Divorce à l'anglaise
Negocierile Uniunii Europene cu Londra rămân sterile, iar cele două părți nu sunt nici măcar de acord în privința unora din formulările textului. Boris Johnson a insistat, de la Londra, că dorește un acord final la acest summit, acord care n-ar trebuit după aceea decât să fie semnat de el și de UE într-un ultim sprint.
Le Soir, la Bruxelles, scrie că Marea Britanie se pregătește să dea vina pe Europa pentru eșec. Dar negociatorul șef european, francezul Michel Barnier, a spus deja că «UE va continua să lucreze la un acord echitabil în zilele și... săptămânile ce vor veni». Cu toate astea, «perioada de tranziție» se va încheia pe 31 decembrie, iar pentru moment progresul nu e mai mare decât la începutul anului, înainte de pandemie.
Chiar dacă s-ar ajunge rapid la un acord la sfârșitul summitului de două zile care începe astăzi, acesta ar trebui tradus juridic în toate limbile oficiale ale UE și apoi ratificat de parlamentele tuturor statelor membre. Europenii nu ar putea să cadă în capcana întinsă de Boris Johnson, care le-a dat un ultimatum în care cere încheierea unui acord la acest summit.
Între timp, punctele de discordie rămân aceleași: condițiile unei concurențe echitabile, pentru a evita dumpingul, apoi pescuitul și evitarea instalării unei frontiere concrete în Irlanda de Nord.
Cum a amintit-o ministrul german al afacerilor europene Michael Roth, a cărui țară exercită în acest moment președinția rotativă a UE, un „no-deal” în plină pandemie ar fi un dezastru pentru ambele părți, însă mai mult pentru Marea Britanie decât pentru Europa. „Orice soi de Brexit deal va fi mai bun decât un no deal”, cum o rezumă Politico.
Nu va fi vorba însă, la summitul UE, numai despre Brexit. Vor fi evocate și relațiile cu Rusia. Ministrul italian de externe Luigi Di Maio spune astfel într-un interviu cu La Repubblica, în care își evocă scurta călătorie la Moscova, luni, pentru a se întâlni cu omologul său Serghei Lavrov, că „În ce-l privește pe Navalnîi, cerem Rusiei o anchetă autentică”.
UE a adăugat ieri pe lista sancțiunilor șase ruși care vor fi supuși unei interdicții de călătorie și își vor vedea înghețate eventualele conturi în bănci europene pentru participarea lor la otrăvirea lui Navalnîi. Numele lor vor fi publicate astăzi în monitorul oficial al UE.
În Rusia, Moskovski Komsomoleț, cotidian de largă circulație (cu un tiraj zilnic de aproape un milion) și cunoscut pentru repetatele luări de poziție împotriva Kremlinului scrie astăzi, preluând informații din New York Times, la rândul lor bazate pe surse din serviciile secrete germane, că „Navalnîi a fost otrăvit de două ori”.
Macron și starea de asediu
Presa franceză se ocupă pe larg de prestația televizată în direct a lui Macron, ieri seara și de noile măsuri foarte stricte de semi-carantină anunțate de acesta. Cum o scrie Le Monde, „în previziunea alegerilor din 2022, Macron vrea să joace cartea președintelui protector”.
Practic, francezilor li se interzice vreme de o lună, începând de sâmbătă, să mai iasă noaptea din case (nächtliche Ausgangssperren, cum o rezumă concis Frankfurter Allgemeine Zeitung). Macron a decretat ceea ce echivalează cu o stare de asediu (couvre-feu) de minimum patru săptămâni în Paris și în toate marile orașe, de la 9 seara la 6 dimineața. „Couvre-feu: cuvântul care doare, cu atât mai mult cu cât va dura”, remarcă în Elveția Le Temps.
Macron a insistat însă, cum o precizează Le Figaro, că nu este vorba de o nouă carantină generalizată (confinement, sau lockdown), că cetățenii pot continua munca, precum înainte și că transporturile în comun vor continua ca înainte.
Libération remarcă la rândul său că Macron a recunoscut că pandemia a lărgit inegalitățile și sărăcia in fața bolii.
Revelatoare este însă atitudinea simetrică a extremelor în fața măsurilor anunțate de Macron. Astfel, site-ul revistei Valeurs Actuelles, apropiată de extrema dreaptă a lui Le Pen, subliniază măsurile coercitive și faptul că amenda poate urca până la 1500 euro în caz de recidivă, în vreme ce L'Humanité, cotidianul Partidului Comunist, pune în evidență faptul că noile măsuri sunt lovitura de grație pentru sectorul turismului, hotelurilor și restaurantelor.
Și Olanda a introdus, începând de astăzi și pentru două săptămâni, măsuri identice cu cele din Franța, iar De Telegraaf deplânge felul imprudent și provocator în care ieri seară au avut loc petreceri publice afară, în piețe, la terase și în corturi speciale, ca un fel de prohod al libertății, însă totul petrecându-se în ignorarea celor mai elementare măsuri de distanțare socială.
În Spania, una din țările cele mai afectate de pandemie, crește rezistența în fața rigorilor impuse de guvernul socialist, atât în Madridul controlat de opoziție, cât și în Catalonia. El Pais îl citează pe șeful sectorului Horeca din Barcelona, care spune că: „Incompetența guvernului duce la prohibiție”. Dar și Germania, amintește El Pais, se află la rândul ei într-o „fază exponențială”. La München, Süddeutsche Zeitung rezumă noile reguli anunțate de Angela Merkel și confirmă că noile infecții au atins cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată, cu 6638 de persoane infectate în 24 de ore. (Datele oficiale ale Institutului Koch sunt aici.)
Un „circuit breaker” la Londra
Ce a făcut Macron reprezintă „una din cele mai dure măsuri luate de un lider politic de la începutul pandemiei încoace”, estimează la Londra Financial Times.
Și în Marea Britanie, foarte activul nou lider al opoziției laburiste, Keir Starmer, cere pe un ton din ce în ce mai insistent impunerea unei carantine generalizate de două săptămâni, ceea ce e numit un „circuit breaker”, pentru a sparge circuitul virusului, ceea ce ar implica nu doar reguli stricte și revenirea la munca și învățământul de la distanță, dar chiar și interzicerea vizitelor la domiciliul.
Cum o scrie The Guardian, Starmer îl presează pe Johnson cu întrebări pentru a-l face să spună de ce a refuzat asta până acum. Ba chiar, foarte seriosul cotidian al bancherilor și investitorilor, Financial Times, scrie: „Keir Starmer ia partea știnței pentru a nimici consensul în jurul răspândirii virusului”. Pentru tabloidul Daily Mirror, Johnson se află într-o situație în care va pierde indiferent de ce va decide (lose-lose situation).
În acest timp, The Scotsman, cotidian din Edinburgh (orașul lui Deacon Brodie) notează că potrivit unui nou sondaj o majoritate fără precedent de 58% din scoțieni ar vota acum pentru independență.
Ostateca lui Allah
În sfârșit, în Franța, săptămânalul politico-satiric Le Canard enchaîné scrie (doar în ediția sa pe hârtie) cu mult sarcasm despre rezultatul unui schimb de ostateci în Mali care trebuia să fie un mare succes de PR pentru Macron și noul guvern malian al puciștilor, dar care s-a dovedit în final un fiasco total.
Parisul și puciștii din Mali (sprijiniți de Franța, pentru că au împotriva lor o întreagă rețea jihadistă) au obținut eliberarea de către islamiști a ostatecei franceze Sophie Pétronin, ținută în captivitate undeva în Sahara încă din decembrie 2016.
Numai că, pe lângă o răscumpărare importantă, care nu va fi probabil niciodată revelată public („se vorbește de 10 milioane de euro”, susură Le Canard), islamiștii au mai obținut și eliberarea, de către forțele din Mali, a peste 200 de jihadiști, dintre care unii sunt criminali extrem de periculoși, și dintre care cel puțin unul revendicase anterior omorârea unui soldat francez.
Apoi, catastrofă de casting: odată eliberată, ostateca, Sophie Pétronin, despre care nu s-a știut că s-a convertit în captivitate, i-a mulțumit lui Allah în fața camerelor, și-a lăudat temnicerii și a criticat politica Franței în regiune.
Conchide Le Canard: „Vârsta ei – 75 de ani – starea sănătății și cei patru ani de captivitate au făcut că niciun jurnalist nu a criticat-o pentru asemenea declarații.”
Facebook Forum