Istoria înregistrării cu Hossu
În 1975, la sediul postului de radio Europa Liberă din München a ajuns o înregistrare făcută în 1969 în secret la Mănăstirea Căldărușani de preotul Emil Riti, înregistrare în care episcopul Iuliu Hossu rostește Proclamația citită de el la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918.
Mai jos, textul Proclamației
„Fraților, ceasul împlinirii vremii este acesta. Când Dumnezeu atotputernicul rostește prin poporul său credincios dreptatea sa, însetată de veacuri, astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită.
Rostim fericiți, toți românii fericiți de pe aceste plaiuri, ne unim pe veci cu țara mamă, România. Vă reamintiți când prin sutele de spitaluri, în zilele de întunecare, vă vesteam că va învinge dreptatea?
Vă arătam că vine ceasul când toți făcătorii nedreptății vor plânge lacrimi de sânge în ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea. Acesta este ceausul dreptății lui Dumnezeu și al răsplătirii lui, pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejde în dreptatea lui.
Suferințele veacurilor se îmbracă în lumină, cum revarsă în clipa aceasta soarele asupra noastră lumina sa, cu binecuvântare.
Cuvintele Domnului se împlinesc și aici, întru împlinirea dreptății Dumnezeiești. Mulți și-au dorit să vadă ce vedeți și voi, și nu au văzut. Și să audă ce auziți voi, și n-au auzit. Ochii voștri sunt fericiți că văd, și urechile voastre fericite că aud. Văd ziua întregirii neamului și aud buna vestire a dreptății lui Dumnezeu. Ascultați, români fericiți, bună vestirea unirii noastre pe veci, cu Țara Mamă, România.
Din încredințarea și numele Marelui Sfat al națiunii române din Ungaria, Banat și Transilvania, rog mărita Adunare Națională să binevoiască a primi și a enunța ca anexare următoarea hotărâre:
I. Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.
II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării, în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe, ori parlament.
4. Desăvârșita libertate de presă, asociere și întrunire liberă, propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fideicomisele, în temeiul dreptului de a micșora, după trebuință, latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de-o parte, pentru promovarea nivelării sociale; pe de altă parte, potențarea producțiilor.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Națională dă expresiune dorinței sale, ca Congresul de Pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere, în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul, ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.
V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul monarhiei austro-ungare și uniți cu Țara Mamă, România.
VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în monarhia austro-ungară, anume națiunile cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni.
VII. Adunarea Națională, cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.
VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumitei și admirațiunii sale față de Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război, au scăpat civilizația dein ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunei române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni, față de toate națiunile lumii, și să ia toate dispozițiile pe care le va afla necesare în interesul națiunii.”
