Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 27 noiembrie 1989


ianuarie, 1979: Ștefan Voitec o decorează pe Elena Ceauşescu, membru CPEx al C.C. al P.C.R., pentru activitate îndelungată în mişcarea muncitorească revoluţionară. Sursa: Fototeca online a comunismului românesc; cota:1/1979
ianuarie, 1979: Ștefan Voitec o decorează pe Elena Ceauşescu, membru CPEx al C.C. al P.C.R., pentru activitate îndelungată în mişcarea muncitorească revoluţionară. Sursa: Fototeca online a comunismului românesc; cota:1/1979

Luni 27 noiembrie 1989

După ce s-a terminat șampania Congresului și s-au stins ultimele artificii, Ceaușescu convoacă în păr tot Comitetul Politic Executiv să citească în plen scrisoarea trimisă de Gorbaciov și răspunsul pe care-l concepuse. În plin Congres, când Ceaușescu făcea repetate băi de aplauze, Gorbaciov a strecurat un duș rece: o scrisoare în care-l trage de urechi pentru că ar fi deschis cutia Pandorei vorbind despre condamnarea tratatului semnat între Germania hitleristă și URSS-ul lui Stalin, adică pactul Ribbentrop-Molotov despre care Ceaușescu spunea de la tribuna Congresului că adusese război și sfâșierea Europei (și a lumii). Ceaușescu pomenea de pact pentru a avertiza Moscova și, deopotrivă, celelalte țări socialiste, că un nou pact de redistribuire a sferelor de influență ar putea avea efecte catastrofale. Gorbaciov îi spunea că nu e bine să amintească de înțelegeri moarte și îngropate pentru că astfel ar putea deștepta la viață forțe adormite de aproape jumătate de veac. Mai mult, îi spunea să înceteze să spună despre cei care aplică perestroika și se deschid reformelor „deviaționiști”, „trădători” sau să spună despre ei că au trădat cauza socialismului ori că au eșuat. Pe de altă parte, în scrisoarea care a ajuns la Ceaușescu adusă de ambasadorul URSS pe data de 23 noiembrie Gorbaciov îi spunea că vrea ca blocurile militare ale celor două puteri (NATO și Tratatul de la Varșovia) să se demilitarizeze, să ajungă niște entități defensive și politice. Mai mult, voia ca relațiile internaționale să se dezideologizeze pentru că doar așa se va ajunge la pace la nivel mondial. Cu alte cuvinte, îi transmitea că viața merge înainte, că socialismul trebuie să se adapteze sau să dispară. Sunt subiecte despre care Ceaușescu a vorbit nesfârșit în ultimele luni și pe care nu le-a ocolit nici la microfonul Congresului. Este motivul pentru care, în după-amiaza zilei a convocat întregul CPEx (33 de membri) la care s-au mai adăugat Radu Constantin și Vasile Bărbulescu. Ședința a durat 30 de minute, ne spune stenograma și a fost mai degrabă un monolog. Ceaușescu le-a spus să citească mesajul trimis de Gorbaciov despre întâlnirea pe care urma s-o aibă cu Bush. Apoi l-a pus pe Constantin Olteanu să le citească răspunsul lui. Ce spunea Ceaușescu? Că la întâlnirea cu Bush nu se poate discuta situația din țările socialiste „sub nicio formă.” Este un subiect care nu poate fi discutat decât între conducerile țărilor socialiste. La Congres, Ceaușescu a încercat să instige delegațiile în cuvântările sale, să le determine să accepte organizarea unei conferința internaționale în care să se discute despre problemele țărilor socialiste. Nu reușise decât să obțină o reacție modestă, surâsuri complice și amânări. El spune acum că, dacă în cadrul dialogului sovieto-american se poartă o asemenea discuție „aceasta va fi considerată de toate popoarele ca un amestec în treburile interne ale țărilor socialiste.” El spune că pe agendă nu trebuie să existe decât securitatea europeană, problema dezarmării și, în primul rând, a celei nucleare. Nu este de acord nici cu noul rol pe care-l întrevedea Gorbaciov celor două blocuri militare. Problema, spune Ceaușescu, nu este de a se stabili o colaborare între cele două blocuri militare, pentru că asta ar însemna permanentizarea lor, „ci aplicarea celor stabilite în comun de țările socialiste europene privind desființarea concomitentă – într-un timp cât mai scurt.” E treaba Moscovei ce relații înțelege să negocieze cu Washingtonul dar nu poate trage în această direcție țările Tratatului de la Varșovia. „Având în vedere politica anticomunistă de destabilizare a situației din țările socialiste, în care Statele Unite au un rol activ, considerăm că trebuie să se ceară cu toată fermitatea ca SUA să înceteze și să renunțe definitiv la orice politică de amestec în treburile interne ale altor state.” Apoi îi spune că și el e de părere că cele două Germanii trebuie să rămână așa cum sunt, ca o garanție a imposibilității repetării catastrofelor mondiale care avuseseră loc în acel secol. Însă consideră că „ar fi greșit și de neînțeles să se pună problema dezideologizării relațiilor interstatale. Partidul nostru apreciază că atâta timp cât există imperialism, există luptă de clasă și nu se poate renunța la concepțiile ideologice în viața internațională.” Ceaușescu îi mai spune că de altfel imperialiștii nu ascund că și ei vor să consolideze forța capitalismului, a imperialismului. Cele două conflagrații mondiale, mai spune Ceaușescu, au fost războaie imperialiste care-și propuneau împărțirea lumii în sfere de influență și câtă vreme există imperialism, pericolul va plana deasupra omenirii. Și pentru a încheia afrontul cu o ultimă palmă răsunătoare îi spune că nu crede că e necesară o discuție la nivel înalt pe 4 decembrie pe marginea întâlnirii de la Malta, ci una pe 5 decembrie despre probleme bilaterale și alte probleme ale vieții politice internaționale. „Cu acest prilej, delegația noastră ar putea lua parte și la întâlnirea din 4 decembrie, dacă aceasta va avea loc.” Va avea loc, delegația românească va participa la cel mai înalt nivel și se va întoarce acasă în aceeași zi... După cum se pare, Gorbaciov nu a vrut să poarte discuția de pe 5 decembrie. Dar despre toate acestea, la momentul potrivit. Până atunci, Ceaușescu le prezintă, pe 27 noiembrie, cele două documente sicofanților din CPEx. Aceștia nu au prea multe de spus, se pare că-i sorbeau vorbele de pe buze. Elena doamna completează pe ici pe colo, repetându-i spusele. Apoi Ceaușescu spune că după ce va fi cizelată stilistic va fi trimisă la Moscova. „Suntem obligați să răspundem, că dacă nu le răspundem o să zică „v-am informat și ați fost de acord, și noi am acționat în numele tuturor.” Crede că Gorbaciov vrea să convoace întâlnirea la nivel înalt pe tema dialogului cu Bush pentru a da impresia că a obținut aprobarea tuturor „pentru că asta dorește, să vină cu comunicatul și informarea de aprobare.” Astfel că, în lipsa unor consultări bilaterale Gorbaciov-Ceaușescu pe temele enunțate în scrisoare, nu se va duce la Moscova, ci va trimite ministrul de externe. Cu toții sunt de acord. Apoi Ceaușescu le spune că presa trebuie să pornească o campanie „în aceste zile”, să vorbească despre relațiile externe, despre principiile de relații între state, inclusiv problemele în Europa „să se spună ca și aici să se renunțe la orice amestec în treburile altor țări (...) pentru că problemele actuale nu se pot rezolva de cele două mari puteri și de alte câteva state, ci de toate statele.” La care Manea Mănescu, mereu iubitor și respectuos amintește: „Așa cum ați spus și la Congresul al XIV-lea.” Ceaușescu nu cedează îmbrățișărilor. Și mai e ceva, trebuie să se vorbească despre necesitatea întăririi independenței și suveranității. „Să înceteze orice amestec, sub diferite forme, amestecul așa-zis ideologic, care este mai periculos și trebuie răspuns cu toată fermitatea.” Să fie fermi, opinează și Elena Ceaușescu. Motivul pentru care ar trebui ca presa să riposteze cu fermitate? Pentru că e tot mai clar ce că tot ce se întâmplă în R.D. Germană „este organizat de sovietici și de R. F. Germană. Același lucru și în Bulgaria,” spune Ceaușescu. Iar în privința Cehoslovaciei, dacă Moscova e de părere că ceea ce s-a întâmplat în 1968 a fost greșit de ce nu-și retrage trupele de acolo? „Primul lucru era acesta, retragerea trupelor, dar la asta nu se gândesc. Cehii au acceptat trupele și ei își țin în continuare trupele acolo.” Iar Elena punctează din nou: „Vor să-și întărească dominația.” Ceaușescu e prea furios ca să o bage în seamă: „De fapt, au realizat lovituri de stat organizate”, filosofează el. „Acesta e adevărul, folosindu-se de ajutorul a tot felul de elemente descompuse, așa cum a fost și Adamec, care ester un trădător, care dacă a văzut că nu poate în Biroul Politic să-și impună poziția, acum iese în stradă.” Cumva trebuie să răspundă la toate acestea. Anunță la finalul ședinței că data viitoare vor discuta planul de bătaie, să intensifice relațiile cu țările în curs de dezvoltare. „O să avem o participare mai activă, am discutat să acordăm mai multe burse, pentru pregătire politică, pe linie de partid, pentru cadre, inclusiv în învățământul superior.”


Curios este că, deși pe stenograma oficială scrie că reuniunea ar fi avut loc undeva către ora 17, în agenda zilnică a Cabinetului 1 scrie limpede „Ședință de lucru privind răspunsul către tov. Gorbaciov, în legătură cu întâlnirea la nivel înalt sovieto-americană 9.20-9.35.” Faptul că în agendă ședința ar fi ținut 15 minute mă face să cred că totuși ea s-a desfășurat după-amiaza și a durat mai degrabă jumătate de oră. Nu e prima dată când între agendă și programul zilnic sunt mici discordanțe. E de crezut că Ceaușescu a vrut să finiseze răspunsul înainte să-l prezinte membrilor CPEx. Chiar dacă era o formalitate, nu voia să se facă de râs în fața lui Gorbaciov cu care se considera în conflict deschis pentru locul de mascul alfa al blocului comunist. Tot în agendă mai erau programate o ședință de lucru pe probleme de agricultură, o alta tot pe tema răspunsului către Gorbaciov (11.18-11.36; e de presupus că, fiind atât de exact cronometrată, aceasta chiar a avut loc, dar de asemenea, nu poate fi cea stenografiată). Apoi o ședință de lucru pe probleme internaționale, altă ședință a CPEx între 15.55 și 16.38 (probabil că este ședința redată în stenograma de la Arhivele Naționale, stenograma celei de dimineață lipsind). Ziua se încheie cu o altă ședință pe probleme de agricultură de la 16.55 la 17.14. Ca de obicei, au călcat zeci de persoane pragul Cabinetului 1: Milea, Totu, Curticeanu, Ștefan Andrei, I. Văduva, I. Stoian, Eugen Florescu, C. Mitea, C. Olteanu, V. Nicolcioiu, Dăscălescu etc. unii venind de câte două ori. Agenda Elenei Ceaușescu este mai clară și limpezește puțin micul mister al ședinței cu înfierarea lui Gorbaciov. Pe data de 27 în agenda Elenei Ceaușescu sunt trecute doar două ședințe: o ședință de lucru între 11.55 și 12.25 cu Ceaușescu la săliță și ședința CPEx între 16.10 și 16.50, cea mai apropiată de estimarea din stenogramă și de agenda lui Ceaușescu. Toate aceste imprecizii, reveniri, reluări de ședință, reprogramări nu spun decât un singur lucru: Ceaușescu s-a codit să dea drumul unui răspuns atât de dur care suna a declarație de divorț și o persiflare deschisă la adresa Kremlinului astfel că, pe tot parcursul zilei, și-a făcut curaj. A testat mai multe versiuni, a întors răspunsul din drum, a avut reuniuni secrete (sau cel puțin neconsemnate de stenografii oficiali) pentru a ajunge în cele din urmă la decizia finală. Răspunsul a plecat în forma citită (și ușor modificată) la ora 16.00

Poeții de curte, ușor defazați, continuă să cânte ușor mahmur „marele forum al comuniștilor” și, în principal, pe Eroul între eroi. Un anonim versifică pe prima pagină a României libere: Congresul XIV azi ne este/ Înaltă culme de victorii/ Suntem și-om fi cutezătorii/ Urcând spre comuniste creste/ Și Nicolae Ceaușescu/ Erou între eroi, lumină/ Ne e, spre vremea ce-o să vină” etc. Și pe pagina a treia, „L-am reales pe omul-neînfricat/El, Ceaușescu, Marele Bărbat,/ Ce cu voință dârză, dreaptă ține/ Măreț stindardul patriei de mâine”, constată Eugen Evu. Iar nelipsitul Ion Crânguleanu, mereu prezent la toate ospețele și festivitățile spune: Chipul României de azi/ E chipul muncii unanime,/ (...) Dar mai ales, mai nobil și uman/ În chipul României de azi/ E chipul marelului Întemeietor Nicolae Ceaușescu,/ Demiurgul a toate gânditor/ Și-a toate visător” etc.etc. Iar Rusalin Mureșanu scrie plin de patos, în Informația: „Al XIV-lea Congres o să rămână/ Reper în drumul țării către țel. / Trăiască veșnic Patria Română/ Și-acest popor condus spre pisc de El!// Uniți în jurul lui, suntem o forță/ Clădindu-ne un liber viitor/ Și-ncrederea în comunism ni-e torță-/ Chezaș al fericirii tuturor.”

La televizor, programul începe la ora 19.00 cu Telejurnal. Înfăptuim hotărârile marelui forum al comuniștilor români. La 19.30 Congresul al XIV-lea – Congresul marilor victorii socialiste. Spirit comunist revoluționar – angajare patriotică. La 19.45, Ctitorii ale Epocii de aur. Magistrale ale dezvoltării socialiste și comuniste a patriei. Documentar. La 20.05, Hotărârile Congresului al XIV-lea al partidului – mobilizator program de muncă pentru întregul nostru popor. Perfecționarea organizării, modernizarea și dezvoltarea producției în concordanță cu tendințele revoluției tehnico științifice contemporane. La 20,25, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. Versuri patriotice, revoluționare. La 20.35, Direcții ale dezvoltării cercetării științifice în lumina hotărârilor Congresului al XIV-lea al partidului. Documentar. La 20.55, Programul de organizare și modernizare a localităților țării. Congresul al XIV-lea al PCR – orientări de inestimabilă valoare pentru continua dezvoltare multilaterală și armonioasă a patriei. La 21.15 Din lumea capitalului. Documentar. La 21.30 Tezaur folcloric. La 21.50 Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG