În ultimele săptămâni, Statele Unite, Rusia și Ucraina au schițat scenarii de încetare a focului – unul destinat protejării infrastructurii energetice, cum ar fi centralele electrice și liniile de transport, iar altul axat pe reducerea activității militare în Marea Neagră.
Una dintre marile cerințe ale Moscovei a fost comunicată public: reducerea sancțiunilor.
Într-o declarație a Kremlinului emisă după acordul de încetare a focului din Marea Neagră – din 25 martie – Moscova a declarat că va respecta acordul numai dacă Occidentul va ridica parțial sancțiunile impuse în urma invaziei sale la scară largă a Ucrainei în urmă cu mai bine de trei ani.
Această cerere include ridicarea restricțiilor asupra exporturilor de îngrășăminte și a companiilor de asigurări care le acoperă, precum și reconectarea mai multor bănci rusești la sistemul global de plăți SWIFT.
Mai mulți lideri UE au respins deja cererea Moscovei, în special în timpul reuniunii de la Paris de pe 27 martie, unde înalți oficiali din peste 30 de țări s-au reunit pentru a discuta despre garanțiile de securitate pentru Ucraina.
Când am vorbit cu numeroși diplomați europeni, toți au subliniat că declarația Casei Albe publicată în aceeași zi nu făcea nicio referire la reducerea sancțiunilor.
După cum mi-a spus un ambasador al UE, referindu-se la recentele discuții privind încetarea focului de la Riad: „Nu s-a ajuns la nicio înțelegere în Arabia Saudită, deci nu avem nimic de decis”.
Relațiile comericiale UE-Rusia
Europenii nu au fost prezenți, la negocierile de încetare a focului, dar au un cuvânt important de spus în ceea ce privește sancțiunile împotriva Rusiei.
SWIFT – pentru început – este o companie belgiană, iar UE a „de-SWIFTuit” până acum 23 de bănci rusești, inclusiv bănci mari precum Sberbank și Bank Otkritie.
Uniunea Europeană este, de asemenea, conștientă de faptul că relațiile comerciale ale Rusiei cu Europa sunt mai profunde decât cele cu Statele Unite.
Chiar și înainte de invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, exporturile americane către Rusia reprezentau mai puțin de 0,5 % din totalul exporturilor americane la nivel mondial. Pentru UE, această cifră era de 6%, echivalentul a 250 de miliarde de euro.
Atunci când au fost impuse sancțiuni extinse din partea UE, Moscova a fost lovită mai puternic.
Țarul sancțiunilor UE, David O'Sullivan, estimează că măsurile restrictive au privat Rusia de venituri de peste 450 de miliarde de euro de la începutul anului 2022.
Se gândesc europenii chiar și la o relaxare parțială a sancțiunilor împotriva Rusiei?
Răspunsul pe care îl aud în mod constant este un simplu „nu” sau „vom refuza acest lucru”.
Oficialii indică atacurile cu drone și rachete ale Rusiei asupra Ucrainei, precum și concluziile unei reuniuni recente a UE, care au indicat o potențială intensificare a măsurilor, mai degrabă decât o relaxare a presiunii.
După cum se arată în principalele rezultate ale reuniunii Consiliului European din 20 martie privind Ucraina, „Uniunea Europeană rămâne pregătită să intensifice presiunea asupra Rusiei, inclusiv prin sancțiuni suplimentare și prin consolidarea aplicării măsurilor existente”.
Comisia Europeană nu a invitat încă statele membre ale UE la așa-numitele confesiuni privind sancțiunile pentru a discuta un nou pachet de sancțiuni, care ar fi al 17-lea în trei ani, dar analizează aspecte precum eliminarea lacunelor de eludare a sancțiunilor.
Ridicarea sancțiunilor UE necesită unanimitate
Concluziile reuniunii Consiliului European din 20 martie au fost aprobate de 26 din cele 27 de state membre ale UE.
Cea care nu se aliniază? Ungaria, care a criticat mult timp sancțiunile UE.
Acest lucru este important dintr-un singur motiv: Ridicarea sancțiunilor sectoriale ale UE necesită unanimitate – și aceasta pur și simplu nu există în prezent. După cum am menționat mai sus, multe state membre solicită mai multe sancțiuni, nu mai puține. Dar iată care este șmecheria: la fiecare șase luni, în ianuarie și iulie, întregul pachet de sancțiuni trebuie prelungit, ceea ce necesită, de asemenea, o aprobare unanimă.
Aici este locul în care Ungaria și, eventual, alte țări ar putea dori să intervină și să înceapă să reducă sancțiunile. În ianuarie, Budapesta a amenințat întreaga prelungire și a dat undă verde numai după ce a primit asigurări scrise că petrolul rusesc va continua să ajungă în Ungaria.
Diplomații UE cu care am vorbit se tem deja de modul în care ar putea arăta prelungirea sancțiunilor din iulie și de concesiile pe care ar putea fi nevoiți să le facă pentru a obține o prelungire în ansamblu.
Reuniunea la nivel înalt a UE de la sfârșitul lunii iunie va implica probabil o negociere intensă pe această temă, Ungaria dorind să obțină mai multe fonduri UE înghețate, iar mai multe state membre fiind nerăbdătoare să lanseze discuții de aderare la UE cu Kievul până în vară – o mișcare pe care Budapesta a blocat-o până acum.
„Re-SWIFT-area” unor bănci și permiterea intrării, în bloc, din nou, a îngrășămintelor rusești sunt, în mod evident, măsuri care atârnă greu în această privință. Dar acest lucru va depinde, desigur, de situația de pe teren din Ucraina la acel moment.
Cu toate acestea, un lucru este clar: în ciuda respingerilor imediate din partea diplomaților europeni, Moscova a plantat o sămânță. După cum mi-a spus un diplomat european:
„Cred că este o metodă inteligentă, negociere pe felii pe care rușii au început-o. Ei aduc deja, în discuțiile de încetare a focului, cereri de mare anvergură care, de fapt, aparțin mai degrabă unei discuții privind un acord de pace cuprinzător. De data aceasta, noi ar trebui să fim cei «tranzacționali» și să oferim acest instrument puternic doar pentru un preț corect.”
Așadar, care ar putea fi acest preț corect? Într-un fel, oficialii europeni se vor uita la Kiev pentru a oferi răspunsul. Dar, potrivit celor cu care am vorbit, contururile ar putea include o reducere limitată a sancțiunilor în schimbul înghețării liniilor frontului, nerecunoașterea teritoriilor ocupate ca fiind rusești și continuarea livrărilor militare occidentale către Ucraina, cu opțiunea de revenire a sancțiunilor în cazul în care apar încălcări.
Întrebarea este dacă Bruxelles-ul și Kievul pot convinge Moscova să accepte un astfel de acord și ce părere vor avea Statele Unite despre acesta.
Articol publicat inițial pe rferl.org
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
