Fermierii din Uzbekistan spun că guvernul îi forțează să-și cedeze terenurile în favoarea companiilor chinezești, sub pretextul dezvoltării susținute de stat, luând mii de hectare de câmpuri fertile de bumbac și grâu din mâinile localnicilor.
Îngrijorați de soarta terenurilor luxuriante din Valea Ferghana, ei spun pentru RFE/RL că suprafețe mari de teren au fost luate din rezerva de stat și apoi transferate oamenilor de afaceri chinezi.
Documentele oficiale arată că transferurile de terenuri sunt voluntare.
Însă jurnaliștii RFE/RL au discutat cu zeci de oameni care și-au cedat terenurile – ei par să descrie o realitate diferită: constrângere, amenințări și intimidare din partea oficialilor uzbeci însărcinați cu aplicarea legii, care acționează la ordinele liderilor locali.
„Guvernatorul mi-a zis: «E un ordin prezidențial. Ori cedezi pământul, ori te duci la închisoare»”, spune un fermier care a vorbit cu condiția păstrării anonimatului, de teama represiunilor.
Influență în creștere?
Transferurile de terenuri din Valea Ferghana, care se întinde în Uzbekistan, Kârgâzstan și Tadjikistan, sunt cel mai recent exemplu a ceea ce e pe cale să devină o tendință din ce în ce mai vizibilă în Asia Centrală - o creștere a sentimentelor antichinezești determinată de disputele legate de terenuri, dependența de datorii, tensiunile de pe piața muncii și temerile legate de influența în creștere.
Conform Legii uzbece a Agriculturii, un fermier închiriază terenul statului pentru 49 de ani. Nici administrația locală, nici procurorul nu i-l pot lua. După cum spune legislația, terenul poate fi confiscat de stat numai prin hotărâre judecătorească.
Cu toate acestea, fermierii spun că sechestrele sunt făcute pe baza unui ordin verbal din partea lui Shuhrat Abdurahmonov, șeful regiunii.
„Nu am vrut să renunț la pământul meu și am opus rezistență, dar ca răspuns, guvernatorul districtului a chemat peste 20 de ofițeri de poliție și Garda Națională la clădirea administrației districtuale și le-a ordonat să ne aresteze pe mine și pe soția mea”, a declarat pentru RFE/RL un fermier din districtul Qurgonteppa.
„De ceea nu mai opune rezistență niciun fermier; altfel, ar putea fi închiși. E puțin probabil ca vreunul dintre noi să iasă de acolo viu și sănătos”, a mai spus același fermier.
Contactate de RFE/RL, administrațiile regionale nu au dorit să comenteze afirmațiile fermierilor.
Preocupările cu privire la preluarea de către China a utilizării unor mari suprafețe de teren se extind dincolo de comunitatea agricolă.
Prezența economică a Beijingului în Asia Centrală a crescut rapid în ultimii ani prin ambițioasa inițiativă chineză Belt and Road.
De la începutul anului 2025, China este cel mai mare partener comercial al Uzbekistanului, comerțul bilateral ajungând la 12,5 miliarde de dolari.
Peste 3.400 de întreprinderi chineze operează în această țară, depășind chiar și numărul entităților rusești.
Modele similare au apărut în alte țări din Asia Centrală, cum ar fi Kazahstan.
„O capcană economică”
Investițiile chineze promit infrastructură, locuri de muncă și tehnologie. Însă experții avertizează cu privire la o latură mai întunecată.
Analistul politic uzbek Nargiza Muratalieva atrage atenția asupra faptului că țările din Asia Centrală cad din ce în ce mai mult în ceea ce ea numește „capcana economică” a Chinei: accesul facil la credite - adesea cu condiții opace - care pot lăsa în cele din urmă statele mai slabe vulnerabile la presiuni politice sau la confiscarea bunurilor.
Muratalieva subliniază faptul că Beijingul a câștigat în 2011 peste 1.100 de kilometri pătrați de teren în Tadjikistan, în schimbul reducerii datoriei, un exemplu clar al consecințelor potențiale ale căderii în această „capcană”.
China este deja cel mai mare creditor din Uzbekistan, cu împrumuturi restante în valoare totală de 3,8 miliarde de dolari.
„Caracteristicile generale ale împrumuturilor chineze pentru toate țările din regiune sunt ușurința de a obține datorii, rambursarea dificilă a acestora, precum și lipsa de transparență a procedurilor și a condițiilor specifice”, potrivit lui Muratalieva.
Rambursarea datoriilor, transferurile de terenuri și creșterea controlului economic al Chinei alimentează, de asemenea, percepțiile locale de „neocolonialism”, în special atunci când comunitățile locale sunt excluse din procesele decizionale.
Tratamentul dur al uigurilor și al altor grupuri etnice indigene non-Han din provincia chineză Xinjiang atinge o coardă sensibilă la asiaticii centrali, care au legături lingvistice, culturale și religioase comune cu aceștia.
Fie că este vorba de propagandă sau nu, teama că, într-o zi, China i-ar putea trata pe kazahi sau pe uzbeci în același mod a semănat și mai mult semințele opoziției față de prezența tot mai mare a Beijingului.
„Se pare că chinezilor chiar le place pământul meu; ei vor să ia pământul și de la alți fermieri. Bineînțeles, suntem împotrivă, dar guvernatorul districtului, procurorul și șeful poliției continuă să facă presiuni asupra noastră”, a declarat pentru RFE/RL un fermier din regiunea Andijon din vestul Uzbekistanului.
„Ceea ce ne îngrijorează cel mai mult este că, ulterior, ne pot confisca țara și ne pot face același lucru pe care l-au făcut uigurilor din Xinjiang”, spune el.
Articol publicat inițial pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.