Fotografii care au fost donate unei arhive din Ungaria arată adevărata dimensiune a dezastrului de după Asediul Budapestei din 1944-1945.

Fotografia de mai sus, făcută din zona Castelului Buda, este una dintre sutele din imagini din arhiva ungară Fortepan care dezvăluie nivelul distrugerii capitalei Ungariei, după 13 februarie 1945. În acea zi, armele au tăcut după șapte săptămâni de distrugere care au intrat în istorie cu numele Asediul Budapestei.

La sfârșitul anului 1944, Armata Roșie (sovietică) avansa spre vestul continentului, către Berlin, dar a fost oprită în apropiere de Budapesta de soldați naziști și maghiari.

Armata Roșie și aliații săi români au înconjurat apoi Budapesta, prinzând în capcană zeci de mii de soldați naziști și maghiari, precum și aproximativ 800.000 de civili.

„Nimeni, cu excepția celor mai extremiști naziști, nu credea că vreo magie ar putea opri prăbușirea”, își amintește un supraviețuitor maghiar.

Trupele sovietice înaintau în suburbii și scăparea era aproape imposibilă. În așteptarea finalului, mulți locuitori ai Budapestei au coborât în pivnițe, unde au trăit „vieți de șobolani”.

Ungaria, aliat al Germaniei, le-a permis inițial naziștilor să deporteze mii de evrei în lagărele de concentrare germane.

În vara lui 1944, totuși, aflat sub o presiune tot mai mare, liderul Ungariei, Miklos Horthy, a ordonat încetarea deportărilor, iar evreii din Budapesta au fost ținuți într-o relativă siguranță.

Pe măsură ce Armata Roșie se apropia de Budapesta, iar Ungaria se străduia să găsească o cale de ieșire din război, conducerea nazistă l-a înlocuit pe Horthy cu Partidul Crucilor cu Săgeți, o formațiune politică violent antisemită, pentru a se asigura că Ungaria nu va ieși din alianța condusă de Germania.

Bandele de membri ai Partidului Crucilor cu Săgeți, descrise de localnici ca fiind „scursura societății”, au început vânătoarea evreilor, care au fost uciși cu miile în timpul asediului. Milițieni ai partidului cutreierau străzile în căutarea bărbaților care puteau fi forțați să intre în serviciul militar.

O fetiță a văzut de la fereastra casei sale, de pe malul Dunării, felul în care erau aliniați evreii și împușcați de către milițiile Crucilor cu Săgeți. Cadavrele ajungeau apoi în apele fluviului.

„Cu inima pulsând, am fugit înapoi în camera din mijlocul apartamentului și m-am așezat pe podea, gâfâind după aer”, a scris ea mai târziu.

În momentul în care trupele sovietice au ajuns în blocurile lor, localnicii nu prea aveau ce să sărbătorească. Și, în timp ce mulți soldați ai Armatei Roșii le aduceau civililor apă și țigări, alții jefuiau și prădau.

„Am auzit lovituri în ușa pivniței”, povestește o femeie prima întâlnire cu soldații Armatei Roșii. „Apoi au învățat cuvântul «ceasi, ceasi», care înseamnă «ceas» – soldații veneau și luau ceasurile de la cei care le purtau la mână”.

Nenumărate femei au fost violate de trupele sovietice.

„Vorbeam rusa destul de bine ca să le spun că sunt de partea lor”, i-a povestit unui istoric o femeie – adolescentă la acea vreme – despre încercarea de a se apăra de agresiunea sexuală.

„Puteai să încerci să scapi... Trebuia să fii în stare să vorbești cu ei. Nu a fost întotdeauna ușor”.

Forțele germane și maghiare s-au retras spre vest peste Dunăre pentru o ultimă încercare – zadarnică – în jurul Castelului Buda și au distrus toate podurile rămase peste fluviu.

În timp ce ultimele trupe naziste erau îngrădite în partea de vest a orașului (Buda) și forțele sovietice bombardau teritoriul deținut de germani, au fost distruse de artilerie unele dintre cele mai frumoase opere de arhitectură imperială din Europa.

Pe 13 februarie 1945, când Armata Roșie a preluat controlul total asupra Budapestei, aproximativ 80% din clădirile Budapestei fuseseră deteriorate sau distruse de luptele și campaniile de bombardament aliate care au precedat asediul.

Fotograful de război maghiar Robert Capa a ajuns la Budapesta după asediu. Își descrie orașul natal ca „pe o femeie frumoasă cu dinții scoși”.

Asediul Budapestei a costat viețile a aproximativ 38.000 de civili, 48.000 de soldați maghiari și naziști și 70.000 de soldați sovietici și români. La câteva zile după înfrângerea naziștilor, cafenelele din Budapesta au început să se deschidă și a început reconstrucția a ceea ce avea să fie o Ungarie foarte diferită.

La scurt timp după victoria armatei sale la Budapesta, liderul sovietic Iosif Stalin a dat un indiciu despre ceea ce i se pregătea Ungariei. I-a spus unui politician iugoslav: „Oricine ocupă un teritoriu îi impune și sistemul său social”.

Articol publicat inițial pe rferl.org

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.