Parlament, Guvern, 33 de ani și:

• 24 de asumări ale răspunderii Guvernului;
• 44 de moțiuni de cenzură;
• 6 guverne demise după moțiuni de cenzură;
• 1 cabinet demis după depunerea unei moțiuni de cenzură ca răspuns la asumarea răspunderii.

Guvernul Ciolacu își asumă răspunderea marți în Parlament pentru adoptarea, fără dezbatere, a măsurilor fiscale menite să aducă mai mulți bani la buget. Procedura e prevăzută în Constituție și, teoretic, poate duce la demiterea Guvernului.

Asumarea (angajarea, cum e numită în Constituție) răspunderii Guvernului în Parlament înseamnă că măsurile, criticate de mediul de afaceri și de mulți analiști economici, vor fi adoptate automat, fără dezbatere parlamentară.

Există o condiție – să nu fie adoptată o eventuală moțiune de cenzură depusă cu acest prilej.

Singurele modificări sau completări care pot fi aduse documentului prezentat de Guvern în cadrul procedurii asumării sunt cele acceptate de Guvern, indiferent cât de mulți parlamentari ar fi în favoarea unei modificări.

Scurtă istorie a asumărilor și moțiunilor în imagini

Există un singur guvern al României de după 1989 care a fost demis prin moțiune depusă după asumarea răspunderii – Guvernul Ludovic Orban, în 2020. Asta, deși asumările de răspundere în Parlament au fost multe, iar moțiunile de cenzură (asociate sau nu unor asumări) și mai multe.

Angajarea răspunderii e prevăzută în Constituția din 1991 (la articolul 113, devenit 114 în varianta revizuită în 2003), dar a fost folosită prima dată abia șase ani mai târziu, de Guvernul Ciorbea.

Pe 3 iunie 1997, premierul Victor Ciorbea anunța în Parlament folosirea, în premieră, a procedurii Constituționale de asumare a răspunderii.

Guvernul Ciorbea dorea adoptarea fără dezbateri a „Programului de măsuri privind reforma globală a societăţii româneşti”, care includea linii generale de reformă economică: crearea unui mediu concurenţial, inclusiv în agricultură, reducerea cheltuielilor publice, diminuarea rolului statului în economie, îmbunătățirea infrastructurii, reformare sistemului public de asigurări sociale etc.

Opoziția a răspuns cu o moțiune de cenzură prezentată în ședința din 9 iunie 1997 de deputatul Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR, viitorul PSD), Acsinte Gaspar.

Opoziția reproșa Guvernului că nu a prezentat un plan economic concret, ci „un document eterogen, conţinând dezideratele de politică economică şi socială’’.

Nici aceasta, nici următoarea, din 1999, nu au fost adoptate. Următoare asumare avea loc tot în timpul Convenției Democrate – însă în timpul mandatului lui Radu Vasile.

Radu Vasile a prezentat în Parlament, pe 12 mai 1999, Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.

Moțiunea de cenzură a fost depusă pe 15 mai 1999 și respinsă pe 20 mai, când deputata PDSR Hildegard Carola Puwak i-a dat citire în Parlament.

În 2000, PDSR câștigă alegerile, iar premier devine Adrian Năstase. Cu un mandat complet de patru ani (2000 – 2004), Guvernul Năstase a „supraviețuit” unui număr de doar două moțiuni de cenzură depuse de opoziție și numai una dintre ele venea ca reacție la asumarea răspunderii.

Aceasta deși, potrivit unei analize Europa Liberă, Guvernul Năstase și-a asumat răspunderea de patru ori.

În următoarele legislaturi, guvernele Tăriceanu și Ponta și-au asumat răspunderea de câte trei ori, iar guvernele conduse de Emil Boc de 12 ori.

Moțiunile de cenzură au fost mult mai multe decât asumările de răspundere. În total, potrivit unei treceri în revistă realizate de Panorama, ultima moțiune de cenzură, cea care a dus la demiterea Guvernului Cîțu în 2021, a fost moțiunea cu numărul 44.

Doar șase dintre moțiunille de cenzură depuse după 1989 au dus și la căderea Guvernului și numai una dintre ele era depusă în urma unei asumări a răspunderii.

Moțiuni de cenzură de succes

Moțiunile de cenzură – menite să ducă la căderea Guvernului, nu au nevoie de o procedură de asumarea a răspunderii, ci doar de un număr suficient de inițiatori - cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor, potrivit articolului 113 din Constituție.

Pentru adoptarea ei este nevoie însă de votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. În 2023, majoritatea înseamnă 234 de voturi pentru.

1. Emil Boc, primul premier demis

Primul guvern care a căzut în România post-decembristă după adoptarea unei moțiuni de cenzură a fost cel condus de Emil Boc, în 2009. Actualul primar al Clujului a devenit astfel și primul premier destituit după 1989.

Guvernul din 2009 era format de Partidul Democrat Liberal (PDL, fostul PD), condus de Emil Boc, și Partidul Social Democrat (PSD), condus de Mircea Geoană.

Doar unul dintre miniștrii primului guvern Boc este și azi, după 15 ani, într-o poziție similară: Cătălin Predoiu, atunci ministru al Justiției și libertății cetățenești, este acum ministru de Interne, după un madat la Justiției în Guvernul Ciucă.

Tensiunile dintre PDL (partidul președintelui de la acea vreme, Traian Băsescu) și PSD au fost evidente din primele zile de „conviețuire”, așa cum erau însă și tensiunile din interiorul PSD - partidul nu își stabilizase încă polii de putere după retragerea lui Adrian Năstase, pe numele căruia Direcția Națională Anticorupție (DNA) deschisese mai multe anchete.

Pe 1 octombrie 2009, miniștrii din alianța PSD-PC demisionează din guvernul Boc. Moțiunea de cenzură depusă pe data de 6 octombrie 2009 a fost semnată de 123 de parlamentari PNL și UDMR.

Unii membri PSD nu ar fi favorizat adoptarea moțiunii, potrivit unei relatări hotnews.ro, dar votul din 13 decembrie a fost decisiv. Moțiunea a fost adoptată cu 254 de voturi pentru, dublu față de câte voturi aveau inițiatorii ei – PNL și UDMR. Cabinetul Boc 1 a picat, iar până pe 23 decembrie 2009, guvernul a funcționat ca interimar.

Între timp, președintele Traian Băsesu a propus alți premieri: Lucian Croitoru, a cărui propunere de Cabinet nu primește votul Parlamentului, apoi Liviu Negoiță, care încearcă să formeze o coaliție, dar își depune mandatul și, în fine, din nou, Emil Boc.

În acest interval aveau loc și alegeri prezidențiale- primul tur pe 22 noiembrie, al doilea (între Traian Băsescu și Mircea Geoană), pe 6 decembrie 2009.

După câștigarea alegerilor prezidențiale, Traian Băsescu îl propune din nou premier pe Emil Boc. Noul guvern condus de acesta, cunoscut ca Guvernul Boc 2, format împreună cu UDMR, a fost validat pe 23 decembrie 2009 și se va afla în funcție până în februarie 2012.

2. Mihai Răzvan Ungureanu. Mandat scurt

Emil Boc și-a depus mandatul pe 6 februarie 2012, în urma protestelor declanșate de propunerea adoptării unei noi legi a sănătății. Populația se solidariza cu fondatorul Serviciul Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD), doctorul Raed Arafat, unul dintre criticii liberalizării sistemului medical de urgență.

Protestele erau susținute de recent înființata Uniune Social-Liberală (USL), constituită la inițiativa lui Dan Voiculescu - patron al trustului de presă Antena și politician, condamnat ulterior definitiv pentru spălare de bani în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA).

Din USL făceau parte PSD, Partidul Conservator (al lui Voiculescu) și PNL, care avea să fuzioneze cu PD doi ani mai târziu.

În 2012, soluția găsită de președintele Băsescu după demisia lui Emil Boc a fost numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu. În doar câteva luni, Guvernul Ungureanu a devenit cel de-al doilea demis prin moțiune de cenzură după Revoluția din 1989.

Moțiunea de cenzură „Opriţi Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!'” a fost depusă de USL pe 18 aprilie 2012 și adoptată pe 27 aprilie cu 235 voturi, cu patru mai mult decât avea nevoie.

În acel moment, Parlamentul avea 460 de membri, iar majoritatea necesară era de jumătate plus unu – 231 de voturi.

Guvernul Ungureanu e demis după două luni, iar Traian Băsescu îl desemnează pe Victor Ponta să formeze un nou guvern. A fost singurul candidat propus de partidele parlamentare. Guvernul USL este învestit pe 7 mai 2012.

3. Grindeanu - Guvernul PSD demis de PSD

A treia moțiune de cenzură care a dus la căderea guvernului a marcat o nouă premieră. În 2017, PSD, condus de Liviu Dragnea, a depus o moțiune împotriva propriului guvern, condus de Sorin Grindeanu (în prezent ministru al Transporturilor).

Învestit în 4 ianuarie 2017, guvernul Grindeanu s-a confruntat imediat cu proteste de stradă față de încercarea PSD de a grația unele fapte de corupție și a limita pedepsirea abuzului în serviciu.

Conflictul dintre Grindeanu și Liviu Dragnea s-a accelerat rapid, după ce primul a blocat adoptarea modificărilor legislative dorite de Dragnea.

Moțiunea de cenzură a fost depusă de PSD și Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE) pe 18 iunie 2017.

Președintele PSD, Liviu Dragnea, era și președinte al Camerei Deputaților, iar co-președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, era președinte al Senatului. Anterior, potrivit relatărilor de presă, Liviu Dragnea îi ceruse lui Grindeanu de mai multe ori să demisioneze, dar acesta a refuzat.

Moţiunea de cenzură „România nu poate fi confiscată! Apărăm democrația și votul românilor!” a fost adoptată pe 21 iunie cu 241 voturi „pentru” și 10 voturi „împotrivă”. Au votat, cu bilele de vot la vedere, deși în general votul în astfel de situații este secret, doar parlamentarii PSD, ALDE și cei ai minorităților naționale. Așa a picat și Guvernul Grindeanu.

Guvernarea PSD a fost continuată cu Mihai Tudose (în prezent europarlamentar PSD, acuzat de hărțuirea unei angajate).

4. Dăncilă - Președintele Iohannis abia așteptă să treacă moțiunea

Următorul premier demis în urma unei moțiuni de cenzură a venit tot de la PSD – Viorica Dăncilă, în 2019.

Cea de-a patra moțiune de succes din istoria post-1989 a fost inițiată pe 1 octombrie 2019 de PNL, USR, PMP, de UDMR, Pro România, ALDE (care se retrăsese în august de la guvernare), de minoritățile naționale, dar și de câțiva parlamentari PSD.

„Abia aștept să treacă moțiunea și să scăpăm de PSD”, spunea președintele Klaus Iohannis la o reuniune a PNL, în ajunul depunerii documentului în Parlament.

„Primul om de stat adevărat de după Revoluție este Klaus Iohannis”, completa la același eveniment președintele de la acea vreme a PNL, viitorul premier Ludovic Orban.

Moțiunea „Ca să reconstruim România, Guvernul Dăncilă trebuie demis de urgenţă!” a fost adoptată pe 10 octombrie și a dus, evident, la căderea Cabinetului.

5. Ludovic Orban, demis și apoi salvat de pandemie

În luna următoare, pe 4 noiembrie 2019, își începe mandatul guvernul Ludovic Orban. Va fi primul guvern post-decembrist demis prin moțiune de cenzură depusă în urma asumării răspunderii în Parlament.

Guvern minoritar, guvernul Orban a încercat să îndeplinească o promisiune electorală fermă a PNL, neonorată nici până azi - alegerea primarilor în două tururi de scrutin, adică atunci când un candidat obține 50%+1 din totalul voturilor exprimate.

O procedură legislativă obișnuită ar fi intrat într-un traseu parlamentar în care guvernul nu putea controla nici termenele, nici rezultatul.

În funcție de doar trei luni, primul guvern Orban și-a asumat răspunderea pentru alegerea primarilor în două tururi de scrutin.

După ce votase în noiembrie pentru guvernul Orban, UDMR s-a alăturat PSD în depunerea moțiunii de cenzură.

Alegerea primarilor în două tururi este respinsă categoric de Uniune, care consideră că ar fi dezavantajată dacă alegerea lor s-ar face în două tururi.

Moțiunea de cenzură depusă de PSD și UDMR a fost adoptată pe 5 februarie 2020, iar Guvernul Orban a fost demis. Președintele Iohannis l-a desemnat din nou pe acesta să formeze guvernul, spunând că vizează, de fapt, organizarea de alegeri anticipate.

Potrivit Constituției, „preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură” – Art. 89

Traseul politic declarat sau sperat de politicieni a fost întrerupt de pandemia de Covid-19.

Măsurile necesare aveau nevoie de un guvern cu puteri depline. Guvernul Orban a fost reînvestit pe 14 martie 2020.

6. Colegul de partid al dlui Orban

Ultimul guvern al României de după 1989 demis în urma unei moțiuni de cenzură este cel condus de Florin Cîțu (PNL). Și acesta a marcat o premieră, notează Panorama într-o analiză a moțiunilor de cenzură – este premierul demis cu cele mai multe voturi pentru o moțiune de cenzură, 281 de voturi pentru, cu 47 mai multe decât era necesar.

Florin Cîțu devenise premier în urma alegerilor din decembrie 2020. Guvernul a fost format împreună cu USR.

În urma neînțelegerilor legate de decizii importante, inclusiv modul de alocare și monitorizare a banilor din programele de dezvoltare pentru autoritățile locale, miniștrii USR au demisionat, pe 6 septembrie 2021.

Pe 25 septembrie, Florin Cîțu câștiga alegerile pentru președinția PNL în detrimentul lui Ludovic Orban. Banii promiși autoritățile locale ar fi fost meniți să îi aducă lui Florin Cîțu voturi din teritoriu, au comentat analiștii și unii politicieni.

Pe 28 septembrie 2021, PSD depune moțiunea „Stop sărăciei, scumpirilor şi penalilor! Jos Guvernul Cîțu!”

Guvernul Cîțu a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 octombrie 2021 cu 281 de voturi „pentru” și niciun vot „împotrivă” dintre cele 281 de voturi exprimate. Parlamentarii PNL și UDMR au fost în sală, dar nu au votat.

A fost ultima moțiune de cenzură din actuala legislatură.

Guvernul Ciolacu, acum la putere, are o majoritate confortabilă în Parlament, ar fi nevoie de 59 de voturi din partea partidelor aflate la putere (PNL și PSD) pentru ca o eventuală moțiune de cenzură să fie adoptată.

Deocamdată, după cum a explicat Europa Liberă, chiar strângerea semnăturilor necesare pentru inițierea moțiunii se dovedește dificilă.