În România se aruncă anual circa 160.000 de tone de deșeuri textile, iar aproximativ 10% dintre acestea ar putea fi reciclate. Cu dezvoltarea sistemului de colectare selectivă, procentul ar putea crește la 25%, arată Asociația Română pentru Reutilizare și Reciclare Textile (ARETEX).
Europa Liberă a stat de vorbă cu președintele asociației, Zoltán Gündisch, pentru a vedea cum să depozităm corect deșeurile, ce impact au textilele asupra mediului și de ce este importantă reutilizarea materialelor folosite.
Principalele idei ale interviului
- scopul colectării selective a materialelor textile este reutilizarea;
- hainele au în compoziție fibre sintetice, așadar impactul lor este unul de durată. Industria modei este una dintre cele mai poluate trei industrii din lume;
- după colectarea selectivă, următorul pas ar trebui să fie responsabilitatea extinsă a producătorului; care să contribuie, ca și la ambalaje, la costul de reutilizare, colectare, reciclare;
- dacă vrem să fim mai atenți la mediu, nu este recomandat să schimbăm hainele la intervale scurte de timp.
1. Europa Liberă: Ce fel de textile pot fi aruncate și care este starea în care ar trebui să fie?
Zoltán Gündisch: Pentru populație, recomandarea este să caute acele containere speciale pentru textile și să arunce îmbrăcămintea, hainele, care sunt într-o condiție reutilizabilă, și care nu sunt contaminate.
Scopul acelor containere este să se colecteze material pentru reutilizare. Și aici aș dori să fac o remarcă privind diferența între alte tipuri de deșeuri și textile. În cazul textilelor, față de plastic sau cartoane, spre exemplu, reutilizarea înseamnă undeva la aproape de 50% din ce se aruncă.
Și de aceea avem nevoie de o schimbare de abordare în cazul textilelor, ca să nu mixăm deșeurile care nu sunt reutilizabile cu cele care sunt reutilizabile. Pentru că dacă le mixăm, o să avem costuri mai mari și probabil containere mai puține pe stradă.
2. Europa Liberă: Ceea ce nu mai este reutilizabil este practic o haină care se prezintă într-o stare mai rea?
Zoltán Gündisch: Are o stare mai rea, este ruptă, poate a fost folosită, de exemplu, ca și lavetă în casă și este contaminată cu uleiuri sau orice de genul acesta.
Orice aruncăm în aceste containere ar trebui să fie curat și ar trebui să fie ambalat într-o pungă sau într-o sacoșă. De ce? Pentru că s-ar putea ca cineva să fi aruncat un deșeu contaminat în acel container și dacă noi venim cu o cămașă curată, o aruncăm pur și simplu, fără nicio protecție pe ea, în momentul în care cade între altele, atunci poate fi să fie pierdută, din punct de vedere al reutilizării.
Noi asta vrem să evităm și să vrem să explicăm, de fapt, că astăzi, în industria de deșeuri textile, primordială este reutilizarea.
3. Europa Liberă: Cum se ia această această decizie – ce poate fi reciclat și ce poate fi reutilizat? Care este procesul?
Zoltán Gündisch: Procesul este în felul următor: personalul specializat preia textilele din container și are grijă, în momentul în care le încarcă în mașină, să le ambaleze. Textilele care nu sunt ambalate se pun imediat de-o parte, la categoria deșeuri, ca să nu contamineze mai departe ceea ce se adună.
Mașina respectivă ajunge într-un centru de sortare, care are ca scop pregătirea materialelor pentru reutilizare. Ce înseamnă asta? Centrul respectiv are, conform legislației, mai multe obligații, și anume trebuie să dezinfecteze hainele și să se asigure că ceea ce ajunge înapoi, reutilizabil, este curat.
Aici vorbim de minimum două sortări. O sortare pe categorie, în sensul că sortăm pe tricouri, pantaloni, jachete, și o sortare pe calitate, unde, la fiecare bucată se uită un sortator și evaluează bucata respectivă. La final, vom avea trei categorii de calitate, dar și două calități speciale – calitate reciclabilă și nereciclabilă.
4. Europa Liberă: Variante pentru aruncarea textilelor existau și înainte de 1 ianuarie. Ce credeți că o să se schimbe de anul acesta?
Zoltán Gündisch: În orașele din Transilvania, mulți dintre noi, care ne plimbăm prin orașe, am văzut deja containere, în curtea bisericilor, în curtea supermarketurilor… Existau, la fel, și în Craiova, și în București înainte de 1 ianuarie. Deci da, anumite opțiuni existau deja.
Totuși, 1 ianuarie a dat un push acestei inițiative și fiecare primărie, am văzut, că a fost mult mai activă să încerce să asigure cel puțin câteva opțiuni pentru a colecta selectiv textilele, ceea ce e îmbucurător, însă trebuie găsite și metodele prin care această colectare poate să fie sustenabilă economic.
Și asta înseamnă și calitatea pe care o punem în acele containere – valoarea respectivă poate sau nu să finanțeze costurile de colectare, de reutilizare sau de reciclare.
5. Europa Liberă: Puteți estima de câte containere de acest tip ar fi nevoie în în România acum, după 1 ianuarie?
Zoltán Gündisch: Eu aș aș zice că undeva între 5.000 și 10.000 ar acoperi mare necesitate a României. În acest moment, estimăm că sunt undeva la 1.500-2.000, cred eu.
6. Europa Liberă: În medie, un european aruncă destul de multe kilograme de textile la gunoi anual, cam 10-11kg. Ce impact are asupra mediului depozitarea de textile, de exemplu, pe o rampă de gunoi?
Zoltán Gündisch: Impactul textilelor este unul de durată, pentru că având o compoziție mare de fibre sintetice, hainele noastre nu dispar într-un termen foarte scurt. De aceea e de preferat și este foarte important să înțelegem că orice este reutilizabil trebuie să fie reutilizat.
Orice este reciclabil trebuie să fie reciclat. Și numai restul să ne gândim dacă pot fi date către incinerare, unde recuperăm totuși din energie, sau în ultima variantă ajunge la groapa de gunoi.
Până acum, în România, destul de multe fluxuri conțineau textile, într-un procent mai mare sau mai mic, care mergeau la groapa de gunoi.
Eu cred că aici, conștientizarea autorităților și a populației o să aducă o schimbare, dar trebuie să aducă o schimbare în care oamenii înțeleg ce se poate și ce nu se poate face. Și dacă separăm aceste fluxuri, atunci rata de succes e mai mare.
7. Europa Liberă: Există, în prezent, infrastructura necesară pentru reciclare și refolosire de textile?
Zoltán Gündisch: Există o infrastructură și există o capacitate pentru a procesa textilele care sunt reutilizabile.
Există companii care fac deja asta de mult timp și pot să o facă și pentru cantitățile care se colectează în România. Dar există o întrebare – valoarea acestor haine este sau nu destul de mare ca să finanțeze acest proces?
Sau trebuie să ne gândim, ca și în Uniunea Europeană, la o responsabilitate extinsă a producătorului, care să contribuie, ca și la ambalaje, la costul de reutilizare, colectare, reciclare? Fără acest această contribuție, părerea mea este că în mediul privat, astăzi, nu este economic sustenabil să faci o sortare bazată pe o calitate colectată în anumite zone din România.
În anumite orașe, probabil, o să fie mai bună calitatea, dar sunt multe orașe în care calitatea nu o să permită unei companii private să acopere toate costurile de colectare și de reutilizare.
8. Europa Liberă: Că tot spuneați de producători, vedem în zilele noastre foarte multe discuții despre cât de nocive sunt anumite branduri din industria de fast fashion, de tipul Shein. Dumneavoastră cum priviți situația?
Zoltán Gündisch: Fashionul, din păcate, este una dintre cele mai poluante trei industri din lume. Și producătorii din fast fashion contribuie, evident, la acest aspect.
Problema pe care eu cred că trebuie să o rezolvăm este faptul că dacă producem un tricou pe care după trei spălări vedem că ar trebui să-l aruncăm, asta înseamnă că produce mult mai mult deșeu.
Pentru că, în mod normal, ar trebui să-l putem utiliza de 10 ori sau de 20 de ori, să spunem. Trebuie să existe niște criterii, totuși, de durabilitate sau de calitate, care să ne asigure că sunt, chiar dacă le aruncăm, reutilizabile.
Pentru că atunci revin în ciclu. Asta se poate asigura. Însă dacă ele sunt aproape distruse după câteva cicluri de spălare, atunci cantitatea de deșeuri generată este, evident, mult mai mare.
Asta se poate rezolva prin diverse legislații. Aici, Comisia Europeană are un rol destul de important și sunt pe rol două proiecte: unul legat de condițiile de punere pe piață și celălalt legat de responsabilitatea extinsă a producătorului, ale cărui costuri o să fie modulate de durabilitatea, calitatea și compoziția hainelor produse.
Dacă ajungem aici, cred că avem ciclul complet. Din nefericire, colectarea selectivă vine mai repede decât partea legislativă din spate și o să avem doi ani în care anumite autorități o să-și asume, probabil, din inițiativă proprie aceste costuri și altele o să aștepte legislația.
9. Europa Liberă: Cum putem să fim mai sustenabili, la nivel individual, când vine vorba de textile?
Zoltán Gündisch: Aș zice că noi, ca oameni, în primul rând, trebuie să avem grijă ca ceea ce aruncăm sau nu vrem să mai folosim să știm că ajunge în containere, care sunt plasate cu scop de reutilizare.
Cred că asta e cel mai important. Și prin asta, probabil 50% din tot ce aruncăm se poate salva și altcineva se poate bucura de haina respectivă. Asta cred că cel mai important.
În al doilea rând, cred că trebuie să înțelegem că nu este de recomandat, dacă vrem să fim mai atenți la mediul nostru, să schimbăm o haină la trei luni sau la șase luni. Acest lucru nu este un comportament care e prietenos cu mediul.
Și trei, inclusiv generația nouă a preluat acest elan, că dacă cumpărăm o haină dintr-un magazin second hand nu este negativ. De foarte multe ori, îmbrăcămintea dintr-un magazin second hand, calitativ vorbind, este mai bună decât ce ai luat din magazinul alăturat, care are lucruri foarte bune la nivel de preț. Dar, cum ziceam, poate de trei ori ai spălat haina respectivă și după trebuie să o arunci.
10. Europa Liberă: Cât de mare este impactul producției de haine asupra mediului și de ce este important să reciclăm și să reutilizăm?
Zoltán Gündisch: Gândiți-vă că un kilogram de bumbac înseamnă 10.000 de litri de apă folosiți pentru prelucrare. Iată și unul dintre principalele motive pentru care industria textilă este unul dintre marii poluatori.
De cealaltă parte, gândiți-vă că aproape 50% din compoziția folosită în hainele noastre este poliester, care vine din zona de petrol. El are un impact extrem de mare la nivel de producție din perspectiva emisiilor de dioxid de carbon.
Diferența între a reutiliza o haină sau a o recicla mecanic versus a o arunca la groapa de gunoi înseamnă aproximativ patru tone de dioxid de carbon la fiecare tonă aruncată. Ca și diferență. Și dacă înmulțim asta cu 160.000-200.000 de tone, în România, evident, emisiile respective ar fi bine să le evităm, pentru că dacă nu le reutilizăm, cineva o să producă o bucată nouă.
Și impactul, cum ziceam, este extrem de mare și pe dioxid de carbon, dar și pe necesarul de apă, în multe zone din lume, unde deja acest lucru este o necesitate pentru a trăi, nu neapărat pentru a produce haine.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
