Președintele american Donald Trump a surprins pe aproape toată lumea atunci când a anunțat, în timpul unei ședințe de informare din Biroul Oval - premierul israelian Beniamin Netanyahu era chiar lângă el - că discuțiile directe la nivel înalt privind programul nuclear al Iranului au fost programate pentru 12 aprilie în Oman.
Nu este clar dacă Iranul a vrut să păstreze tăcerea, dar ministrul de Externe, Abbas Araqchi, a simțit nevoia imediată să clarifice în toiul nopții, la ora Teheranului, că discuțiile vor fi indirecte, contrar celor spuse de Trump.
Indiferent de format, ambele părți au calificat întâlnirea ca „exploratorie” – pentru a vedea dacă pot avea loc negocieri.
Sub titlurile din ziare, însă, se ascunde o dezbatere strategică mai profundă: ce anume ar trebui să ceară Statele Unite de la programul nuclear iranian - supraveghere strictă sau dezmembrare totală?
Trump a spus clar care este obiectivul final al Washingtonului: Iranului nu i se poate permite niciodată să aibă o armă nucleară. Ceea ce nu a spus în mod explicit este dacă acest lucru înseamnă impunerea restricțiilor asupra programului nuclear iranian sau dezmembrarea completă a acestuia.
În schimb, membrii de rang înalt ai administrației sale au fost cei care au vorbit, dar au transmis mesaje contradictorii.
Steve Witkoff, emisarul lui Trump pentru Orientul Mijlociu, care va conduce delegația SUA la discuțiile din Oman, a declarat luna trecută că Washingtonul dorește „să creeze un program de verificare, astfel încât nimeni să nu își facă griji cu privire la înarmarea materialului nuclear [al Iranului]”.
Altfel spus, Statele Unite doresc să limiteze îmbogățirea uraniului și să stabilească un mecanism de supraveghere pentru a se asigura că programul nuclear al Iranului rămâne pașnic - ceea ce Iranul susține că a fost intenția sa dintotdeauna.
Consilierul pentru securitate națională Mike Waltz a atins însă o altă coardă sensibilă câteva zile mai târziu, când a afirmat că administrația americană dorește „dezmembrarea completă”.
„Iranul trebuie să renunțe la programul său într-un mod pe care întreaga lume îl poate vedea”, a spus el.
Ce ar trebui să țintească SUA?
Susținătorii dezmembrării complete a programului nuclear iranian afirmă că aceasta este singura modalitate sigură de a garanta că Iranul nu va avea arme nucleare.
Behnam Taleblu, director senior al programului Iran din cadrul Fundației pentru Apărarea Democrațiilor (FDD), cu sediul la Washington, susține că Trump nu ar trebui să ia în considerare controlul armelor.
„În loc să încerce să limiteze programul atomic al Iranului, acesta ar trebui să fie forțat să îl abandoneze cu totul”, a declarat Taleblu pentru RFE/RL.
Acesta admite că demersul de dezmembrare are „risc ridicat”, dar susține că este realizabil și necesar prin presiuni precum intensificarea sancțiunilor și organizarea de exerciții militare comune cu Israelul.
Într-adevăr, pe 9 aprilie, Trezoreria Statelor Unite a anunțat sancțiuni împotriva a cinci entități și a unei persoane din Iran pentru susținerea programului nuclear iranian, inclusiv împotriva Organizației Iraniene pentru Energie Atomică (AEOI).
Și dacă discuțiile sunt zadarnice, crede Taleblu, Trump ar trebui să fie gata să renunțe.
„Republica Islamică va lua serios în considerare capitularea doar dacă știe că America are o opțiune credibilă de exit”, a adăugat el.
Unul dintre principalii susținători ai dezmembrării complete a programului nuclear iranian este premierul israelian Netanyahu, care a lansat ideea unui „acord în stil libian”, pe care Teheranul îl respinge de mult timp.
Alții susțin că orice solicitare ca Iranul să dezmembreze complet programul ar fi considerată la Teheran drept sinucidere politică.
„Cererile SUA privind dezmembrarea completă sau un acord «în stil libian», care implică dezmembrarea întregului program nuclear al Iranului, ar fi un eșec pentru Teheran”, declară Gregory Brew, analist principal pentru Iran la Eurasia Group, cu sediul la New York.
El susține că obiectivul de a pune în aplicare un sistem de verificare pentru a ține sub control programul nuclear al Iranului „ar oferi, cel puțin deocamdată, o bază pentru discuții ulterioare”.
Dar, dacă Washingtonul intenționează să distrugă programul nuclear iranian, în acest scenariu „discuțiile se vor încheia rapid, iar riscul unei escaladări militare va crește”, a adăugat Brew.
Este Iranul pregătit să riște un război?
Acordul nuclear din 2015, din care administrația Trump s-a retras în 2018, expiră oficial în octombrie. Odată cu eliminarea acestuia, Consiliul de Securitate al ONU (UNSC) își va pierde puterea de a reimpune sancțiuni Iranului.
Așadar, Occidentul rămâne fără timp și își pierde răbdarea.
Trump a avertizat Iranul că îl va bombarda dacă nu se ajunge la un acord.
Franța, de asemenea membru permanent al UNSC și semnatar al acordului din 2015, și-a exprimat îngrijorarea că absența unui nou acord ar face perspectiva unei confruntări militare „aproape inevitabilă”.
Statele Unite își arată mușchii și își consolidează prezența militară în regiune. De câteva săptămâni, SUA lansează atacuri aeriene împotriva rebelilor Houthi susținuți de Iran, folosind unele dintre cele mai sofisticate echipamente împotriva unui grup care nici măcar nu dispune de o forță aeriană.
„Desfășurările oferă Statelor Unite o amenințare militară credibilă care poate servi pentru a pune mai multă presiune pe Iran”, spune Brew.
„Statele Unite semnalează în mod clar că sunt pregătite să escaladeze dacă discuțiile eșuează sau dacă Iranul își avansează programul nuclear până la înarmare”, completează analistul.
Miza pentru regim este foarte mare, adaugă el.
Însă Taleblu crede că, în cele din urmă, republica islamică are aversiune la risc și nu va dori să riște o confruntare militară.
„Există cazuri în istorie, recunosc că nu multe, în care regimul a revenit în mod semnificativ asupra unui obiectiv de securitate declarat în care a investit capital semnificativ”, afirmă el.
„În cazurile în care Teheranul simte puterea și dorința de a crește sancțiunile și de a impune costuri în timp care ar putea amenința semnificativ regimul, a dat înapoi.”
Scena din Oman e pregătită pentru diplomație. Pe măsură ce ceasul ticăie, întrebarea este cine va clipi primul.
Articol publicat inițial pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.