor MAN care se va reuni la o dată care va fi stabilită în următoarea perioadă..

Presa, care are un recul rapid, dar insuficient de prompt față de fecunditatea ședințomană și retorică a lui Ceaușescu, reacționează abia acum la Expunerea susținută de Ceaușescu în prima zi a Plenarei CC al PCR (24-25 octombrie). Tonul României libere atinge incantații imnice: este o nouă și strălucită contribuție la înnobilarea tezaurului universal de idei, o îmbogățire a gândirii științifice, Plenara în sine fiind „o nouă și elocventă mărturie a unității indestructibile a poporului român în jurul partidului, a marelui ctitor al României socialiste, atașamentul revoluționar față de marile adevăruri ale socialismului” etc.etc. Expunerea s-a referit la situația socialismului în țară și în lume și, chiar dacă mulți priveau cu speranță către tribuna Plenarei în speranța că Ceaușescu va anunța că e dispus la reforme și schimbare, nimic din toate acestea ci dimpotrivă, Ceaușescu le spunea că trăiesc în cea mai bună dintre lumile posibile. Anonimul gazetar exultă: vorbește despre forța extraordinară a ideilor și tezelor privind construcția socialismului din Expunere, despre „dezvoltarea conștiinței revoluționare, a formării omului nou, purtător al celei mai înalte concepții revoluționare despre lume și viață, făuritor al unor mari valori materiale și spirituale în contextul mondial actual în care își fac loc concepții eronate, tendențioase, anacronice cu privire la edificarea socialismului, a perspectivei revoluționare.” Textul din România liberă nu e semnat așa că nu știm cui să-i mulțumim de lămuriri. Această poliloghie apare și în Scânteia cu mici diferențe însă ambele urmăresc logica lui Ceaușescu în a critica mișcările care încearcă să reformeze socialismul spunând că orice slăbire a vigilenței și a proprietății socialiste nu poate decât să împingă înapoi economia în brațele capitalismului (deși, adesea Ceaușescu spunea că întoarcerea nu mai era posibilă): „Din această perspectivă capătă o semnificație deosebită cerința formulată de tovarășul Nicolae Ceaușescu de a se întări caracterul muncitoresc al partidului, ca o modalitate esențială de a se păstra caracterul său revoluționar, de a se promova principiul luptei de clasă, ca un principiu fundamental al întregii sale activități, de a se preveni orientări și tendințe oportuniste, reformiste.” Astfel, zice comentariul, rolul partidului și al planului unic trebuie să crească „Astfel, statul democrației muncitorești-revoluționare, care spre deosebire de statul dictaturii proletariatului, corespunde pe deplin caracterului orânduirii noastre, devine un instrument al făuririi socialismului cu poporul și pentru popor, (subl. Scânteia) al apărării independenței și suveranității naționale.” Pentru aceasta, conchide anonimul comentator, este necesară intensificarea activității ideologice și politico-educative ca să contracareze, „de pe poziții revoluționare” curentele și tendințele antisocialiste. „Învățământul politico-ideologic și de stat predarea științelor sociale, activitatea culturală și de creație artistică, presa, radioteleviziunea sunt chemate să-și sporească contribuția la formarea omului nou, cu o înaltă conștiință revoluționară, la modelarea unor atitudini militante, combative față de manifestările străine profilului moral-politic al comunismului, eticii și echității socialiste, la mobilizarea potențialului de muncă și creație al colectivelor în vederea înfăptuirii exemplare a sarcinilor ce ne revin. ”

Ceaușescu și Dăscălescu semnează o lungă telegramă adresată tovarășilor comuniști din Cehoslovacia pentru a le adresa un cald salut tovărășesc și cele mai sincere felicitări cu ocazia celei de-a 71-a aniversări a creării statului cehoslovac independent. Republica Cehoslovacă fusese proclamată pe 28 octombrie 1918. Ceaușescu le spune că „poporul român urmărește cu interes și simpatie remarcabilele realizări” din perioada comunistă, „sub conducerea partidului său comunist”. Speră să extindă și să adâncească relațiile de prietenie și colaborare „în spiritul înțelegerilor convenite la nivel înalt, în interesul popoarelor român și cehoslovac, al apărării și întăririi socialismului, asigurării unui climat de pace, securitate și colaborare în Europa și în lume.” Nici dacă și-ar fi propus, nu ar fi prins un moment mai neprielnic acestor firitiseli: în chiar acea zi, zece mii de cehi cereau la Praga demisia lui Miloš Jakeš, primul secretar al Partidului Comunist Cehoslovac. Asta după ce ambasada R. Federative Germania din Praga devenise un mare cămin pentru miile de est-germani care solicitau azil politic (la 30 august) iar Cehoslovacia – un culoar de tranzit pentru est-germanii care voiau să se refugieze în vest. RDG decisese în 3 octombrie să închidă granița dinspre Cehoslovacia. Peste trei săptămâni la Praga începe Revoluția de catifea: studenții organizează o manifestație anticomunistă pe care Poliția o reprimă sălbatic. Probabil că nimeni de la Praga nu a apucat să citească telegrama lui Ceaușescu și în caz că a citit-o se va fi mirat de anacronismul ei. Pentru a sărbători ocazia, ambasadorul cehoslovac dă o recepție și-i invită pe Ion Dincă, prim viceprim-ministru, miniștri, reprezentanți ai unor instituții centrale, ai unor organizații de masă și obștești, oameni de știință și cultură, ziariști iar la cinematograful Studio din București are loc Gala filmului cehoslovac.

La Varșovia a avut loc Ședința comitetului miniștrilor afacerilor externe ai statelor participante la Tratatul de la Varșovia care au adoptat, la finalul lucrărilor un comunicat comun. S-a analizat evoluția „pozitivă” din viața internațională și „fenomenele care determină caracterul deosebit de complex și contradictoriu al acesteia.” Cei prezenți au afirmat că vor acționa pentru dezarmare, pace etc. și că „deși situația din Europa rămâne contradictorie, se creează premise pentru realizarea unei schimbări radicale în relațiile dintre statele continentului, depășirea treptată a orientărilor de divizare, îndepărtarea definitivă a rămășițelor războiului rece.” Nimic mai adevărat, și următoarele luni o vor demonstra din plin. În comunicat se mai spune și că pentru edificarea unui cămin european, „în diversitatea orânduirilor sociale și de stat ale țărilor” importantă este „respectarea strictă a inviolabilității frontierelor existente, a integrității teritoriale, independenței și suveranității statelor, respectarea principiilor și normelor general recunoscute ale dreptului internațional” etc.etc. făcând referire la acte pe care România nu le adoptase sau le adoptase doar parțial, Ceaușescu fiind nemulțumit de presiunile făcute pentru respectarea drepturilor omului. „Orice încercări de destabilizare a situației, de a pune la îndoială granițele postbelice și de a relua discuțiile în această problemă vor aduce daune procesului de întărire a încrederii și securității în Europa.” Era o aluzie la presiunile la granița celor două Germanii dar și la temerile autorităților de la București (adevărate? Fictive? Cine poate ști?) stârnite de Declarația de la Budapesta, reformele de la granița vestică dar și deșteptarea românilor de peste Prut. Și ca să fie clar „la ședință s-a atras atenția asupra creșterii pericolului neonazismului și revanșismului în unele țări din Europa occidentală.”

TAROM anunță modificări în orarul de iarnă care intra în vigoare din 29 octombrie: cursele companiei asigură legătura între București și 14 dintre cele mai importante centre social-economice ale României. În plus față de vechiul orar, în lunile noiembrie 1989 și martie 1990 va fi câte o cursă în plus pe zi către Arad, Baia Mare, Iași, Satu Mare și Târgu Mureș față de cele din perioada decembrie 1989- februarie 1990. Duminica se introduce o cursă către Arad, Baia, Mare, Oradea, Timișoara, cursa de Tulcea operează comasat cu cea de Constanța și doar lunea, miercurea și sâmbăta. Către Bacău va fi doar câte o cursă zilnic (cu excepția sâmbetei și duminicii) Spre Caransebeș în perioada decembrie 89-februarie 1990 vor fi curse de doar trei ori pe săptămână. Toate cursele vor decola și ateriza la Băneasa, mai puțin curselor de Timișoara, mai puțin cea de duminica operată încă de pe aeroportul Băneasa. În toate cazurile, pasagerii se prezintă la Băneasa de unde sunt luați cu autobuzul și duși ( dacă e cazul) la Otopeni. TAROM asigură zboruri dinspre București către 37 de mari orașe ale lumii. Sunt noutăți și aici: cursa București Amman va avea escală la Sofia. Cursa București Beijing face escale la Kuwait și Karachi. Cursa către New York operează prin Viena cu o singură frecvență, doar lunea, iar în perioada 13 decembrie- 18 ianuarie 1990 va opera și o a doua frecvență prin Luxemburg, miercurea. Către Londra se poate pleca duminica iar spre Praga doar lunea cu escală la Budapesta. Cursa București Viena Frankfurt s-a permanentizat pentru întregul sezon în zilele de miercuri și duminică.

La televizor programul începe la ora 13.00 cu Telex. La 13.05, emisiunea de divertisment La sfârșit de săptămână. La 14.45, Săptămâna politică. La ora 15.00 programul se închide și este reluat la 19.00 cu Telejurnalul. La 19.35, Sub tricolor, sub roșu steag. Versuri patriotice, revoluționare. La 19.50, Partid și țară – o unică voință. La ora 20.15, Toamna în Cișmigiu... Emisiune literar-muzicală. La ora 21.00, Film artistic : Rămân cu tine. Producția a Casei de filme patru. În distribuție: Florin Zamfirescu, Dana Dogaru, Dinu Manolache, Valeria Sitaru, Sebastian Papaiani, Amza Pellea, Octavian Cotescu și mulți alții. Scenaiul Dumitru Buznea. Regia: George Cornea. La 22.20, Telejurnalul de noapte. La 22.30 programul se închide.

La Opera Română, Don Pasquale. La Teatrul de operetă, Liliacul. La Filarmonica George Enescu (sala Studio) Treptele afirmării artistice. Karla Haltenwanger (pian) Bach, Marcello-Bach, Beethoven, Chopin, Weber, Kabalevski, Enescu, Paul Constantinescu. La Ateneul Român, Concert simfonic. Dirijor: Mircea Brediceanu. Solist: Dan Grigore. La Teatrul Național, în Sala Mare, Bădăranii. În sala Amfiteatru, Contrabasul. În sala Atelier, Fata din Andros. La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (sala Schitu Măgureanu) Secretul familiei Posket; în sala Grădina Icoanei: Dimineața pierdută. La Teatrul de Comedie: Când comedia era rege. La Teatrul Nottara: Pensiunea doamnei Olimpia (sala Studio); Necazurile unui îndrăgostit ( sala Magheru). La Teatrul Giulești (sala Majestic), Ar fi fost o mare iubire; Hotel Zodia Gemenilor (sala Giulești). La Teatrul Tănase în sala Savoy, Savoy, Savoy! La sala Victoria, Cavalcada râsului. Ansamblul artistic Rapsodia Română a programat Meridiane folclorice. Teatrul Țăndărică are reprezentație cu piesa Șoricelul și păpușa (sala Victoria) și O fetiță mai cu moț (sala Cosmonauților) Studioul de teatru IATC dă reprezentație cu Nu sunt turnul Eiffel.

La cinema rulează Rochie albă de dantelă, Cei care plătesc cu viața, Oricare fată iubește un băiat (Zilele filmului cehoslovac); Un studio în căutarea unei vedete; Ciprian Porumbescu; Rezervă la start; Flori de gheață; Zâmbet de soare; Sosesc păsările călătoare; Cantemir; Un comisar acuză; Miss Arizona; Aleargă după el; O farsă pentru cuscru.

Rămân cu tine (1982) este o comedie de ocazie, bine orientată politic. O femeie de la țară (Dana Dogaru!) strânge ban lângă ban pentru că vrea să-și vadă visul cu ochii: să se mute la oraș. Avem așadar, o madame Bovary care vrea cu orice preț să-și depășească starea, clasa și condiția doar că alesul inimii ei (Florin Zamfirescu) vrea să rămână la CAP unde simte că-i este destinul, astfel că nu este de acord și se împotrivește din răsputeri. Îi place viața la țară și vrea să participa la noua revoluție agrară nu din calitate de cititor de presă, ci din cea de participant. Totul e strâmb și comic-involuntar în acest film, de la scenariu la jocul actorilor, tramă și climax: Florin Zamfirescu care o vreme a ezitat între a-și urma soția sau iubirea dintâi (agronomia) este convins definitiv să rămână la coada vacii de un interviu dat de șeful CAP-ului Sebastian Papaiani despre obiectivele cincinale și despre revoluția agrară.